„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea“

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie neîntinat.“ — EVREI 13:4.

 1. Ce au învăţat mulţi oameni despre o căsătorie reuşită?

MILIOANE de oameni se bucură de căsătorii durabile chiar şi în această epocă în care se recurge cu uşurinţă la divorţ. Ei au găsit formula succesului în pofida deosebirilor de caracter şi mediu social. Asemenea căsătorii se găsesc în rîndul Martorilor lui Iehova. În majoritatea cazurilor, aceste perechi căsătorite recunosc că au cunoscut perioade şi bune, şi rele, ba chiar au avut motive ca să se plîngă unul de celălalt. Totuşi, ele au învăţat să iasă cu bine din intemperiile conjugale minore şi să menţină corabia căsătoriei pe drumul cel bun. Care sînt cîţiva dintre factorii care i-au ajutat să se păstreze pe linia de plutire? — Coloseni 3:13.

 2. a) Care sînt unii factori pozitivi care sprijină o căsătorie? b) Care sînt unii factori care pot submina o căsătorie (vezi chenarul de la pagina 14)?

² Declaraţiile unor perechi a căror căsătorie creştină este fericită şi durabilă sînt foarte edificatoare. Un soţ care este căsătorit de 16 ani a spus: „Ori de cîte ori a apărut vreo problemă am depus efectiv eforturi ca să ascultăm punctul de vedere al celuilalt“. Aceasta scoate în evidenţă unul dintre factorii care consolidează multe căsătorii — o comunicare sinceră, deschisă. O soţie care este căsătorită de 31 de ani a declarat: „Faptul de a ne ţine de mînă şi de a face lucruri nostime pentru a păstra iubirea plină de afecţiune dintre noi a avut întotdeauna prioritate“. Iar lucrul acesta este un alt aspect al comunicării. O altă pereche, căsătorită de aproape 40 de ani, a subliniat importanţa faptului de a-şi păstra simţul umorului, de a putea să rîdă de ei înşişi şi unul de altul. Ei au mai spus că aceasta i-a ajutat să poată vedea atît latura cea mai bună, cît şi latura cea mai rea a fiecăruia dintre ei şi să poată totuşi manifesta reciproc iubire loială. Soţul a menţionat dorinţa de a-ţi recunoaşte greşelile şi de a cere apoi iertare. Acolo unde există spirit de maleabilitate, căsătoria va fi mai curînd flexibilă decît fragilă. — Filipeni 2:1–4; 4:5, nota de subsol.

Un climat în schimbare

 3, 4. Ce schimbări de atitudine au avut loc cu privire la fidelitatea în căsătorie? Puteţi da exemple?

³ De-a lungul ultimelor decenii, pe întregul glob s-au schimbat concepţiile cu privire la fidelitatea în căsătorie. Unele persoane căsătorite consideră că nu este nimic greşit în a avea o legătură amoroasă — un eufemism modern pentru adulter —, îndeosebi dacă celălalt partener ştie despre ea şi o acceptă.

⁴ Iată ce a spus un supraveghetor creştin despre această situaţie: „Lumea a renunţat practic la orice încercare serioasă de a trăi conform unui cod moral. Conduita castă a ajuns să fie considerată demodată“. Deşi persoane proeminente din sfera politicului şi din lumea sportului şi a spectacolelor încalcă făţiş normele biblice de conduită morală, ele sînt tratate în continuare ca celebrităţi. Practic, nu este condamnat nici un fel de nelegiuire sau pervetire morală. În aşa-zisa înaltă societate, castitatea şi integritatea au fost rareori preţuite. Atunci, conform proverbului ‘ce-i bun pentru tine e bun şi pentru mine’, masele urmează acest exemplu şi trec cu vederea ce condamnă Dumnezeu. Este exact cum a spus Pavel: „[Pierzîndu-şi orice simţ moral, NW] s-au dedat la desfrînare (conduită libertină, NW), ca să practice cu lăcomie orice fel de necurăţie“. — Efeseni 4:19; Proverbele 17:15; Romani 1:24–28; 1 Corinteni 5:11.

 5. a) Care este concepţia lui Dumnezeu faţă de adulter? b) Ce include cuvîntul „fornicaţie“, aşa cum este folosit el în Biblie?

⁵ Normele lui Dumnezeu nu s-au schimbat. Potrivit concepţiei sale, a coabita fără să fii căsătorit înseamnă a trăi în fornicaţie. Infidelitatea în căsătorie este tot adulter.a Apostolul Pavel a spus limpede: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi; nici desfrînaţii (fornicatorii, NW), nici închinătorii la idoli, nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii . . . nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“. — 1 Corinteni 6:9–11.

 6. Ce încurajare putem găsi în cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 6:9–11?

⁶ Un punct încurajator din acest text este precizarea făcută de Pavel: „Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi“. Da, mulţi care în trecut au alergat în neruşinata „cloacă josnică de desfrîu“ şi-au venit în fire, l-au acceptat pe Cristos şi jertfa sa şi au fost spălaţi. Ei au ales să-i placă lui Dumnezeu prin faptul că duc o viaţă morală, şi, astfel, sînt mai fericiţi. — 1 Petru 4:3, 4, NW.

 7. Ce deosebiri există privitor la sensul „imoralităţii“, şi care este punctul de vedere biblic?

⁷ Pe de altă parte, sensul definiţiei pe care lumea modernă o dă imoralităţii a slăbit atît de mult, încît el nu corespunde concepţiei lui Dumnezeu. Un dicţionar defineşte cuvîntul „imoral“ drept ceva „contrar moralităţii autorizate“. Azi ‘moralitatea autorizată’, care trece cu vederea relaţiile sexuale dinaintea căsătoriei şi pe cele extraconjugale, precum şi homosexualitatea, este condamnată de Biblie ca fiind imoralitate. Da, din punct de vedere biblic, imoralitatea este o încălcare flagrantă a codului moral al lui Dumnezeu. — Exodul 20:14, 17; 1 Corinteni 6:18.

Congregaţia creştină este afectată

 8. Cum îi poate influenţa imoralitatea pe cei din congregaţia creştină?

⁸ Imoralitatea este azi un lucru atît de obişnuit, încît ea poate exercita influenţă chiar şi asupra membrilor congregaţiei creştine. Ea îi poate influenţa prin programe TV degradante, videocasete şi publicaţii pornografice, care sînt toate larg răspîndite. Deşi este afectată numai o mică parte din creştini, trebuie să recunoaştem că marea majoritate a cazurilor de excludere din rîndurile Martorilor lui Iehova pentru conduita nepotrivită a unui creştin care nu se căieşte sînt legate într-un fel sau altul de imoralitatea sexuală. O latură pozitivă a acestor cazuri este faptul că o mare parte din cei excluşi îşi recunosc în cele din urmă greşeala, revin la un mod de viaţă curat şi, cu timpul, sînt reprimiţi în congregaţie. — Compară cu Luca 15:11–32.

 9. Cum îi manevrează Satan pe cei neprevăzători?

⁹ Fără îndoială că Satan dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, gata să-i devoreze pe cei neprevăzători. În fiecare an uneltirile lui îi prind în mreje pe creştinii neprevăzători. Spiritul omniprezent al lumii lui este egoist, hedonist şi libertin. El satisface dorinţele carnale şi respinge stăpînirea de sine. — Efeseni 2:1, 2; 6:11, 12; 1 Petru 5:8.

10. Cine este expus ispitei, şi de ce?

¹⁰ Cine din congregaţie poate fi expus la ispitele imoralităţii? Majoritatea creştinilor, fie că sînt bătrîni într-o congregaţie locală, fie că sînt supraveghetori itineranţi, betelişti, pionieri care predică multe ore lunar, părinţi ocupaţi cu creşterea copiilor sau tineri care întîmpină presiuni din partea celor de vîrsta lor. Ispitele cărnii sînt comune tuturor. Atracţia sexuală se poate declanşa cînd nici nu te aştepţi. Iată de ce Pavel a putut să scrie: „Cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă. Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită naturii omeneşti [atît a bărbaţilor, cît şi a femeilor]“. Este regretabil că unii creştini aflaţi în poziţii de responsabilitate au cedat ispitei imoralităţii. — 1 Corinteni 10:12, 13.

Atraşi şi ademeniţi

11–13. Amintiţi cîteva situaţii care au dus la imoralitate?

¹¹ Care sînt ispitele şi situaţiile care i-au dus pe unii pe calea nesăbuită a adulterului şi a fornicaţiei? Acestea sînt multe şi complexe şi pot varia de la ţară la ţară şi de la cultură la cultură. Există totuşi anumite situaţii tipice care apar în multe ţări. De exemplu, se relatează că unii au organizat petreceri la care s-au servit din belşug băuturi alcoolice. Alţii au fost atraşi de muzică lumească indecentă şi de dansuri excitante. În unele regiuni din Africa există oameni bogaţi — necredincioşi — care au concubine; unele femei au fost tentate să caute, într-o astfel de postură, o stare financiară sigură, cu toate că aceasta implica imoralitate. În alte regiuni, unii soţi creştini şi-au părăsit familiile pentru a cîştiga în mine sau în alte locuri cele necesare existenţei. În astfel de cazuri, loialitatea şi fidelitatea le sînt puse la încercare într-un mod sau în diferite moduri pe care nu le-ar fi cunoscut dacă ar fi rămas acasă.

¹² În ţările dezvoltate, unii au căzut în capcana lui Satan prin faptul că au fost deseori cu cineva de sex opus, fără să fie prezentă o a treia persoană, aşa cum se întîmplă cînd o femeie este singură de repetate ori cu instructorul auto în automobil.b Bătrînii care fac vizite de păstorire trebuie şi ei să manifeste precauţie, în sensul că nici unul dintre ei să nu fie singur cu o soră atunci cînd îi dă sfaturi. Conversaţiile pot căpăta o încărcătură afectivă şi pot duce la o situaţie penibilă pentru ambele părţi. — Compară cu Marcu 6:7; Faptele 15:40.

¹³ Situaţiile menţionate mai sus i-au făcut pe unii creştini să slăbească vigilenţa şi să comită fapte imorale. Exact aşa cum s-a întîmplat în secolul întîi, ei s-au lăsat ‘atraşi şi ademeniţi de propriile lor dorinţe carnale’, fapt care a dus la păcat. — Iacov 1:14, 15; 1 Corinteni 5:1; Galateni 5:19–21.

14. De ce este egoismul un factor de bază în cazurile de adulter?

¹⁴ O analiză atentă a excluderilor arată că actele de imoralitate au la bază anumite puncte comune. În asemenea cazuri există o anumită doză de egoism. De ce spunem aceasta? Deoarece, în cazurile de adulter, o persoană nevinovată sau unele persoane nevinovate vor fi prejudiciate. Persoana poate fi partenerul conjugal legitim. Cu certitudine că vor fi prejudiciaţi şi copiii — în cazul în care există copii — deoarece, dacă adulterul duce la divorţ, copiii, care doresc siguranţa unei familii unite, se pare că suferă cel mai mult. Persoana adulteră se gîndeşte în primul rînd la propria sa plăcere sau folos. Lucrul acesta este egoism. — Filipeni 2:1–4.

15. Care ar putea fi unele cauze care au dus la adulter?

¹⁵ De obicei, adulterul nu este un act de slăbiciune inopinat. S-a produs o deteriorare treptată, chiar imperceptibilă, tocmai înăuntrul căsătoriei. Comunicarea poate că a devenit formală sau sterilă. Poate că cei doi s-au ajutat foarte puţin. Poate că nici unul dintre ei nu i-a spus celuilalt că îl apreciază. Poate că, un timp, soţii nu s-au satisfăcut din punct de vedere sexual. Cu certitudine că atunci cînd apare adulterul a avut loc şi o slăbire a relaţiei cu Dumnezeu. Iehova nu mai este perceput cu claritate ca un Dumnezeu viu care cunoaşte toate gîndurile şi faptele noastre. Se poate chiar ca în mintea persoanei adultere, „Dumnezeu“ să devină o simplă vorbă, o fiinţă abstractă care nu face parte din viaţa cotidiană. Atunci este mai uşor să se păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. — Psalmul 51:3, 4; 1 Corinteni 7:3–5; Evrei 4:13; 11:27.

Modalitatea de a rezista

16. Cum poate un creştin să reziste ispitei de a fi infidel?

¹⁶ Dacă un creştin sau o creştină constată că este ispitit(ă) să apuce pe calea infidelităţii, de care factori ar trebui să ţină seama? În primul rînd, trebuie să se mediteze la sensul iubirii creştine, care se bazează puternic pe principiile biblice. Nu trebuie niciodată să se permită ca iubirea fizică, sau sexuală, să preia controlul şi să grăbească alunecarea spre egoism, pricinuind suferinţe altora. Dimpotrivă, situaţia trebuie privită din punctul de vedere al lui Iehova. Ea trebuie privită mai amplu, în contextul congregaţiei şi al dezonoarei pe care conduita rea o aduce asupra ei şi asupra numelui lui Iehova (Psalmul 101:3). Dezastrul poate fi evitat prin însuşirea mentalităţii lui Cristos cu privire la aceasta şi apoi prin acţionarea în consecinţă. Amintiţi-vă că iubirea altruistă de felul celei manifestate de Cristos nu dă niciodată greş. — Proverbele 6:32, 33; Matei 22:37–40; 1 Corinteni 13:5, 8.

17. Ce exemple ziditoare de fidelitate avem?

¹⁷ O modalitate de a rezista este întărirea credinţei şi a viziunii despre speranţa care se află înaintea noastră. Aceasta înseamnă să păstrăm la loc de frunte în inima noastră exemplele extraordinare de integritate pe care le-au dat bărbaţii fideli şi femeile fidele din antichitate, precum şi Isus însuşi. Pavel a scris: „De aceea şi noi, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne îngreuiază şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre“ (Evrei 12:1–3). În loc să distrugă corabia căsătoriei, o persoană înţeleaptă se va gîndi la diferite modalităţi de a repara orice avarie pentru a salva căsătoria, evitînd, astfel, capcana trădării şi a duplicităţii. — Iov 24:15.

18. a) De ce trădarea nu este un cuvînt prea tare pentru a descrie adulterul? b) Cum consideră Dumnezeu împlinirea jurămintelor?

¹⁸ Este „trădarea“ un cuvînt prea tare cu privire la imoralitate? Trădarea este înşelarea unei încrederi. Jurămîntul de căsătorie implică în mod sigur încredere şi promisiunea de a iubi o persoană şi a fi foarte ataşat de ea atît la bine, cît şi la rău. El implică un lucru pe care mulţi îl consideră învechit pentru timpul în care trăim — cuvîntul de onoare exprimat în jurămîntul de căsătorie. A înşela această încredere înseamnă a-ţi trăda într-un fel propriul partener conjugal. Concepţia lui Dumnezeu cu privire la jurăminte este prezentată clar în Biblie: „Dacă ai făcut un jurămînt lui Dumnezeu, nu întîrzia să-l împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte jurămîntul pe care l-ai făcut“. — Eclesiastul 5:4.

19. Cu ce este în contrast faptul că Satan se bucură cînd un Martor păcătuieşte?

¹⁹ Să nu existe nici un dubiu în această privinţă. Aşa cum este mare bucurie în cer, la salvarea unui păcătos, tot aşa este mare bucurie pe pămînt, în rîndul hoardelor lui Satan, vizibile şi invizibile, cînd unul dintre Martorii lui Iehova nu-şi păstrează integritatea. — Luca 15:7; Apocalipsa 12:12.

Ispite comune tuturor

20. Cum putem rezista ispitei (2 Petru 2:9, 10)?

²⁰ Este imoralitatea inevitabilă în unele cazuri? Sînt carnea şi Satan atît de puternici încît creştinii nu pot nici să le reziste, nici să-şi păstreze integritatea? Pavel ne încurajează prin următoarele cuvinte: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti şi ieşirea din ea, ca s-o puteţi suporta“. În lumea de azi poate că nu putem evita ispita în totalitate, dar, apelînd la Dumnezeu în rugăciune, putem cu certitudine să suportăm şi să învingem orice ispită. — 1 Corinteni 10:13.

21. La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

²¹ Ce ne oferă Dumnezeu pentru a ne ajuta să suportăm ispitele şi să ieşim victorioşi? De ce anume avem nevoie în mod individual pentru a ne ocroti căsătoria, familia, precum şi reputaţia numelui lui Iehova şi pe cea a congregaţiei? Articolul următor va răspunde la aceste întrebări.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Care sînt unii factori care ajută la întărirea căsătoriei?

◻ De ce trebuie să evităm concepţia lumii despre moralitate?

◻ Care sînt unele ispite şi situaţii care pot duce la imoralitate?

◻ Care este modalitatea principală de a rezista păcatului?

◻ Cum ne ajută Dumnezeu cînd sîntem ispitiţi?

[Chenarul de la pagina 14]

FACTORI COMUNI AI CĂSĂTORIILOR DURABILE

◻ Respectarea neabătută a principiilor biblice

◻ Ambii parteneri conjugali au o relaţie puternică cu Iehova

◻ Soţul îşi respectă soţia, precum şi sentimentele şi opiniile ei

◻ Un bun schimb de idei zilnic

◻ Fiecare caută să-şi placă unul altuia

◻ Simţul umorului; capacitatea de a rîde de sine

◻ Recunoaşterea greşelilor în mod deschis; faptul de a ierta cu largheţe

◻ A păstra vie iubirea plină de afecţiune

◻ Unitate în privinţa creşterii şi disciplinării copiilor

◻ Faptul de a-i adresa cu regularitate lui Iehova rugăciuni comune

FACTORI NEGATIVI CARE SUBMINEAZĂ CĂSĂTORIA

◻ Egoism şi încăpăţînare

◻ Lipsa de colaborare

◻ Comunicare deficitară

◻ Lipsa unei consultări adecvate între soţi

◻ Administrare defectuoasă a banilor

◻ Criterii diferite în ce priveşte tratarea copiilor şi/sau a copiilor vitregi

◻ Soţul lucrează pînă tîrziu sau îşi neglijează familia pentru alte îndatoriri

◻ Deficienţe în ce priveşte satisfacerea necesităţilor spirituale ale familiei

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Păstrarea în cinste a căsătoriei aduce fericire durabilă

Cultivaţi noua personalitate în căsătorie!

„Voi trebuie să fiţi înnoiţi în forţa care impulsionează mintea voastră, şi să îmbrăcaţi noua personalitate.“ — EFESENI 4:23, 24, NW.

 1. De ce căsătoria nu trebuie tratată cu uşurinţă?

CĂSĂTORIA este unul dintre cei mai serioşi paşi pe care îi face cineva în viaţă, deci ea nu trebuie niciodată tratată cu uşurinţă. De ce? Deoarece ea pretinde un ataşament faţă de o altă persoană pentru tot restul vieţii. Ea înseamnă să-ţi împarţi întreaga viaţă cu acea persoană. Pentru ca ataşamentul respectiv să rămînă nealterat este nevoie de o judecată matură. Căsătoria pretinde, de asemenea, o influenţă pozitivă care ‘impulsionează mintea şi, astfel, formează noua personalitate’. — Efeseni 4:23, 24, NW; compară cu Geneza 24:10–58; Matei 19:5, 6.

 2, 3. a) De ce anume este nevoie pentru a alege în mod înţelept un partener conjugal? b) Ce anume implică o căsătorie?

² Există motive întemeiate pentru a nu vă grăbi la căsătorie, sub impulsul dorinţelor puternice ale cărnii. Pentru cultivarea unui caracter şi a unei personalităţi mature este nevoie de timp. Cu trecerea timpului se capătă experienţă şi cunoştinţă, care pot