Să oferim jertfe plăcute lui Iehova

„Prin [Isus Cristos] să–i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său.“ — EVREI 13:15.

 1. Ce i–a îndemnat Iehova pe israeliţii păcătoşi să facă?

IEHOVA este ajutorul acelora care îi oferă jertfe plăcute lui. De aceea, favoarea sa se odihnea asupra Israelului care aducea jertfe animaliere. Dar care a devenit situaţia după ce ei au păcătuit în mod repetat? Prin profetul Osea ei au fost îndemnaţi: „Întoarce–te, o, Israele, la Iehova, Dumnezeul tău, fiindcă te–ai poticnit în eroarea ta. Luaţi cu voi cuvinte şi întoarceţi–vă la Iehova. Spuneţi–i cu toţii: «Fie să ierţi eroarea; şi acceptă ce este bun, şi noi îţi vom oferi în schimb taurii tineri ai buzelor noastre.»“ — Osea 14:1, 2.

 2. Ce erau ’taurii tineri ai buzelor‘, şi cum s–a referit Pavel la profeţia lui Osea?

² Astfel poporul din vechime al lui Dumnezeu a fost îndemnat să–i ofere lui Iehova Dumnezeu taurii tineri ai buzelor sale. Ce erau aceştia? Nimic altceva decît sincere jertfe de laudă! Referindu–se la această profeţie apostolul Pavel i–a îndemnat pe evreii creştini să ofere „lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“ (Evrei 13:15). Ce îi poate ajuta pe Martorii lui Iehova să ofere asemenea jertfe astăzi?

„Imitaţi–le credinţa“

 3. Ce a spus în esenţă apostolul Pavel la Evrei 13:7, şi ce întrebare se ridică?

³ Aplicarea sfatului dat de către Pavel evreilor ne va da posibilitatea de–a oferi jertfe plăcute Marelui nostru Ajutor, Iehova Dumnezeu. De exemplu, apostolul a scris: „Aduceţi–vă aminte de aceia care preiau conducerea printre voi, care v–au vorbit cuvîntul lui Dumnezeu, şi, luînd aminte la rezultatul conduitei lor, imitaţi–le credinţa“ (Evrei 13:7). La cine se referea Pavel cînd a spus: „Aduceţi–vă aminte de aceia care preiau conducerea printre voi“ sau „sînt guvernatorii [greceşte, he·gov·meʹnon] voştri“? — New World Translation Reference Bible, footnote (Traducerea Lumea Nouă Biblia cu referinţe, nota de subsol).

 4. (a) Conform textului grecesc, ce fac aceia care „preiau conducerea“? (b) Cine sînt aceia care „preiau conducerea“ printre Martorii lui Iehova?

⁴ Pavel a vorbit despre cei care „preiau conducerea“ sau guvernează (Versetele 7, 17, 24). Cuvîntul românesc „a guverna“ derivă, prin intermediul latinei, din grecescul ky·ber·naʹo, care înseamnă „a cîrmui o navă [cu ajutorul timonei], a dirija, a guverna“. Bătrînii creştini guvernează folosindu–şi ’capacităţile de conducere‘ (greceşte, ky·ber·neʹseis), îngrijindu–se de conducere şi îndrumare în congregaţiile locale (1 Corinteni 12:28). Însă apostolii şi ceilalţi bătrîni din Ierusalim serveau în calitate de colegiu pentru a îndruma şi sfătui toate congregaţiile (Fapte 15:1, 2, 27–29). De aceea, astăzi, un Colegiu Central se îngrijeşte de supravegherea spirituală a Martorilor lui Iehova de pe întregul pămînt.

 5. De ce şi cum trebuie să ne rugăm pentru bătrînii congregaţiei şi pentru membrii Colegiului Central?

⁵ Bătrînii locali şi membrii Colegiului Central preiau conducerea printre noi; de aceea, noi trebuie să–i respectăm şi să ne rugăm lui Iehova să le acorde înţelepciunea necesară pentru a guverna congregaţia. (Compară cu Efeseni 1:15–17.) Cît de potrivit este, aşadar, să ne amintim de toţi ’aceia care ne–au vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu‘! Timotei a fost instruit nu numai de către mama şi de către bunica sa, ci mai tîrziu şi de către Pavel şi alţii (2 Timotei 1:5, 6; 3:14). Astfel Timotei a putut observa rezultatul conduitei celor ce au preluat conducerea, putînd în felul acesta să le imite credinţa.

 6. A cui credinţă ar trebui să o imităm, dar pe cine trebuie să urmăm?

⁶ Oameni ca Abel, Noe, Avraam, Sara, Rahav şi Moise, au exercitat credinţă (Evrei 11:1–40). Noi putem imita fără ezitare credinţa acestora, deoarece ei au murit loiali lui Dumnezeu. Dar noi mai putem ’imita şi credinţa‘ acelora care preiau acum conducerea printre noi. Desigur că noi nu urmăm nişte oameni imperfecţi, deoarece ne păstrăm privirea îndreptată spre Cristos. Este aşa cum arată Edgar J. Goodspeed, un traducător al Bibliei: „Eroii din vechime nu sînt modele de credinţă, deoarece în Cristos ei au un model mai bun (. . .) Alergătorul creştin trebuie să–şi fixeze ochii asupra lui Isus.“ Da, ’Cristos a suferit pentru noi, lăsîndu–ne un model, ca să păşim cu atenţie pe urmele sale.‘ — 1 Petru 2:21; Evrei 12:1–3.

 7. Cum ar trebui să ne afecteze Evrei 13:8 atitudinea faţă de suferinţa din cauza lui Isus Cristos?

⁷ Îndreptînd atenţia spre Fiul lui Dumnezeu, Pavel adaugă: „Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi pentru totdeauna“ (Evrei 13:8). Martorii loiali, asemenea lui Ştefan şi Iacob, au dat dovadă de o integritate neclintită, după modelul lui Isus (Fapte 7:1–60; 12:1, 2). Deoarece ei au fost dispuşi să moară ca discipoli ai lui Cristos, credinţa lor este vrednică de a fi imitată. Atît în trecut, cît şi în prezent şi chiar în viitor, oamenii credinţei nu s–au dat, nu se dau şi nici nu se vor da în lături din faţa unui eventual martiriu ca discipoli ai lui Cristos Isus.

Să evităm învăţăturile false

 8. Cum ai putea parafraza cuvintele lui Pavel din Evrei 13:9?

⁸ Neschimbătoarea personalitate a lui Isus, precum şi neschimbătoarele sale învăţături, ar trebui să ne determine să ne ataşăm de învăţăturile sale şi ale apostolilor. Evreilor li s–a spus: „Nu vă lăsaţi duşi de învăţături felurite şi străine, căci este excelent ca inimii să–i fie dată fermitate prin intermediul bunătăţii nemeritate, nu prin alimente, din care cei ce se ocupă de ele nu au tras nici un folos.“ — Evrei 13:9.

 9. Asupra căror lucruri superioare a pus Pavel accentul în scrisoarea către creştini evrei?

⁹ Iudeii puneau accentul pe lucruri cum ar fi modul spectaculos în care a fost dată Legea la Muntele Sinai şi domnia de durată a lui David. Dar Pavel le–a arătat creştinilor evrei că deşi instituirea Legii a avut loc în împrejurări impresionante, Iehova a depus o mărturie mult mai puternică prin semne, minuni, lucrări de putere şi împărţirea spiritului sfînt la inaugurarea noului legămînt (Fapte 2:1–4; Evrei 2:2–4). Regatul ceresc al lui Cristos nu poate fi zguduit aşa cum i s–a întîmplat regalităţii pămînteşti davidice în anul 607 î.e.n. (Evrei 1:8, 9; 12:28). Ba mai mult, Iehova îi adună pe cei unşi în faţa a ceva mult mai impresionant decît miraculoasa manifestare de la Muntele Sinai, deoarece aceştia se apropie de Muntele Sion ceresc. — Evrei 12:18–27.

10. În armonie cu Evrei 13:9, ce anume face ca inima să capete fermitate?

¹⁰ De aceea evreii trebuiau să evite să se ’lase duşi de învăţăturile felurite şi străine‘ ale iudaizanţilor (Galateni 5:1–6). Nu prin asemenea învăţături ci ’prin intermediul bunătăţii nemeritate i se poate da inimii fermitate‘, astfel încît să rămînă fermă în adevăr. Evident că unii aduceau în discuţie alimentele şi jertfele, căci Pavel a spus că inima nu poate deveni fermă „prin alimente, din care cei ce se ocupă de ele nu au tras nici un folos“. Foloasele spirituale provin din devoţiunea sfîntă şi aprecierea faţă de răscumpărare şi nicidecum din preocuparea faţă de consumarea anumitor alimente sau respectarea anumitor zile (Romani 14:5–9). Ba mai mult, jertfa lui Cristos face ca jertfele levitice să devină inutile. — Evrei 9:9–14; 10:5–10.

Jertfe plăcute lui Dumnezeu

11. (a) Care este esenţa cuvintelor lui Pavel din Evrei 13:10, 11? (b) Ce altar simbolic au creştinii?

¹¹ Preoţimea levitică mînca din carnea animalelor jertfite, dar Pavel a scris: „Noi avem un altar de la care cei ce îndeplinesc serviciul sacru la cort [la tabernacol] nu au autoritatea să mănînce. Căci [în Ziua Ispăşirii] corpurile acelor animale al căror sînge este dus în locul sfînt de către marele preot, pentru păcat, sînt arse în afara taberei“ (Evrei 13:10, 11; Levitic 16:27; 1 Corinteni 9:13). Creştinii au un altar simbolic ce reprezintă apropierea lor de Dumnezeu în baza jertfei lui Isus, care face ispăşire pentru păcat, aducînd iertarea din partea lui Iehova şi salvarea la viaţă eternă.

12. La Evrei 13:12–14, ce au fost îndemnaţi creştinii unşi să facă?

¹² Pavel nu insistă asupra analogiei cu Ziua Ispăşirii, însă el spune: „Aşadar, şi Isus, ca să sfinţească poporul cu propriul său sînge, a suferit în afara porţii“ Ierusalimului. Acolo a murit Isus, aducînd jertfa de ispăşire complet eficace (Evrei 13:12; Ioan 19:17; 1 Ioan 2:1, 2). Apostolul Pavel i–a îndemnat pe fraţii săi creştini unşi: „Să ieşim deci la el, afară din tabără, purtînd ocara pe care a purtat–o el, căci noi nu avem nici un oraş permanent, ci căutăm cu seriozitate pe cel viitor“ (Evrei 13:13, 14; Levitic 16:10). Chiar dacă sîntem ocărîţi, aşa cum a fost şi Isus, noi perseverăm ca Martori ai lui Iehova. Noi, ’repudiem lipsa de devoţiune sfîntă şi dorinţele acestei lumi, şi trăim cu judecată sănătoasă, dreptate şi devoţiune sfîntă în prezentul sistem de lucruri‘, în timp ce privim spre lumea nouă (Tit 2:11–14; 2 Petru 3:13; 1 Ioan 2:15–17). Cît despre cei unşi din mijlocul nostru, ei caută cu seriozitate „oraşul“, adică Regatul ceresc. — Evrei 12:22.

13. Doar în ce anume nu constau jertfele plăcute lui Dumnezeu?

¹³ Apoi Pavel menţionează jertfe care îi sînt plăcute lui Dumnezeu. El scrie: „Prin el [prin Isus] să–i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său. Pe de altă parte, nu uitaţi să faceţi binele şi să împărţiţi cu alţii, deoarece lui Dumnezeu asemenea jertfe îi sînt plăcute“ (Evrei 13:15, 16). Jertfe creştine nu constau doar din acte umanitare. Oamenii în general dau dovadă de asemenea acte. Un exemplu recent găsim în ajutorul oferit de către oamenii mai multor naţiuni, victimelor cutremurului de pămînt care s–a produs la sfîrşitul anului 1988 în Armenia Sovietică.

14. Pe ce lucrare pune accentul oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu?

¹⁴ Serviciul sacru pe care noi îl aducem lui ’cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘ este fundamentat pe o iubire de felul sacrificiului de sine, demonstrată de Isus (Evrei 12:28; Ioan 13:34; 15:13). Acest serviciu pune accentul pe lucrarea noastră de predicare, deoarece prin Cristos, ca Mare Preot, noi îi „oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“ (Osea 14:2; Romani 10:10–15; Evrei 7:26). Desigur că ’nu trebuie să uităm să facem binele şi să împărţim cu alţii‘, incluzîndu–i chiar şi pe aceia care nu „ne sînt înrudiţi în credinţă“ (Galateni 6:10). În special cînd fraţii creştini au de suferit în urma unor calamităţi sau sînt în nevoi sau strîmtoare, noi le oferim plini de iubire ajutor material şi spiritual. De ce? Deoarece ne iubim unii pe alţii. Noi dorim, de asemenea, ca ei să poată susţine cu putere mărturia publică a credinţei lor, fără să se clatine, „deoarece lui Dumnezeu asemenea jertfe îi sînt plăcute“. — Evrei 10:23–25; Iacob 1:27.

Să fim supuşi

15. (a) Cum ai parafraza sfatul din Evrei 13:17? (b) De ce să arătăm respect faţă de cei care preiau conducerea?

¹⁵ Pentru a putea aduce jertfe acceptabile, noi trebuie să colaborăm pe deplin cu organizaţia lui Dumnezeu. Fără să insiste asupra problemei autorităţii, Pavel scrie: „Ascultaţi de cei care preiau conducerea printre voi şi fiţi supuşi, deoarece ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie şi nu suspinînd, căci aceasta ar fi păgubitor pentru voi“ (Evrei 13:17). Noi trebuie să–i respectăm pe bătrînii numiţi care preiau conducerea în congregaţie, astfel încît ei să nu fie nevoiţi să suspine strîmtoraţi din cauza lipsei noastre de cooperare. Omiterea faptului de a fi supuşi este împovărătoare pentru supraveghetori şi spre paguba noastră spirituală. Un spirit de colaborare face ca bătrînii să poată oferi cu mai multă uşurinţă ajutor şi să contribuie la unitatea şi progresul lucrării de predicare a Regatului. — Psalm 133:1–3.

16. De ce este potrivit să ne supunem celor care preiau conducerea printre noi?

¹⁶ Cît de potrivit este aşadar, să ne supunem celor care preiau conducerea! Ei predau învăţătura la întrunirile noastre şi ne ajută în serviciul sacru. Ca păstori, ei urmăresc binele nostru (1 Petru 5:2, 3). Ei ne ajută să ne păstrăm o bună relaţie cu Dumnezeu şi cu congregaţia (Fapte 20:28–30). Supunîndu–ne supravegherii înţelepte şi iubitoare, noi arătăm respect faţă de Supraveghetorul Suprem, Iehova Dumnezeu şi faţă de Supraveghetorul său Adjunct, Isus Cristos. — 1 Petru 2:25; Apocalips 1:1; 2:1—3:22.

Să ne rugăm

17. Ce fel de rugăciuni a cerut Pavel, şi de ce putea el pe bună dreptate să ceară lucrul acesta?

¹⁷ Cînd, probabil din pricina persecuţiei, Pavel şi tovarăşii săi au fost despărţiţi de evrei, el a spus: „Continuaţi să vă rugaţi pentru noi, deoarece sîntem convinşi că avem o conştiinţă onestă, dorind să ne comportăm onest în toate lucrurile. Dar vă îndemn să faceţi lucrul acesta mai ales ca să vă fiu redat mai curînd“ (Evrei 13:18, 19). Dacă Pavel ar fi fost un om nesincer, cu o conştiinţă insensibilă, ce drept ar fi avut să le ceară evreilor să se roage pentru a fi din nou împreună? (Proverbe 3:32; 1 Timotei 4:1, 2). Desigur că el era un slujitor cinstit, care, cu o conştiinţă curată, ţinea piept iudaizanţilor (Fapte 20:17–27). Pavel avea, de asemenea, convingerea că putea să ajungă mai repede din nou împreună cu evreii, dacă ei se rugau pentru aceasta.

18. Dacă aşteptăm ca alţii să se roage pentru noi, ce întrebări ar trebui să ne punem?

¹⁸ Faptul că Pavel le cerea evreilor să se roage pentru el, arată că este potrivit pentru creştini să se roage unii pentru alţii, menţionînd chiar şi nume dacă este cazul. (Compară cu Efeseni 6:17–20.) Dar dacă aşteptăm ca alţii să se roage pentru noi, n–ar trebui oare să fim, asemenea apostolului Pavel, ’convinşi că avem o conştiinţă onestă şi că ne comportăm onest în toate lucrurile‘? Eşti tu onest în toate acţiunile tale? Ai tu aceeaşi încredere în rugăciune, pe care a avut–o şi Pavel? — 1 Ioan 5:14, 15.

Cuvinte de încheiere şi îndemn

19. (a) Care a fost dorinţa lui Pavel cu privire la evrei, exprimată în rugăciune? (b) De ce este noul legămînt un legămînt veşnic?

¹⁹ După ce le–a cerut evreilor să se roage, Pavel şi–a exprimat dorinţa în rugăciune spunînd: „Acum, Dumnezeul păcii, care, cu sîngele legămîntului veşnic, l–a ridicat dintre morţi pe marele păstor al oilor, pe Domnul nostru Isus, să vă echipeze cu orice lucru bun, pentru a face voinţa sa, înfăptuind în noi, prin intermediul lui Isus Cristos, ceea ce este plăcut în ochii lui; a căruia să fie gloria pentru totdeauna şi veşnic. Amin“ (Evrei 13:20, 21). Avînd în vedere un pămînt al păcii, „Dumnezeul păcii“ l–a înviat pe Cristos la o viaţă cerească în nemurire, unde el a prezentat valoarea sîngelui său vărsat, care a validat noul legămînt (Isaia 9:6, 7; Luca 22:20). Acesta este un legămînt veşnic, fiindcă cei de pe pămînt au parte de foloase permanente care rezultă din serviciul celor 144 000 de fii spirituali ai lui Dumnezeu, care domnesc împreună cu Isus în cer şi se află în noul legămînt (Apocalips 14:1–4; 20:4–6). Isus Cristos este acela căruia Dumnezeu îi atribuie glorie şi prin care ne echipează cu orice lucru bun, pentru a face voinţa sa şi pentru a fi plăcuţi în ochii lui.

20. Cum ai rezuma şi explica îndemnul de încheiere adresat de către Pavel creştinilor evrei?

²⁰ Nefiind sigur de modul în care vor acţiona evreii la scrisoarea sa, Pavel a spus: „Acum vă îndemn, fraţilor, să suportaţi acest cuvînt de încurajare [de–a asculta de Fiul lui Dumnezeu nu de iudaizanţi], deoarece eu, de fapt, am compus pentru voi o scrisoare în puţine cuvinte [ţinînd cont de conţinutul ei plin de greutate]. Aflaţi că fratele nostru Timotei a fost eliberat [din închisoare], împreună cu care, dacă vine foarte curînd, vă voi vedea.“ Probabil că, scriind din Roma, apostolul spera ca, împreună cu Timotei, să–i viziteze pe evreii din Ierusalim. Apoi Pavel a spus: „Transmiteţi salutările mele tuturor celor care preiau conducerea [ca bătrîni ce lucrează din greu]. Cei din Italia vă trimit salutările lor. Bunătatea nemeritată [a lui Dumnezeu] să fie cu voi cu toţi.“ — Evrei 13:22–25.

O scrisoare cu valoare durabilă

21. Ce puncte majore putem înţelege prin intermediul scrisorii către evrei?

²¹ Probabil că scrisoarea către evrei ne ajută mai mult decît oricare altă carte a Sfintelor Scripturi, să înţelegem semnificaţia jertfelor oferite sub Lege. Epistola arată clar că jertfa lui Isus este singura care asigură răscumpărarea necesară omenirii păcătoase. Un mesaj remarcabil pe care–l conţine scrisoarea, este că trebuie să ascultăm de Fiul lui Dumnezeu.

22. Care sînt unele motive de recunoştinţă pentru scrisoarea către evrei?

²² În plus, aşa cum am văzut în primele două articole, noi avem un motiv suplimentar de a fi recunoscători pentru scrisoarea de inspiraţie divină adresată evreilor. Ea ne ajută să nu obosim în serviciul nostru sacru, şi ne umple de curaj, deoarece ştim că Iehova este Ajutorul nostru. Ba mai mult, ea ne îndeamnă să ne folosim buzele şi toate facultăţile în mod altruist, pentru a aduce un serviciu sacru zi şi noapte şi pentru a oferi din inimă jertfe iubitorului nostru Dumnezeu Iehova, care este demn de laudă.

Cum ai răspunde?

◼ Cum i–a ajutat scrisoarea către evrei pe aceştia să evite învăţăturile false?

◼ Asupra cărei lucrări importante se concentrează jertfele plăcute lui Dumnezeu?

◼ Cine sînt ’cei care preiau conducerea‘, şi de ce să le fim supuşi?

◼ Cum este scoasă în evidenţă rugăciunea în scrisoarea către evrei?

◼ De ce putem spune că scrisoarea adresată creştinilor evrei este de o valoare durabilă?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 23]

Printre jertfele plăcute lui Dumnezeu se includ şi vizitele de păstorire şi de întărire a fraţilor creştini prin sfaturi pline de iubire