Ale cui rugăciuni primesc răspuns?
IEHOVA este un Dumnezeu care răspunde la rugăciuni. De fapt, Cuvîntul său, Biblia, îl numeşte „Ascultătorul rugăciunii“ (Psalm 65:2, NW). El este dispus să răspundă la rugăciuni. Dar la ale cui rugăciuni răspunde el efectiv?
Dumnezeu răspunde la rugăciunile persoanelor care îi plac. Ei manifestă atitudinea respectuoasă a psalmistului care a spus: „Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul Cel viu“ (Psalm 42:1, 2). Totuşi, ce dovezi există pentru a demonstra că Iehova răspunde la rugăciunile închinătorilor săi adevăraţi?
Dovezi că Dumnezeu răspunde la rugăciuni
Biblia conţine documente ample care dovedesc că Iehova răspunde la rugăciunile slujitorilor săi fideli. De exemplu, cînd regele Iosafat al lui Iuda s–a rugat pentru eliberare, Dumnezeu a răspuns la rugăciunea sa şi i–a acordat victorie prin faptul că i–a făcut pe duşmanii săi să se lovească reciproc (2 Cronici 20:1-26). Cînd regele Ezechia s–a confruntat în mod asemănător cu uriaşe forţe militare, el s–a rugat umil lui Dumnezeu pentru ajutor. Ezechia a văzut salvarea de la Iehova cînd un înger a nimicit 185 000 de asirieni într–o singură noapte. — Isaia 37:14-20, 36-38.
De ce a răspuns Dumnezeu la acele rugăciuni? În ambele cazuri, regii s–au rugat fierbinte arătînd că pierderea bătăliei s–ar reflecta în mod negativ asupra numelui lui Iehova (2 Cronici 20:6-9; Isaia 37:17-20). Pe ei îi preocupa reputaţia sa. „Scopul final al rugăciunii“, spune lucrarea The International Standard Bible Encyclopedia, „nu este doar binele celui care se roagă, ci onoarea numelui lui Dumnezeu.“ Aşadar, slujitorii fideli ai lui Iehova pot fi siguri că el îi va ajuta „de dragul numelui său“. Documentul care dovedeşte că la asemenea rugăciuni s–a răspuns îi dă poporului lui Dumnezeu încrederea că el ascultă rugăciunile lor. — Psalm 91:14, 15; 106:8; Proverbe 18:10.
Totuşi, chiar dacă într–o situaţie este implicat numele lui Iehova, Dumnezeu hotăreşte dacă să răspundă la anumite rugăciuni sau nu. El poate avea motive întemeiate de a nu răspunde la unele rugăciuni. Dacă noi considerăm că rugăciunile noastre nu sînt ascultate, este bine să analizăm cauza.
De ce unele rugăciuni nu primesc răspuns
„Oricît de mult v–aţi ruga, n–ascult“, le–a spus Iehova cîndva israeliţilor. Punctînd motivul, el a continuat astfel: „Mîinile vă sînt pline de sînge“ (Isaia 1:15). Cum ar putea cineva să neglijeze legea lui Iehova şi, totuşi, să aibă prilejul de a fi ascultat? Un proverb biblic dă un răspuns clar în această direcţie: „Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n–asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o urîciune“. — Proverbe 28:9.
Biblia mai dă un motiv pentru care rugăciunile nu sînt ascultate: „Voi cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre“ (Iacov 4:3). Nu, Iehova nu va răspunde la rugăciunile făcute pentru satisfacerea dorinţelor greşite. Nu trebuie să uităm nici faptul că Dumnezeu nu primeşte ordine de la oameni, ca să spunem aşa. El este Cel care decide cum va răspunde la rugăciunile noastre.
Rugăciunile la care se va primi în mod sigur răspuns sînt acelea adresate lui Dumnezeu dintr–o inimă curată, cu o motivaţie corespunzătoare şi în modul stabilit de el — prin Isus Cristos (Ioan 14:6, 14). Dar chiar şi aceia ale căror rugăciuni întrunesc aceste cerinţe au simţit, uneori, că nu sînt ascultaţi. De ce nu a vrut Dumnezeu să răspundă imediat la anumite rugăciuni ale slujitorilor săi?
Iehova ştie care este cel mai bun moment pentru a răspunde la rugăciuni. Deşi un băiat cere o bicicletă, tatăl său poate că nu i–o cumpără pînă cînd copilul nu este suficient de mare ca să meargă sigur pe ea. Acelaşi lucru poate fi valabil şi cu unele rugăciuni ale acelora care îl iubesc pe Dumnezeu. Ştiind ce anume este cel mai bine pentru ei, el le acordă ce au nevoie la momentul cel mai potrivit.
Totuşi, slujitorii lui Iehova nu obţin orice lucru pentru care poate că se roagă. Fiind imperfecţi, poate că doresc unele lucruri care nu ar fi bune pentru ei. Tatăl lor ceresc şi iubitor nu le va da nimic dăunător, deoarece el este Furnizorul «oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect» (Iacov 1:17, NW). În mod asemănător, el poate să nu acorde ceva care nu este necesar din punctul său de vedere. (Compară cu 2 Corinteni 12:7-10.) El răspunde la rugăciuni în conformitate cu voinţa şi scopul său referitor la poporul său. — 1 Ioan 5:14, 15.
Isus a fost „ascultat în mod favorabil“
Isus Cristos a fost un om al rugăciunii (Matei 6:9-13; Ioan 17:1-26). El a avut încredere deplină că Tatăl său ceresc va asculta şi va răspunde la rugăciunile sale. Odată Isus a spus: „Tată, . . . ştiam că totdeauna Mă asculţi“ (Ioan 11:41, 42). Dar nu a fost Isus dezamăgit chiar la sfîrşitul cursei sale pămînteşti? Nu a strigat el atunci: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M–ai părăsit?“ — Matei 27:46.
Cînd Isus a rostit aceste cuvinte, el împlinea, evident, o profeţie privitoare la moartea sa (Psalm 22:1). În sens limitat, Isus ar fi putut, de asemenea, să spună că Iehova înlăturase ocrotirea sa şi lăsase ca Fiul său să moară de o moarte dureroasă şi ruşinoasă pentru a–i testa la maximum integritatea. O analiză a evenimentelor din acea ultimă zi a vieţii pămînteşti a lui Isus arată că Dumnezeu i–a ascultat rugăciunile.
În noaptea arestării sale, Isus s–a rugat în grădina Ghetsimani. De trei ori a implorat: „Tatăl Meu, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta!“ (Matei 26:39, 42, 44). Isus nu a ezitat să–şi dea viaţa ca răscumpărare pentru oamenii credincioşi. Nu, ci el a fost, evident, foarte îngrijorat că ar fi putut să–l dezonoreze pe mult iubitul său Tată murind pe un stîlp de tortură ca blasfemiator blestemat. A ascultat Iehova rugăciunea lui Isus?
Ani mai tîrziu, apostolul Pavel a scris: „În zilele cărnii sale, Cristos a înălţat implorări, precum şi cereri, împreună cu strigăte puternice şi lacrimi, către Acela care putea să–l salveze de la moarte, şi a fost ascultat în mod favorabil pentru teama lui sfîntă“ (Evrei 5:7; Luca 22:42, 44, NW). Da, în noaptea aceea chinuitoare dinaintea morţii sale, Isus „a fost ascultat în mod favorabil“. Dar cum?
Iehova a trimis un înger care «i s–a arătat din cer [lui Isus], întărindu–l“ (Luca 22:43, NW). Întărit astfel, Isus a putut să înfrunte moartea pe stîlpul de tortură. Evident, Iehova i–a dat atunci asigurarea că moartea sa pe stîlpul de tortură nu va aduce ruşine asupra numelui divin, ci va fi folosită, în cele din urmă, chiar la sfinţirea lui. Într–adevăr, moartea lui Isus pe stîlpul de tortură a deschis calea pentru evrei, care erau altminteri blestemaţi sub Lege, să fie salvaţi de la condamnarea la moarte. — Galateni 3:11-13.
Trei zile mai tîrziu, Iehova l–a înviat pe Isus şi l–a curăţit de orice eventuală acuzaţie de blasfemie înălţîndu–l într–o poziţie cerească superioară (Filipeni 2:7-11). Ce modalitate minunată de a răspunde rugăciunii lui Isus referitoare la „paharul acesta“! La acea rugăciune s–a primit răspuns în felul lui Iehova. Iar Isus a trăit minunate binecuvîntări, deoarece el îi spusese Tatălui său ceresc: „Facă–se nu voia Mea, ci a Ta!“ — Luca 22:42.
Cum răspunde Iehova la rugăciuni astăzi
Asemenea lui Isus, cei care caută astăzi să–i placă lui Iehova trebuie să se roage întotdeauna să se înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Ei trebuie să creadă că Iehova va răspunde la rugăciunile lor într–un mod care le va fi cel mai util. De fapt, el va «face nespus mai mult decît cer sau gîndesc ei». — Efeseni 3:20.
O tînără creştină care locuia cu părinţii ei necredincioşi a trăit personal veridicitatea acestui verset. Într–o scrisoare primită de la Watch Tower Society, ei i s–a cerut să analizeze sub rugăciune posibilitatea acceptării unei repartiţii de misionar special. Deşi dorinţa ei sinceră era să rămînă acasă ca să–şi ajute părinţii să devină creştini, ea i–a cerut lui Dumnezeu în rugăciune: „Care este voinţa ta: Să accept această invitaţie indiferent de împotrivirea părinţilor mei ori să–i ajut pe părinţii mei continuînd să locuiesc cu ei?“ Ori de cîte ori se ruga, conştiinţa îi spunea să accepte această invitaţie. Ea a hotărît că acesta era răspunsul de la Iehova.
Dumnezeu a întărit–o pe această femeie să ţină la hotărîrea ei. Cînd i s–a cerut să se mute în Insula Awaji, Japonia, părinţii ei au rămas surprinşi şi şi–au intensificat împotrivirea. Totuşi, întrucît nu au reuşit s–o convingă să se răzgîndească, mama ei s–a hotărît să studieze Biblia ca să vadă de ce fiica ei a luat o asemenea decizie. Trei luni mai tîrziu părinţii au vizitat–o. Văzînd cît de bine era îngrijită de ceilalţi Martori ai lui Iehova, tatăl ei a fost profund impresionat şi a plîns cînd nu mai era nimeni în preajma lui. În scurt timp a început şi el să studieze Biblia. În cele din urmă, ambii părinţi ai acestei tinere s–au botezat şi au început să–i slujească lui Iehova. Nu–i aşa că Iehova Dumnezeu a binecuvîntat–o nespus de mult pe această creştină?
Rugăciunile lor primesc răspuns
Îţi aminteşti cuvintele femeii menţionate la începutul articolului precedent? Ea nu a avut niciodată sentimentul că rugăciunile ei au primit răspuns. Totuşi, ea şi–a dat seama mai tîrziu că Dumnezeu îi răspundea la rugăciuni. Femeia şi–a notat punctele esenţiale ale rugăciunilor ei. Într–o zi ea a răsfoit prin agendă şi şi–a dat seama că Iehova ascultase majoritatea rugăciunilor ei, chiar şi pe acelea pe care ea însăşi le uitase! Astfel, a ştiut că Dumnezeu se îngrijea de ea şi îi răspundea la rugăciuni într–un mod delicat care îi era de cel mai mare folos.
Dacă apreciezi că rugăciunile tale nu primesc răspuns, întreabă–te: «Întreţin eu personal o legătură cu Iehova, „Ascultătorul rugăciunii“? Dacă nu, iau eu măsuri ca să învăţ despre el şi să devin un slujitor dedicat al său?» El răspunde la rugăciunile celor care îl iubesc şi înfăptuiesc voinţa sa. Ei „perseverează în rugăciune“ şi sînt ascultaţi în mod favorabil, aşa la fel cum a fost Isus (Romani 12:12, NW). Deci „varsă–ţi inima“ înaintea lui Iehova şi înfăptuieşte voinţa lui (Psalm 62:8). Atunci rugăciunile tale vor fi ascultate.
Astăzi milioane de oameni se roagă pentru ceva special. Da, iar rugăciunile lor sînt ascultate. Să vedem de ce putem fi siguri că asemena rugăciuni vor primi răspuns.