„Să aveţi pace“

„Isus a venit şi a stat în mijlocul lor şi le–a zis: «Să aveţi pace.»“ — IOAN 20:19.

 1. De ce eforturile omeneşti pentru instaurarea unei păci mondiale sînt sortite eşecului?

„ÎNTREAGA lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Aşa stăteau lucrurile pe vremea lui Ioan şi cu atît mai mult astăzi, avînd în vedere impresionanta înmulţire a actelor de violenţă, a terorismului, războaielor şi corupţiei. Declaraţia inspirată a lui Ioan exclude orice speranţă de realizare a păcii mondiale prin eforturile oamenilor, în ciuda încercărilor iniţiate de papa, de conducătorii naţiunilor şi de O.N.U. De ce? “«Nu există pace», a spus Dumnezeul meu, «pentru cei răi».“ — Isaia 57:21.

 2. Ce include cuvîntul „pace“ îndeosebi în ebraică şi în greacă?

² Cuvîntul „pace“ însă înseamnă mai mult decît simpla absenţă a războaielor. Pacea mai poate însemna „o stare mintală şi spirituală caracterizată de absenţă emoţiilor sau gîndurilor neliniştitoare sau opresiunii: seninătate a minţii şi a inimii.“ Dar cuvîntul ebraic tradus prin termenul „pace“ (shalóhm) şi cel grec (eirene) are o semnificaţie şi mai amplă. El exprimă ideea de bunăstare, ca în cuvintele de adio: „Mergi în pace“ (1 Samuel 1:17; 29:7; Luca 7:50; 8:48). Aceasta ne ajută să înţelegem preocuparea plină de iubire a lui Isus faţă de discipolii săi pe parcursul zbuciumatei perioade din jurul morţii sale.

 3. Cum şi–a dovedit Isus, după învierea sa, sincera preocupare faţă de bunăstarea discipolilor săi, şi cu ce rezultat?

³ Isus a murit în ziua de vineri, 14 Nisan, anul 33 e.n. Duminică, 16 Nisan, el a fost înviat. Fiind, ca întotdeauna, profund preocupat de bunăstarea discipolilor săi, el a pornit în căutarea lor. Unde i–a găsit? Se încuiaseră în casă „de frica iudeilor“. Frica lor era de înţeles. Dar Isus le–a zis: „Să aveţi pace“ (Ioan 20:19–21, 26). Mai tîrziu, întăriţi de spiritul sfînt, au prins curaj. Îndeplinindu–şi zelos sarcina de a predica, ei i–au ajutat pe mulţi să obţină pacea lui Dumnezeu.

Pacea divină astăzi

 4. Cum îşi pot menţine slujitorii lui Iehova pacea minţii şi a inimii în aceste timpuri critice?

⁴ Trăim în timpurile din urmă, în „timpuri critice“ (2 Timotei 3:1). Călăreţii profeţiţi în Apocalips galopează pe tot pămîntul, după cum o demonstrează războaiele, foametea şi decesele cauzate de boli (Apocalips 6:3–8). Această situaţie îi afectează şi pe slujitorii lui Iehova. Cum poţi însă menţine pacea lui Dumnezeu în minte şi inimă? Stînd alături de marele Izvor al consolării şi păcii. Aşa cum s–a arătat în articolul precedent, lucrul acesta pretinde frecvente rugăciuni şi implorări. Procedînd astfel, „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gîndire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus.“ — Filipeni 4:6, 7.

 5. De ce avea Pavel certitudinea că „pacea lui Dumnezeu“ ne poate păzi inima?

⁵ Apostolul Pavel, care a scris aceste cuvinte, a întîmpinat personal pericole şi greutăţi. El a fost întemniţat şi bătut de iudei şi de romani. A fost bătut cu pietre şi abandonat să moară. Călătoriile pe acea vreme erau riscante. Pavel a naufragiat de trei ori şi adesea se afla în pericol din cauza tîlharilor. A avut multe nopţi nedormite şi adesea răbda frig, foame şi sete. În afară de toate acestea purta şi „grija pentru toate congregaţiile“ (2 Corinteni 11:24–28). Astfel, din proprie experienţă, Pavel ştia foarte bine cît de important este ca „pacea lui Dumnezeu“ să ne păzească inima.

 6. De ce este indispensabil să legăm o relaţie călduroasă şi intimă cu Creatorul nostru şi să o întreţinem?

⁶ „Pacea lui Dumnezeu“ se prezintă sub forma unui sentiment de linişte şi seninătate care izvorăşte dintr–o bună relaţie cu Dumnezeu. Aceasta este foarte importantă pentru creştini, mai ales cînd au de înfruntat persecuţii şi necazuri. De ce? Deoarece cu toţii sîntem imperfecţi şi atunci cînd sîntem copleşiţi de probleme, stres, opoziţie şi diferite obstacole, ne–am putea lăsa repede cuprinşi de frică. Lucrul acesta ne–ar putea determina să renunţăm la integritate, fapt ce ar dezonora numele lui Dumnezeu şi ne–ar putea costa pierderea favorii lui Iehova şi a vieţii eterne. Aşadar, este foarte important să depunem eforturi pentru a obţine „pacea lui Dumnezeu“ care ne va ajuta să înfruntăm cu succes orice provocări. O astfel de pace este, fără îndoială, unul dintre ‘darurile bune şi cadourile perfecte’ pe care ni le face Tatăl nostru ceresc. — Iacob 1:17.

 7, 8. (a) De ce anume depinde „pacea lui Dumnezeu“, şi în ce sens „întrece [ea] orice gîndire“? (b) Cum a dovedit un frate african că deţine o asemenea pace?

⁷ Poate ai observat că unii oameni înfruntă viaţa cu calm şi optimism. Adesea lucrul acesta se datorează firii lor, influenţei familiale, bogăţiei, educaţiei sau altor factori asemănători. „Pacea lui Dumnezeu“ însă este mult deosebită. Ea nu depinde de împrejurări favorabile şi nu se datorează raţionamentelor omeneşti. Ea emană de la Dumnezeu şi „întrece orice gîndire“. Versiunea Cornilescu traduce Filipeni 4:7 astfel: „(...) şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere“. Adesea, oamenii din lume rămîn surprinşi din cauza modului în care creştinii înfruntă dificultăţi serioase, probleme de natură fizică sau chiar moartea.

⁸ Un exemplu modern în această privinţă l–a constituit un Martor al lui Iehova care tocmai conducea o întrunire creştină într–o ţară africană în care Martorii, datorită în mare măsură instigaţiei catolicilor locali, erau acuzaţi că sînt terorişti. Pe neaşteptate a apărut poliţia militară cu baionetele la armă. Femeile şi copiii au fost trimişi acasă şi poliţiştii au început să îi bată pe bărbaţi. Martorul relatează: „Nu am cuvinte pentru a descrie tratamentul ce ni s–a aplicat. Caporalul care comanda soldaţii a spus deschis că ne vor lovi pînă ne vor omorî. (...) Am primit lovituri atît de puternice cu o bîtă de lemn încît am vomitat sînge timp de 90 de zile. Dar ceea ce mă preocupa era viaţa tovarăşilor mei. (...) M–am rugat la Iehova să aibă grijă de viaţa lor, deoarece sînt oile sale.“ Ei au supravieţuit cu toţii. Ce exemplu de păstrare a calmului în împrejurări groaznice şi de a manifesta un interes plin de iubire faţă de alţii! Da, iubitorul nostru Tată ceresc ascultă rugăciunile slujitorilor săi fideli, trimiţîndu–le pacea sa. În episodul mai sus menţionat, unul dintre soldaţi a rămas uimit şi a făcut observaţia că Dumnezeul Martorilor „trebuie să fie cel adevărat“.

 9. Ce efect poate avea citirea şi meditarea asupra Bibliei?

⁹ În aceste timpuri critice mulţi creştini se lovesc de probleme care îi fac să se simtă frustraţi şi descurajaţi. Cea mai bună metodă de a ne păstra pacea minţii este de a citi Biblia şi de a medita la ea. Ea ne poate da tărie şi hotărîrea de a merge înainte şi de a rămîne hotărîţi. „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere.“ — Evrei 4:12.

10. Cum poate fi o binecuvîntare faptul de a–ţi putea aminti pasaje biblice?

¹⁰ Ce vom face însă cînd survin probleme şi nu avem Biblia la îndemină? De exemplu, un creştin ar putea fi arestat pe neaşteptate şi ar putea fi închis într–o celulă, fără să aibă Biblia. Într–o asemenea situaţie ar fi o adevărată binecuvîntare să îşi poată aminti pasaje ca cele din Filipeni 4:6, 7; Proverbe 3:5, 6; 1 Petru 5:6, 7 şi Psalm 23. Nu ai fi oare profund recunoscător că poţi să îţi aminteşti aceste texte şi că poţi medita asupra lor? În atmosfera severă a unei închisori ar fi ca şi cînd însuşi Iehova ţi–ar vorbi. Cuvîntul lui Dumnezeu poate linişti mintea tulburată, poate întări inima frîntă şi în locul fricii poate aduce pace. (Vezi Psalm 119:165.) Da, este foarte important să ne imprimăm în minte Scripturile, atîta timp cît mai avem posibilitatea să o facem.

11. În ce fel şi–a manifestat un frate, în Olanda, nevoia de hrană spirituală?

¹¹ Arthur Winkler a fost unul dintre acei creştini care apreciau mult Biblia, mai ales în timpul ocupaţiei naziste din Olanda, cînd Martorii trebuiau să îşi desfăşoare activitatea în mod clandestin. Fratele Winkler a fost pus sub urmărire de către Gestapo. Cînd, în sfîrşit, l–au arestat, au încercat să îl determine la compromis, dar în zadar. Atunci l–au bătut pînă şi–a pierdut cunoştinţa. Cu dinţii sfărîmaţi, cu falca dislocată şi bătut la sînge, a fost aruncat într–o celulă întunecoasă. Dar gardianul s–a arătat compătimitor şi prietenos. Fratele Winkler a cerut în rugăciune îndrumarea lui Dumnezeu. Simţind o mare nevoie de hrană spirituală, a apelat la gardian. Ca urmare, uşa celulei s–a deschis şi cineva a aruncat în celulă o Biblie. „Ce bucurie“ relatează în continuare fratele Winkler, „savurînd zilnic plăcutele cuvinte ale adevărului (...) mă simţeam mai puternic spiritual.“a

„Pacea lui Dumnezeu“ te va păzi

12. De ce este deosebit de necesar să ne păzim inima şi facultăţile mintale?

¹² Iehova promite că pacea sa „vă va păzi inimile şi facultăţile mintale“ (Filipeni 4:7). Lucrul acesta este indispensabil. Inima este sediul motivaţiilor şi al sentimentelor. În aceste zile din urmă inima noastră poate slăbi numaidecît din cauza fricii sau a neliniştii, sau ne poate îndemna să facem ceea ce este rău. Modul general de viaţă se află într–o rapidă deteriorare. Trebuie să fim mereu în gardă. În afară de faptul că avem nevoie de o inimă tare, trebuie să permitem ca ‘facultăţile noastre mintale’ să fie întărite şi dirijate de Dumnezeu prin intermediul Cuvîntului său şi al congregaţiei sale.

13. Ce foloase putem trage dacă ne păzim facultăţile mintale?

¹³ În conformitate cu W.E. Vine, termenul grec nòema (redat „facultăţi mintale“) conţine ideea de „intenţie“ sau „plan“ (An Expository Dictionary of New Testament Words). „Pacea lui Dumnezeu“ ne poate întări, aşadar, scopul nostru creştin, ferindu–ne totodată de orice tendinţă de slăbire a hotărîrii noastre sau de tendinţa de a ne schimba planurile fără vreun motiv real. În felul acesta nici descurajarea nici problemele nu ne vor putea scoate cu uşurinţă din luptă. De exemplu, dacă ne–am propus să îi slujim lui Iehova într–o însărcinare specială, poate ca pionieri speciali, sau transferîndu–ne acolo unde nevoia de slujitori este mai mare, „pacea lui Dumnezeu“ ne va fi de un mare ajutor în realizarea unor asemenea obiective. (Compară Luca 1:3; Fapte 15:36; 19:21; Romani 15:22–24, 28; 1 Tesaloniceni 2:1, 18.) Pentru a–ţi întări şi mai mult facultăţile mintale, dedică mult timp studiului Cuvîntului lui Dumnezeu şi tovărăşiilor creştine. Procedînd astfel îţi vei alimenta mintea şi inima cu gînduri curate şi edificatoare. Îţi petreci tu suficient timp pentru a aprofunda „cuvîntul“ inspirat al lui Dumnezeu? Ai dori tu să faci mai mult în acest domeniu?

14. De care sfat inspirat ar trebui să ascultăm cu atenţie, şi de ce?

¹⁴ Să observăm că în obţinerea ‘păcii lui Dumnezeu’ şi a foloaselor pe care ea ni le aduce, este implicată atît inima cît şi mintea sau facultăţile mintale. Sfatul divin arată lucrul acesta: „Fiul meu, dă atenţie cuvintelor mele. Apleacă–ţi urechea la vorbele mele. Ele să nu se depărteze de ochii tăi. Păstrează–le în mijlocul inimii tale. Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru toată carnea lor. Mai mult decît orice altceva ce trebuie păzit, păzeşte–ţi inima căci din ea sînt izvoarele vieţii.“ — Proverbe 4:20–23.

15. Ce rol joacă Isus în ce priveşte obţinerea ‘păcii lui Dumnezeu’?

¹⁵ „Pacea lui Dumnezeu“, care provine dintr–o călduroasă şi intimă relaţie cu Iehova, ne păzeşte inima şi facultăţile mintale „prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filipeni 4:7). Ce rol are Isus în aceasta? Pavel scrie: „Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos. El s–a dat pe sine pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din prezentul sistem rău de lucruri conform voinţei Dumnezeului şi Tatălui nostru“ (Galateni 1:3, 4). Da, Isus şi–a dat plin de iubire viaţa ca noi să fim răscumpăraţi (Matei 20:28). Astfel, numai „prin intermediul lui Cristos Isus“ putem fi acceptaţi de Iehova ca slujitori ai săi dedicaţi, şi numai prin el putem obţine acea pace divină care ne poate păzi.

Pericole care ameninţă pacea divină

16. Ce sfat al lui Pavel ne poate ajuta să deţinem în permanenţă „pacea lui Dumnezeu“?

¹⁶ Odată obţinută „pacea lui Dumnezeu“, trebuie să avem grijă să o păstrăm. Numeroşi sînt factorii care îi pot lipsi pe creştini de pace. Printre cei mai comuni şi, în mod sigur, printre cei mai periculoşi, sînt dorinţele tinereţii. În a doua sa scrisoare către Timotei, care, pe vremea aceea, avea probabil cu ceva mai mult de treizeci de ani, Pavel a înclus sfatul: „Fugi deci de dorinţele proprii tinereţii, dar urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea, împreună cu cei care îl invocă pe Domnul dintr–o inimă curată.“ — 2 Timotei 2:22.

17. Cum sînt adesea folosite facultăţile sexuale prevăzute de Iehova?

¹⁷ Acele dorinţe includ impulsurile sexuale, care deţin un loc onorabil în cadrul căsătoriei. Pe parcursul istoriei însă aceste impulsuri au fost satisfăcute prin relaţii preconjugale sau extraconjugale, amîndouă dezaprobate de înţeleptul nostru Creator (Evrei 13:4; Geneza 34:1–3). Pericolul de a ceda imoralităţii sexuale îi ameninţă astăzi atît pe creştinii tineri cît şi pe cei adulţi. În aceste zile din urmă ale unei lumi corupte, pentru mulţi oameni sexul nu înseamnă altceva decît pasiune carnală, însoţită adesea de practici, comune homosexualilor de ambele sexe. — Romani 1:24–27.

18. De ce inima unora nu este încă fermă, şi la ce poate duce aceasta?

¹⁸ Faptul că trăim într–un climat de genul acesta scoate şi mai mult în evidenţă importanţa faptului de–a avea inima ferm şi constant ataşată de Iehova. Unii care au acceptat mesajul Regatului cred în adevărurile fundamentale ale Bibliei şi frecventează cu regularitate societatea poporului lui Iehova, dar nu cultivă o profundă apreciere faţă de Iehova, faţă de Cuvîntul său şi faţă de organizaţia sa mondială. Inima lor nu este încă fermă şi pot fi cu uşurinţă amăgiţi de „dorinţele proprii tinereţii“. Probabil că unii rezistă tentaţiei de a comite fornicaţie sau adulter, dar, aşa cum a avertizat Pavel, devin „iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:4). Ei dedică mult mai mult timp televizorului, cititului romanelor sau audierii muzicii frenetice decît studiului individual, întrunirilor creştine sau serviciului Regatului. Aceasta duce cu uşurinţă la slăbire spirituală şi, în final, la comiterea unor păcate grave.

19. Ce ar trebui să facem pentru a evita să mergem în derivă?

¹⁹ Aceştia, ca o barcă fără ancoră, plutesc în derivă spre dezastru. Ce ar trebui ei să facă? Pavel atrage atenţia: „Tocmai de aceea este necesar să acordăm o atenţie mai mult decît obişnuită lucrurilor pe care le–am auzit, ca să nu mergem niciodată în derivă“ (Evrei 2:1). Astfel, cei care sînt în pericol, ar trebui să ‘acorde o atenţie mai mult decît obişnuită’ studiului Cuvîntului lui Dumnezeu, pregătirii în vederea întrunirilor creştine şi răspîndirii adevărului despre Regat. Natural că, fără să te gîndeşti prea mult, ai putea judeca astfel: ‘Sfatul este bun, însă în cazul meu pericolul acesta nu există.’ Ar fi mult mai înţelept ca fiecare dintre noi să analizeze cu seriozitate modul în care şi–ar mai putea purifica inima, gîndurile şi cele mai intime dorinţe şi „să urmărească dreptatea, credinţa, iubirea, pacea, împreună cu cei care îl invocă pe Domnul dintr–o inimă curată“ (2 Timotei 2:22). Mai presus de toate, ar trebui să solicităm conducerea lui Dumnezeu şi întăritorul ajutor al spiritului său.

20. Ce ar trebui să facă oricine ar comite vreun păcat grav?

²⁰ Dacă cineva care a comis un păcat grav îl tăinuieşte, va pierde în mod sigur aprobarea lui Iehova şi „pacea lui Dumnezeu“. El îşi va pierde, de asemenea, pacea minţii. (Compară 2 Samuel 24:10; Matei 6:22, 23.) Ne putem da seama, aşadar, de ce este neapărat necesar ca oricare creştin care a comis un păcat grav să îl mărturisească lui Iehova şi bătrînilor plini de iubire ai congregaţiei, care pot să îi favorizeze vindecarea spirituală (Isaia 1:18, 19; 32:1, 2; Iacob 5:14, 15). Dacă cineva care şi–a pierdut echilibrul spiritual pe calea alunecoasă a păcatului, cere ajutorul fraţilor maturi, atunci conştiinţa sa nu va mai fi tulburată, reprimind în acelaşi timp „pacea lui Dumnezeu“.

21. Ce motiv avem astăzi de a fi profund recunoscători faţă de Iehova, şi care ar trebui să fie hotărîrea noastră?

²¹ Ce privilegiu este să fii astăzi un martor dedicat al lui Iehova! În jurul nostru lumea lui Satan se destramă, cufundîndu–se în haos. În curînd ea va dispărea. Mulţi ‘leşină de frică şi din cauza lucrurilor care trebuie să se întîmple pe pămîntul locuit.’ Dar noi ne putem înălţa capul, ‘ştiind că eliberarea noastră se apropie’ (Luca 21:25–28). În semn de recunoştinţă faţă de Iehova pentru „pacea (...) care întrece orice gîndire“, să facem tot ce putem pentru a–l sluji cu fidelitate pe „Dumnezeul care dă pacea.“ — Romani 15:33; 1 Corinteni 15:58.

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◼ Cum ne ajută astăzi „pacea lui Dumnezeu“, şi în ce sens „întrece [ea] orice gîndire“?

◼ Care sînt factorii ce ne ajută să ne păstrăm pacea minţii?

◼ Ce pericol subtil îi ameninţă astăzi pe mulţi creştini, şi la ce poate duce acesta?

◼ Ce ar trebui să facă un creştin dacă a comis vreun păcat grav?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 15]

Am simţit–o personal

În timpul celui de al doilea război mondial naziştii l–au trimis pe soţul Elsei Abt în lagărul de concentrare din Sachsenhausen din cauza predicării sale creştine. Apoi, în mai 1942, Gestapoul a intrat în casa ei, i–a luat fetiţa iar pe Elsa a trimis–o să lucreze şi să sufere în diferite lagăre. Iată mărturia ei:

„Anii petrecuţi în lagărele de concentrare germane au constituit pentru mine o remarcabilă învăţătură, şi anume, că spiritul lui Iehova are o mare putere de întărire cînd eşti supus unor aprige încercări. Înainte de a fi arestată am citit scrisoarea unei surori care spunea că în încercări grele spiritul lui Iehova produce persoanei în cauză o senzaţie de seninătate. Lucrul acesta mi se părea puţin cam exagerat. Dar cînd personal a trebuit să înfrunt încercările, am înţeles că a spus adevărul. Exact aşa s–a întîmplat. Dacă nu treci prin încercări este greu să–ţi imaginezi. Totuşi lucrul acesta l–am simţit personal. Iehova te ajută.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Pavel ştia din experienţă că „pacea lui Dumnezeu“ ne poate păzi inima

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Fugi de pericolul de a pluti în derivă din punct de vedere spiritual?