Ale cui rugăciuni primesc răspuns?
„PRIN rugăciune se obţin mai multe lucruri decît îşi poate închipui lumea.“ Aşa s–a exprimat poetul englez din secolul al XIX–lea Alfred Tennyson. Mulţi oameni însă s–au rugat în zadar pentru sănătate, fericire, pace şi prosperitate. De fapt, unii consideră că în realitate Dumnezeu nici nu ascultă rugăciunile. Şi totuşi, Biblia spune despre el că ’aude rugăciunile‘. — Psalm 65:2.
Lucrul acesta vă poate determina, pe bună dreptate, să vă întrebaţi: ’Cine este cel care aude rugăciunea? Trebuie oare să îndeplinim anumite cerinţe pentru ca rugăciunile noastre să fie auzite? Cum trebuie să ne rugăm? Şi ale cui rugăciuni primesc răspuns?‘
Rugăciunile lor au fost auzite
Rugăciunea este de aceeaşi vîrstă cu omenirea. Să–l luăm ca exemplu pe Abel, un fiu al primilor noştri părinţi, Adam şi Eva. Cînd Abel i–a adus lui Dumnezeu o jertfă plăcută, fără îndoială că ea a fost însoţită de implorări şi laude. — Geneza 4:1–5.
În secolul al IX–lea î.e.n., Iona, profetul lui Dumnezeu, „s–a rugat lui Iehova, Dumnezeul său, din părţile interioare ale peştelui“ care fusese desemnat să–l înghită. A avut efect acea rugăciune? Da, deoarece, „la o vreme, Iehova i–a poruncit peştelui, aşa încît l–a vomat pe Iona pe uscat“. Apoi Iona a trecut la îndeplinirea misiunii pe care i–o dăduse Dumnezeu îndreptîndu–se spre Ninive. — Iona 1:17; 2:1, 10; 3:1–5.
Cînd David, regele Israelului antic, a fost încolţit de duşmani, a strigat: „O, Iehova, ascultă–mi rugăciunea; pleacă–ţi urechea la implorarea mea. În fidelitatea ta, răspunde–mi în dreptatea ta“ (Psalm 143:1). Rugăciunile pe care le–a înălţat David pentru a fi eliberat au primit răspuns, întrucît duşmanii săi nu au reuşit niciodată să–l suprime. De aceea el a putut spune: „Iehova este aproape de toţi cei care îl cheamă, de toţi cei care îl cheamă în adevăr.“ — Psalm 145:18.
Îndeplinirea unor cerinţe principale
Este clar deci că slujitorii lui Dumnezeu din antichitate au primit răspuns la rugăciunile lor. Desigur, rugăciunea lor nu a constituit o simplă formalitate îndeplinită faţă de un Dumnezeu anonim. Ei s–au rugat lui Iehova, „Cel Preaînalt peste tot pămîntul“ (Psalm 83:18). Aşadar, care sînt cerinţele principale ce trebuie satisfăcute pentru ca rugăciunile noastre să primească răspuns?
Să ne rugăm numai lui Iehova. Este inutil — de fapt, nescriptural — să ne rugăm la dumnezei falşi ai căror idoli lipsiţi de viaţă sînt muţi, surzi, au mîini inerte, picioare imobile şi gîtlejuri care nu articulează sunete (Psalm 115:5–7; 1 Ioan 5:21). Spre deosebire de aceşti dumnezei fără valoare, Iehova acţionează în folosul celor care îl iubesc şi îi slujesc. De exemplu, cu multe secole în urmă, profeţii falsului dumnezeu Baal l–au implorat pe acesta să coboare foc din cer. Dar, deşi s–au rugat de dimineaţă pînă seara, Baal nu le–a putut răspunde. Apoi Ilie s–a rugat lui Iehova, care i–a răspuns trimiţînd jos foc care a mistuit complet ofranda aşezată pe un altar. — 1 Regi, capitolul 18.
Să ne adresăm lui Dumnezeu numai prin intermediul lui Isus Cristos. Iehova Dumnezeu l–a trimis pe pămînt pe unicul său Fiu născut, Isus Cristos, pentru ca acesta să servească drept preţ de răscumpărare pentru a răscumpăra omenirea din păcat şi moarte (Ioan 3:16, 36; Romani 5:12; 6:23). Astfel, pentru cei care fac uz de această îngrijire Dumnezeu a inaugurat o nouă modalitate prin care ei pot să i se adreseze în rugăciune. Acei slujitori din vechime ai lui Dumnezeu, printre care şi psalmistul David, s–au rugat direct lui Iehova (Psalm 4:1; 17:1; 55:1; 102:1). Însă noua modalitate de adresare era prin intermediul lui Isus, care a zis: „Nimeni nu vine la Tatăl decît prin mine. Dacă veţi cere ceva în numele meu, voi face“ (Ioan 14:6, 14). În Scripturi nu este menţionat nicăieri că rugăciunile trebuie să–i fie adresate lui Dumnezeu prin altcineva.
Prin urmare, o dată ce am învăţat că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu în numele lui Isus, nu vom primi răspuns la rugăciunile noastre decît dacă ne rugăm numai lui Iehova prin Fiul său. Dar există şi alte motive pentru care Iehova nu răspunde la majoritatea rugăciunilor.
Cînd nu răspunde Dumnezeu la rugăciuni
Dumnezeu nu va răspunde la rugăciunile noastre dacă acordăm importanţă doar faptului că stăm într–o anumită poziţie în timp ce ne rugăm. Scripturile nu pretind să ne rugăm numai într–o anumită poziţie. Bineînţeles, faptul că îngenunchem poate dovedi umilinţă în faţa lui Dumnezeu. Dar putem tot atît de bine să ne rugăm şi stînd în picioare, aşezaţi la masă, culcaţi în pat sau în timp ce ne desfăşurăm activităţile zilnice (Daniel 6:10, 11; Marcu 11:25). De fapt, Iehova răspunde chiar şi la rugăciunile spuse în gînd. Înainte de a–i spune regelui Persiei că dorea să reconstruiască zidurile distruse ale Ierusalimului, Neemia s–a rugat în tăcere „Dumnezeului cerurilor“, iar Iehova i–a răspuns la rugăciune (Neemia 2:1–6). Deci dacă poziţia corpului nu este un lucru important, de ce multe rugăciuni rămîn fără răspuns din partea lui Dumnezeu?
Iehova nu găseşte plăcere în rugăciunile celor răi. Da, „cel care îşi întoarce urechea ca să nu audă legea chiar şi rugăciunea lui este ceva detestabil“ (Proverbe 28:9). Prin profetul Isaia, Dumnezeu a zis poporului Său neascultător: „Cînd vă întindeţi palmele, eu îmi ascund ochii de voi. Chiar dacă faceţi multe rugăciuni, eu nu ascult; mîinile voastre sînt pline de vărsare de sînge“ (Isaia 1:15). Fireşte, rugăciunile celor răi vor rămîne fără răspuns chiar dacă ele îi sînt adresate lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos.
Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor ipocrite: „Cînd vă rugaţi“, a zis Isus Cristos, „să nu fiţi ca ipocriţii; căci lor le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor principale, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun: Îşi au deja recompensa deplină.“ Isus a adăugat: „Dar tu, cînd te rogi, intră în camera ta separată şi după ce ai închis uşa, roagă–te Tatălui tău care este în secret; atunci Tatăl care vede în secret te va recompensa“ (Matei 6:5, 6). Spunînd aceasta, Isus nu a interzis toate rugăciunile publice, căci el însuşi s–a rugat cu glas tare în prezenţa altora (Matei 14:19). Însă el a arătat că este un lucru greşit să te rogi în public numai ca să fii văzut şi auzit de alţii şi să primeşti laude din partea lor.
Iehova nu răspunde la rugăciuni nesincere şi repetate la nesfîrşit. Iată ce a zis Isus: „Şi cînd vă rugaţi, nu spuneţi de repetate ori aceleaşi lucruri, ca oamenii naţiunilor, căci ei îşi imaginează că, folosind multe cuvinte, vor fi ascultaţi. Nu fiţi deci ca ei, fiindcă Dumnezeu, Tatăl vostru, ştie de ce lucruri aveţi nevoie, chiar înainte ca voi să i le cereţi“ (Matei 6:7, 8). Mulţi oameni din ţările orientale cred că cererile lor sînt repetate ori de cîte ori învîrtesc o moară de rugăciuni (un cilindru în care sînt puse rugăciuni scrise). Milioane de alţi oameni folosesc rozariile sau recită rugăciuni extrase din cărţi de rugăciuni. Dar cei care doresc să fie auziţi de Dumnezeu vor evita să repete la nesfîrşit rugăciuni şi vor acorda atenţie şi altor instrucţiuni ale lui Isus.
„Să vă rugaţi astfel“
Apoi Isus ne–a dat ceea ce mulţi numesc rugăciunea model (Matei 6:9–13). El a zis următoarele: „Voi deci să vă rugaţi astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău.»“ Faptul că Isus se adresează lui Dumnezeu prin cuvintele „Tatăl nostru“ arată că şi alţii întreţin legături apropiate cu El în calitate de membri ai familiei sale de închinători. Sfinţirea numelui lui Dumnezeu — Iehova — constituie un lucru de cea mai mare importanţă. Dar cum îşi va sfinţi Iehova numele? Prin nimicirea celor răi el îl va curăţa de toate ocările îngrămădite asupra lui. — Ezechiel 38:23.
„Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta pe pămînt ca şi în cer“, a adăugat Isus. Guvernarea lui Dumnezeu exercitată prin Regatul Mesianic al Fiului său ceresc va acţiona în curînd împotriva tuturor celor ce se împotrivesc suveranităţii divine, înlăturîndu–i de pe pămînt (Daniel 2:44). Dar ce înseamnă a cere ca voinţa lui Dumnezeu să se înfăptuiască pe pămînt ca şi în cer? Prin aceasta cerem ca Iehova să–şi realizeze scopurile referitoare la pămînt, ceea ce include şi înlăturarea opozanţilor. — Apocalips 16:14–16; 19:11–21.
După ce a pus pe primul plan în rugăciunea model pe Dumnezeu, sfinţirea Sa şi scopurile Sale, Isus a continuat astfel: „Dă–ne astăzi pîinea noastră pentru ziua aceasta.“ Faptul de a–l ruga pe Iehova să ne furnizeze lucrurile necesare „pentru ziua aceasta“ ne încurajează să avem credinţă în capacitatea sa de a satisface nevoile zilnice ale închinătorilor săi. Aceasta nu este o cerere egoistă de a avea provizii în exces.
Isus a adăugat: „Şi iartă–ne datoriile, aşa cum am iertat şi noi datornicilor noştri.“ (În Luca 11:4 se arată că aceste „datorii“ sînt „păcate“.) Putem obţine iertare de la Dumnezeu numai dacă i–am iertat pe cei care păcătuiesc faţă de noi (Matei 6:14, 15). Pe bună dreptate a spus deci apostolul Pavel: „Aşa cum Iehova v–a iertat de bunăvoie, faceţi şi voi la fel.“ — Coloseni 3:13.
În încheierea rugăciunii model Isus a zis: „Şi nu ne duce în ispită, ci eliberează–ne de cel rău.“ Iehova nu–i ispiteşte niciodată pe oameni cu „lucrurile rele“ (Iacob 1:13). Ispita vine de la cel rău, Satan Diavolul, dar, uneori Biblia spune că, Dumnezeu face anumite lucruri înţelegînd prin aceasta că le permite (Rut 1:20, 21; Ecleziast 7:13). Răspunzînd la rugămintea „nu ne duce în ispită“, Iehova nu–i abandonează pe slujitorii săi fideli, chiar dacă permite ca ei să fie ispitiţi. Într–adevăr, „Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi ispitiţi peste ceea ce puteţi suporta, ci o dată cu ispita, el va pregăti calea de a ieşi din ea, ca să o puteţi îndura.“ — 1 Corinteni 10:13.
Cînd cerem eliberarea de cel rău, cerem să nu–i fie permis Diavolului să triumfe asupra noastră, în calitatea pe care o avem de închinători fideli ai lui Iehova. Dacă sîntem slujitori loiali ai lui Dumnezeu, putem fi siguri că el va răspunde la această cerere, întrucît apostolul Petru a scris astfel: „Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfîntă“ (2 Petru 2:9). Şi cît de importantă este această parte a rugăciunii model, căci Satan Diavolul „umblă de jur împrejur ca un leu care răcneşte, căutînd să devoreze pe cineva“! — 1 Petru 5:8.
De ce rugăciunile lor primesc răspuns?
Dumnezeu răspunde la rugăciunile închinătorilor săi fideli. De ce? Printre altele Iehova face aceasta deoarece ei se roagă numai lui, adresîndu–i–se prin intermediul lui Isus Cristos. Ei fug de răutate şi evită rugăciunile ipocrite şi care se repetă la nesfîrşit. În loc de a repeta mecanic rugăciunea model, Martorii lui Iehova folosesc minunatele ei principii pentru a–şi exprima sentimentele lor sincere în faţa lui Dumnezeu. Dar există şi alte motive pentru care rugăciunile lor primesc răspuns.
Cei ale căror rugăciuni au primit răspuns au îndeplinit anumite cerinţe de bază. Pavel le menţionează, spunînd: „Acela care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că devine răsplătitorul acelora care îl caută cu seriozitate“ (Evrei 11:6). Observaţi cele două aspecte fundamentale: Iehova răspunde rugăciunilor (1) celor care cred că Dumnezeu este, sau există, şi (2) celor care „îl caută cu seriozitate“.
O astfel de persoană din secolul I a fost şi Corneliu, un păgîn temător de Dumnezeu. El credea că Dumnezeu există, şi îl căuta cu seriozitate. Ce a făcut Corneliu cînd a dobîndit o cunoştinţă exactă? El s–a dedicat din toată inima lui Iehova Dumnezeu şi a fost botezat ca simbol al dedicării sale. După aceea Corneliu a fost, evident, în relaţii strînse cu Dumnezeu, lucru care trebuie să fi avut un efect pozitiv asupra rugăciunilor sale. — Fapte 10:1–44.
Înainte de a fi botezat, rugăciunile sale doar „au urcat ca amintire înaintea lui Dumnezeu“ (Fapte 10:4). Însă, dedicîndu–se lui Dumnezeu pe baza credinţei sale în jertfa de răscumpărare a lui Isus şi botezîndu–se, Corneliu s–a dăruit fără rezerve lui Iehova. Acest lucru a dus la stabilirea unei minunate intimităţi între Dumnezeu şi acest om evlavios, a unei relaţii care îi dădea lui Corneliu privilegiul de a se ruga cu toată libertatea (Iacob 4:8). Acum el i se putea adresa Tatălui său ceresc prin intermediul lui Isus Cristos, cu speranţa că va fi auzit. Acest lucru este valabil pentru toţi cei care se dedică lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos şi sînt botezaţi, deoarece şi ei au privilegiul de a se ruga cu toată libertatea.
Cu siguranţă că şi dumneavoastră doriţi să primiţi răspuns la rugăciuni. Astfel, dacă nu îi slujiţi încă lui Iehova ca închinător dedicat al său, cît este de înţelept să îl căutaţi cu seriozitate! Imitaţi exemplul lui Corneliu, şi Dumnezeu va răspunde rugăciunilor pe care le faceţi.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]
Ce influenţă a avut asupra rugăciunilor lui Corneliu dedicarea sa lui Dumnezeu şi botezul său?