Să umblăm în mod curajos în căile lui Iehova

„Ferice de oricine se teme de DOMNUL [Iehova, NW] şi umblă în căile Lui!“ — PSALMUL 128:1.

 1, 2. Ce ajutor ne oferă relatările biblice despre cuvintele şi faptele martorilor timpurii ai lui Iehova?

CUVÂNTUL Sacru al lui Iehova este plin de relatări despre încercările şi bucuriile slujitorilor săi loiali. Când citim experienţele lui Noe, Avraam, Sara, Iosua, Debora, Barac, David şi alţii, ele parcă prind viaţă. Toţi aceştia au fost oameni reali care aveau în comun ceva deosebit: credinţa în Dumnezeu şi faptul că au umblat în mod curajos în căile sale.

² Cuvintele şi faptele martorilor timpurii ai lui Iehova pot constitui o încurajare pentru noi în timp ce ne străduim să umblăm în căile lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, vom fi fericiţi dacă vom manifesta veneraţie faţă de Dumnezeu şi o teamă sănătoasă de a nu-i displăcea. Lucrul acesta este valabil chiar dacă, în viaţă, întâmpinăm încercări, căci iată cum a cântat psalmistul inspirat: „Ferice de oricine se teme de DOMNUL şi umblă în căile Lui!“ — Psalmul 128:1.

Ce este curajul

 3. Ce este curajul?

³ Ca să umblăm în căile lui Iehova ne trebuie curaj. De fapt, Scripturile poruncesc poporului lui Dumnezeu să manifeste această calitate. De exemplu, psalmistul David a spus cântând: „Fiţi tari şi inima să vi se încurajeze, toţi cei care nădăjduiţi în DOMNUL!“ (Psalmul 31:24). Curajul este „forţa psihică sau morală de a risca, de a persevera şi de a înfrunta pericolele, teama sau dificultăţile“ (Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary). O persoană curajoasă este puternică, îndrăzneaţă, vitează. Faptul că Iehova le dă curaj slujitorilor săi reiese clar din următoarele cuvinte ale apostolului Pavel către colaboratorul său Timotei: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă“. — 2 Timotei 1:7.

 4. Arătaţi o modalitate de a căpăta curaj.

⁴ O modalitate de a căpăta curajul acordat de Dumnezeu este să medităm la Biblie, Cuvântul lui Iehova, prin intermediul rugăciunii. Multe relatări care sunt consemnate în Scripturi ne pot ajuta să devenim mai curajoşi. Aşadar, să vedem mai întâi ce putem învăţa din ceea ce este scris în Scripturile ebraice cu privire la unele persoane care au umblat în mod curajos în căile lui Iehova.

Curaj pentru a declara mesajul lui Dumnezeu

 5. Cum pot slujitorii actuali ai lui Iehova să tragă foloase din curajul lui Enoh?

⁵ Curajul lui Enoh îi poate ajuta pe slujitorii de azi ai lui Iehova să declare în mod curajos mesajul lui Dumnezeu. Înainte de a se naşte Enoh, „au început oamenii să cheme Numele DOMNULUI“. Unii cercetători spun că oamenii ‘au început să cheme în mod profanator’ numele lui Iehova (Geneza 4:25, 26; 5:3, 6). Poate că numele divin a fost dat oamenilor sau chiar idolilor. Deci religia falsă era în floare în 3404 î.e.n., când s-a născut Enoh. De fapt, se pare că el era singurul care ‘umbla cu Dumnezeu’, urmând o cale dreaptă care era în armonie cu adevărul revelat al lui Iehova. — Geneza 5:18, 24.

 6. a) Ce mesaj viguros a declarat Enoh? b) Ce siguranţă putem avea?

⁶ Enoh a prezentat în mod curajos mesajul lui Dumnezeu, probabil prin predicare (Evrei 11:5; compară cu 2 Petru 2:5). „Iată“, a declarat acest martor solitar, „Domnul a venit în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele tari pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi“ (Iuda 14, 15). Enoh a avut curajul să folosească numele lui Iehova când a prezentat acest mesaj care îi condamna pe cei neleguiţi. Şi aşa cum Dumnezeu i-a dat lui Enoh curaj să declare acest mesaj viguros, tot aşa Iehova le-a dat putere Martorilor Săi actuali să vorbească în mod îndrăzneţ cuvântul Său în minister, la şcoală şi pretutindeni. — Compară cu Faptele 4:29–31.

Curaj în timpul încercărilor

 7. Ce exemplu de curaj ne dă Noe?

⁷ Exemplul lui Noe ne poate ajuta să fim curajoşi în ce priveşte efectuarea de lucrări drepte când suntem în încercări. Plin de curaj şi credinţă, el a reacţionat la avertismentul divin privitor la un potop mondial, ‘construindu-şi o arcă pentru a-şi salva casa’. Prin ascultare şi lucrări drepte, Noe a condamnat lumea necredincioasă pentru faptele ei nelegiuite, dovedind că ea merita să fie distrusă (Evrei 11:7, NW; Geneza 6:13–22; 7:16). Reflectarea la calea urmată de Noe îi ajută pe slujitorii de azi ai lui Dumnezeu să se angajeze în mod curajos în lucrări drepte cum este ministerul creştin.

 8. a) Cu ce s-a confruntat Noe în calitate de curajos „predicator al dreptăţii“? b) Ce va face Iehova pentru noi dacă vom fi predicatori curajoşi ai dreptăţii?

⁸ Dacă urmăm o cale dreaptă, dar nu ştim cum să ne comportăm într-o anumită încercare, să ne rugăm pentru înţelepciune ca să ştim cum să-i facem faţă (Iacov 1:5–8). Loialitatea faţă de Dumnezeu manifestată de Noe când era în încercări arată că se poate face faţă încercărilor în mod curajos şi fidel. El a rezistat presiunilor exercitate de o lume nelegiuită, precum şi de îngerii materializaţi şi de descendenţii hibrizi ai acestora. Da, plin de curaj, Noe ‘a predicat dreptatea’ la o ‘lume veche’, destinată distrugerii (2 Petru 2:4, 5, NW; Geneza 6:1–9). Deşi el a vorbit cu îndrăzneală ca vestitor care proclama avertismentul lui Dumnezeu către oamenii antediluvieni, aceştia „n-au ştiut nimic [nu au luat nimic în seamă, NW], pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi“ (Matei 24:36–39). Dar să ne amintim că, în pofida persecuţiei şi a faptului că majoritatea oamenilor de azi resping mesajul nostru biblic, Iehova ne va susţine aşa cum l-a susţinut pe Noe dacă vom manifesta în mod asemănător credinţă şi curaj ca predicatori ai dreptăţii.

Curaj pentru a asculta de Dumnezeu

 9, 10. În ce privinţe au manifestat ascultare curajoasă Avraam, Sara şi Isaac?

⁹ Avraam, „prietenul lui Iehova“, este un minunat exemplu de ascultare curajoasă de Dumnezeu (Iacov 2:23, NW). Avraam a avut nevoie de credinţă şi de curaj pentru a asculta de Iehova şi pentru a părăsi oraşul caldeean Ur, oraş care oferea multe avantaje materiale. El a crezut în promisiunea lui Dumnezeu, potrivit căreia „toate familiile pămîntului“ se vor binecuvânta prin intermediul lui, iar seminţei sale i se va da o ţară (Geneza 12:1–9; 15:18–21). Prin credinţă, Avraam „s-a aşezat . . . ca străin în ţara făgăduinţei“ şi a aşteptat cu însufleţire „cetatea care are temelii tari“ — Regatul ceresc al lui Dumnezeu sub care el va fi înviat la viaţă pe pământ. — Evrei 11:8–16.

¹⁰ Sara, soţia lui Avraam, a avut credinţa şi curajul necesar pentru a părăsi oraşul Ur, pentru a-l însoţi pe soţul ei pe drumul spre o ţară străină şi pentru a suporta orice greutăţi pe care aveau să le întâmpine acolo. Şi ce răsplătită a fost ea pentru ascultarea ei curajoasă de Dumnezeu! Deşi sterilă până la aproape 90 de ani şi având ‘vîrsta trecută’, Sara a primit putere „să conceapă, fiindcă L-a socotit credincios pe Cel care făgăduise“. După un timp, ea l-a născut pe Isaac (Evrei 11:11, 12; Geneza 17:15–17; 18:11; 21:1–7). Ani mai târziu, Avraam a ascultat în mod curajos de Dumnezeu şi „l-a adus ca jertfă, ca să spunem aşa, pe Isaac“. Oprit de un înger, patriarhul l-a primit, „în mod ilustrativ“, din moarte pe curajosul şi ascultătorul său fiu. Astfel, el şi Isaac au ilustrat în mod profetic faptul că Iehova Dumnezeu îl va oferi pe Fiul său, Isus Cristos, ca răscumpărare, pentru ca cei care exercită credinţă în el să poată avea viaţă eternă (Evrei 11:17–19, NW; Geneza 22:1–19; Ioan 3:16). Fără îndoială că ascultarea curajoasă a lui Avraam, a Sarei şi a lui Isaac ar trebui să ne îndemne să ascultăm de Iehova şi să înfăptuim întotdeauna voinţa sa.

Curaj pentru a lua poziţie de partea poporului lui Dumnezeu

11, 12. a) Cum a dovedit Moise curaj cu privire la poporul lui Iehova? b) Având în vedere curajul lui Moise, ce întrebare s-ar putea pune?

¹¹ Moise a luat poziţie în mod curajos de partea poporului oprimat al lui Dumnezeu. În secolul al XVI-lea î.e.n., părinţii lui Moise au manifestat şi ei curaj. Fără să se teamă de faptul că regele poruncise uciderea nou-născuţilor evrei de sex bărbătesc, ei l-au ascuns pe Moise şi, apoi, l-au pus într-o arcă, între trestiile de lângă malul fluviului Nil. Găsit de fiica Faraonului, el a fost crescut ca fiu al acesteia, deşi primise mai întâi educaţie spirituală în casa părinţilor săi. Ca membru al casei Faraonului, Moise „a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor“ şi a devenit „puternic în cuvinte şi în fapte“, viguros în ce priveşte aptitudinile fizice şi psihice. — Faptele 7:20–22; Exodul 2:1–10; 6:20.

¹² În pofida avantajelor materiale de care dispunea în casa regală, Moise a ales în mod curajos să ia poziţie de partea închinătorilor lui Iehova care erau la data aceea sclavi ai egiptenilor. Luând apărarea unui israelit, el a ucis un egiptean şi apoi a fugit în Madian (Exodul 2:11–15). Circa 40 de ani mai târziu, Dumnezeu l-a folosit pentru a-i scoate pe israeliţi din sclavie. Atunci, Moise „a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului“, care l-a ameninţat cu moartea pentru că îl reprezenta pe Iehova în folosul Israelului. Moise a umblat ca şi cum l-ar fi văzut pe „Cel care este nevăzut“, adică pe Iehova Dumnezeu (Evrei 11:23–29; Exodul 10:28). Aveţi o asemenea credinţă şi curaj, astfel încât să rămâneţi nedespărţiţi de Iehova şi de poporul său în pofida greutăţilor şi a persecuţiei?

Curaj pentru ‘a-l urma pe Iehova în totalitate’

13. În ce fel au dat Iosua şi Caleb un exemplu de curaj?

¹³ Curajoşii Iosua şi Caleb au dovedit că putem umbla în căile lui Dumnezeu. Ei „l-au urmat pe Iehova în totalitate“ (Numeri 32:12, NW). Iosua şi Caleb s-au numărat printre cei 12 oameni trimişi să spioneze Ţara Promisă. Temându-se de locuitorii acesteia, zece spioni au încercat să-i convingă pe israeliţi să nu intre în Canaan. Totuşi, Iosua şi Caleb au spus plini de curaj: „Dacă DOMNUL va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: o ţară în care curge lapte şi miere. Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva DOMNULUI şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mînca. Apărarea lor a plecat de la ei; DOMNUL este cu noi; nu vă temeţi de ei“ (Numeri 14:8, 9). Lipsindu-i credinţa şi curajul, acea generaţie de israeliţi nu a ajuns niciodată în ţara promisă, însă Iosua şi Caleb, împreună cu o generaţie nouă, au intrat în ea.

14, 15. a) În timp ce Iosua a pus în practică cuvintele din Iosua 1:7, 8, la ce au fost martori el şi israeliţii? b) Ce lecţie despre curaj învăţăm de la Iosua şi Caleb?

¹⁴ Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi fii foarte curajos, ca să iei seama să lucrezi potrivit întregii legi pe care Moise, slujitorul Meu, ţi-a poruncit-o; să nu te depărtezi de la ea nici la dreapta nici la stînga, ca să prosperi oriunde vei merge. Cartea acesta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, ca să poţi face potrivit cu tot ce este scris în ea; căci atunci vei face să-ţi reuşească toate căile şi atunci vei prospera“. — Iosua 1:7, 8.

¹⁵ Când Iosua a pus în practică aceste cuvinte, Ierihonul şi alte oraşe au fost cucerite de israeliţi. Dumnezeu a făcut să se oprească în loc chiar şi soarele, astfel că astrul a continuat să strălucească până când israeliţii au ieşit victorioşi la Gabaon (Iosua 10:6–14). Când a fost ameninţat de armatele duşmane aliate, care erau „fără număr, ca nisipul care este pe marginea mării“, Iosua s-a comportat în mod curajos, iar Dumnezeu le-a acordat din nou victorie israeliţilor (Iosua 11:1–9). Deşi suntem oameni imperfecţi, putem să-l urmăm pe Iehova în totalitate, la fel ca Iosua şi Caleb, iar Dumnezeu ne poate da putere ca să umblăm în mod curajos în căile sale.

Curaj pentru a ne încrede în Dumnezeu

16. În ce fel au dovedit curaj Debora, Barac şi Iaela?

¹⁶ Faptul de a ne încrede în mod curajos în Dumnezeu este răsplătit, aşa cum arată evenimentele din timpul când judecătorii împărţeau dreptatea în Israel (Rut 1:1). De exemplu, judecătorul Barac şi profetesa Debora s-au încrezut în mod curajos în Dumnezeu. Când Iehova s-a folosit de Debora pentru a-l îmboldi pe Barac să adune 10 000 de oameni pe Muntele Tabor, regele canaanit Iabin asuprea Israelul de 20 de ani. Sisera, conducătorul armatei lui Iabin, s-a năpustit spre valea torentului Chison, fiind sigur că pe acest teren drept bărbaţii Israelului nu se pot măsura cu armata lui şi cu cele 900 de care de război ale ei prevăzute la roţi cu coase de fier. Când israeliţii au intrat în câmpie, Dumnezeu a intervenit în folosul lor, creşterea subită a apelor transformând câmpul de luptă într-o mlaştină, iar carele lui Sisera împotmolindu-se în ea. Luptătorii lui Barac au învins, astfel că „toată armata lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei“. Sisera a fugit în cortul Iaelei, dar, în timp ce el dormea, Iaela a avut curajul să-l omoare bătându-i un ţăruş de cort în tâmplă. Deci, conform cuvintelor profetice pe care Debora i le-a spus lui Barac, „cinstea“ acestei victorii a revenit unei femei. Întrucât Debora, Barac şi Iaela s-au încrezut în mod curajos în Dumnezeu, Israelul „a avut odihnă patruzeci de ani“. — Judecătorii 4:1–22; 5:31.

17. Ce exemplu de încredere curajoasă în Iehova ne-a furnizat judecătorul Ghedeon?

¹⁷ Judecătorul Ghedeon s-a încrezut în mod curajos în Iehova Dumnezeu când madianiţii şi alţii au invadat Israelul. Deşi depăşiţi numericeşte de circa 135 000 de invadatori, cei 32 000 de luptători ai Israelului ar fi putut totuşi înclina să pună pe seama propriei lor vitejii victoria acordată de Dumnezeu. De aceea, la directiva lui Iehova, Ghedeon şi-a redus trupele la trei grupuri de câte 100 de oameni (Judecătorii 7:1–7, 16; 8:10). În timp ce aceşti 300 au înconjurat tabăra madianiţilor în timpul nopţii, fiecare avea un corn şi un urcior cu o făclie înăuntru. La un semnal, ei au sunat din corni, au spart urcioarele, au ridicat făcliile aprinse şi au strigat: „Sabia DOMNULUI şi a lui Ghedeon!“ (Judecătorii 7:20). Îngroziţi, madianiţii au luat-o la fugă şi au fost învinşi. Asemenea evenimente ar trebui să ne dea convingerea că încrederea curajoasă în Dumnezeu este şi azi răsplătită.

Curaj pentru a-l onora pe Iehova şi a promova închinarea pură

18. Ce a făcut David în mod curajos când l-a doborât pe Goliat?

¹⁸ Unele exemple biblice ne insuflă curaj pentru a-l onora pe Iehova şi pentru a promova închinarea pură. Tânărul David, care a salvat vitejeşte oile tatălui său, şi-a dovedit curajul în faţa uriaşului filistean Goliat. „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, a spus David, iar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul oştirii lui Israel, pe care ai sfidat-o. Astăzi DOMNUL te va da în mîinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul . . . Şi tot pămîntul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că DOMNUL mîntuieşte nu prin sabie, nici prin suliţă; căci lupta este a DOMNULUI“ (1 Samuel 17:32–37, 45–47). Cu ajutor divin, David l-a onorat în mod curajos pe Iehova, l-a doborât pe Goliat şi a jucat, astfel, un rol esenţial în înlăturarea filistenilor, care ameninţau închinarea pură.

19. Pentru care proiect a avut Solomon nevoie de curaj, şi cum poate fi pusă azi în practică atitudinea lui?

¹⁹ Când Solomon, fiul regelui David, era pe cale de a construi templul lui Dumnezeu, bătrânul său tată l-a îndemnat astfel: „Fii tare, curajos şi lucrează; nu te teme şi nu te înspăimînta. Căci DOMNUL Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va termnina toată lucrarea pentru slujba casei DOMNULUI“ (1 Cronici 28:20). Acţionând în mod curajos, Solomon a terminat cu succes templul. Azi, când în cadrul unui program de construire de ordin teocratic apare vreo problemă, să ne amintim de cuvintele lui David: „Fii tare, curajos şi lucrează“. Ce modalitate excelentă de a-l onora pe Iehova şi de a promova închinarea pură!

20. Cu privire la ce anume a prins curaj regele Asa?

²⁰ În dorinţa de a-l onora pe Dumnezeu şi de a promova închinarea pură, regele Asa a scăpat Iuda de idoli şi de prostituaţii de la templu. De asemenea, el a înlăturat-o pe bunica sa apostată din poziţia înaltă pe care o deţinea şi i-a ars „idolul oribil“ (1 Împăraţi 15:11–13, NW). Da, Asa „s-a întărit [a prins curaj, NW] şi a îndepărtat urîciunile din toată ţara lui Iuda şi a lui Beniamin şi din cetăţile pe care le luase din ţinutul deluros al lui Efraim şi a înnoit altarul DOMNULUI care era înaintea pridvorului DOMNULUI“ (2 Cronici 15:8). Respingeţi şi voi în mod curajos apostazia şi promovaţi închinarea pură? Vă folosiţi resursele materiale pentru a sprijini interesele Regatului? Şi căutaţi să-l onoraţi pe Iehova, participând cu regularitate la declararea veştii bune în calitate de Martori ai săi?

21. a) Cum ne pot ajuta relatările despre cei care şi-au păstrat integritatea în timpurile precreştine? b) Ce se va analiza în articolul următor?

²¹ Cât de recunoscători îi suntem lui Dumnezeu că a păstrat relatările scripturale despre cei care, plini de curaj, şi-au păstrat integritatea în timpurile precreştine! Fără îndoială, exemplul lor minunat ne poate ajuta să-i aducem lui Iehova un serviciu sacru, plini de curaj, de teamă sfântă şi de veneraţie (Evrei 12:28). Dar şi Scripturile greceşti creştine conţin exemple de curaj sfânt activ. Cum pot unele dintre aceste relatări să ne ajute să umblăm în mod curajos în căile lui Iehova?

Ce veţi răspunde?

◻ Ce este curajul?

◻ Cum au manifestat curaj Enoh şi Noe?

◻ În ce privinţe au acţionat în mod curajos Avraam, Sara şi Isaac?

◻ Ce exemplu de curaj ne-au dat Moise, Iosua şi Caleb?

◻ Cum au dovedit alte persoane că s-au încrezut în mod curajos în Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Ghedeon şi micul său grup de luptători s-au încrezut în mod curajos în Iehova