-
„Fiţi sfinţi (...)“Turnul de veghe – 1988 | 1 octombrie
-
-
„Fiţi sfinţi (. . .)“
„În conformitate cu Cel Sfînt care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată conduita voastră, deoarece este scris: «Fiţi sfinţi, deoarece eu sînt sfînt.»“ — 1 PETRU 1:15, 16.
1, 2. (a) Ce cuvinte rememorative se puteau citi pe turbanul marelui preot şi care era scopul lor? (b) De ce este potrivit astăzi să ne reamintim de sfinţenia lui Iehova? (c) Ce îndemn a dat Petru cu privire la sfinţenie?
„SFINŢENIA aparţine lui Iehova.“ Aceste cuvinte stimulatoare, gravate pe o placă de aur curat prinsă pe turbanul purtat de marele preot al lui Israel erau vizibile pentru toţi (Exod 28:36–38). Ele serveau ca un strălucitor mijloc de reamintire a faptului că, spre deosebire de naţiunile păgîne care omagiau divinităţi impure, Israel se închina la un Dumnezeu curat, sfînt.
2 Dacă eşti deja unul dintre Martorii lui Iehova, eşti tu oare pe deplin conştient de marea puritate, curăţenie, sfinţenie şi dreptate a Dumnezeului la care te închini? S-ar putea să ţi se pară că nici măcar nu este necesară o reamintire a unui adevăr atît de elementar. În definitiv, Iehova ne-a binecuvîntat, în calitate de popor al său, cu înţelegerea ‘lucrurilor profunde ale lui Dumnezeu’: profeţii complexe ale Bibliei, aplicarea principiilor ei, cît şi doctrina ei (1 Corinteni 2:10; vezi şi Daniel 12:4). Totuşi, se pare că unora le lipseşte o apreciere sinceră a sfinţeniei lui Iehova. Se poate observa, într-adevăr, că în fiecare an, mii de Martori cad într-o formă sau alta de practicare a imoralităţii. Alte mii s-au expus riscului de a-şi atrage nenorocirea, angajîndu-se în acţiuni care îi împing la un pas de încălcarea legilor Bibliei. Este limpede că unii nu înţeleg întreaga importanţă a cuvintelor din 1 Petru 1:15, 16: „În conformitate cu Cel Sfînt care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată conduita voastră, deoarece este scris: «Fiţi sfinţi, deoarece eu sînt sfînt.»“
Un Dumnezeu sfînt, închinători sfinţi
3. Ce dezvăluie cu privire la persoana lui Iehova o cîntare a lui Moise?
3 ‘Cum ar putea fi sfînt un om imperfect? Aceasta este o imposibilitate’, ai putea spune. Să examinăm însă contextul îndemnului dat de Petru. Apostolul citează aici cuvintele care le-au fost adresate mai întîi israeliţilor, la scurtă vreme după ieşirea lor din Egipt. Întrucît i-a eliberat în mod miraculos din acea ţară, Iehova s-a dovedit a fi un Eliberator, un Împlinitor al promisiunilor, „un viguros personaj de război“ (Exod 3:14–17; 15:3). Într-un cîntec care celebra înfrîngerea egiptenilor la Marea Roşie, Moise a dezvăluit încă o faţetă a persoanei lui Iehova. El spune: „Cine este ca tine printre Dumnezei, o, Iehova? Cine este ca tine, care te dovedeşti puternic în sfinţenie?“ (Exod 15:11). Aceasta este prima ocazie consemnată în Biblia în care i-a fost atribuită sfinţenie lui Iehova.
4. (a) În ce sens este Iehova „puternic în sfinţenie“? (b) În ce fel era Iehova diferit de dumnezeii Canaanului?
4 Cuvintele ebraice şi greceşti redate prin „sfînt“ în Biblie transmit ideea de a fi ‘luminos, nou, proaspăt, imaculat şi pur’. Moise l-a prezentat deci pe Iehova drept un Dumnezeu de o puritate supremă, neatins de nici o impuritate, care nu poate fi corupt şi care nu tolerează absolut nici o formă de impuritate (Habacuc 1:13). Iehova se afla într-un izbitor contrast cu dumnezeii Canaanului, ţara în care aveau să locuiască, nu după multă vreme, israeliţii. Documente descoperite la Ras Shamra, oraş situat în nordul coastei siriene, ne dau o idee limitată dar elocventă cu privire la panteonula canaanit. Potrivit cărţii The Canaanites, de John Gray, aceste texte descriu dumnezei „certăreţi, geloşi, răzbunători şi desfrînaţi“.
5, 6. (a) Ce influenţă a avut asupra canaaniţilor închinarea pe care aceştia le-o aduceau dumnezeilor lor desfrînaţi? (b) Ce influenţă a avut asupra israeliţilor închinarea pe care i-o aduceau ei Dumnezeului lor sfînt?
5 După cum era de prevăzut, cultura canaaniţilor a fost o reflectare a dumnezeilor decăzuţi la care se închinau ei. Cartea The Religion of the People of Israel ne explică: „Actele săvîrşite după exemplul divinităţilor erau considerate ca făcînd parte din închinarea pe care le-o aduceau. (. . .) Aştoret [zeiţa iubirii sexuale] avea în serviciul ei numeroşi bărbaţi şi femei consacrate (. . .) Aceştia i se consacrau ei prostituîndu-se.“ Eruditul William F. Albright adaugă: „Însă aspectul erotic al închinării lor trebuie să se fi adîncit, în momentul său cel mai critic, pînă la un nivel extrem de sordidb de degradare socială.“ Cultul falic, „stîlpii sacri“, jertfele de copii, magia, incantaţiile, sodomia şi bestialitatea — toate acestea se practicau în ţara Canaanului. — Exod 34:13; Levitic 18:2–25; Deuteronom 18:9–12.
6 Iehova, în schimb, este „puternic în sfinţenie“. El nu poate tolera o asemenea degradare printre închinătorii săi (Psalm 15). Astfel, spre deosebire de dumnezeii canaaniţi degradanţi, Iehova a ridicat nivelul poporului său. El a repetat de mai multe ori acest îndemn, pe care l-a reluat Petru mai tîrziu: „Să vă dovediţi sfinţi, deoarece eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sînt sfînt.“ — Levitic 11:44; 19:2; 20:26.
‘Legea este sfîntă, dreaptă şi bună’
7, 8. (a) Cum se puteau ‘dovedi sfinţi’ israeliţii? (b) Arătaţi ce deosebiri există între Legea lui Iehova şi codul babilonian al lui Hammurabi?
7 Faptul de ‘a se dovedi sfinţi’ nu însemna nici că erau perfecţi şi nici că trebuiau să-şi dea o înfăţişare de falsă pietate, ci însemna ascultare de un cuprinzător cod de legi date lui Israel prin intermediul lui Moise (Exod 19:5, 6). Spre deosebire de legile oricăror alte naţiuni, Legea lui Dumnezeu putea fi calificată drept „sfîntă, dreaptă şi bună“. — Romani 7:12.
8 Este adevărat, codul babilonian al lui Hammurabi, despre care se crede că este anterior Legii mozaice, tratează teme asemănătoare. Unele dintre prescripţiile sale, cum este legea talionului (‘ochi pentru ochi’) sînt asemănătoare principiilor mozaice. De aceea, anumiţi critici pretind că Moise n-a făcut decît să împrumute din codul lui Hammurabi legile sale. Dar, în realitate, acest cod nu face altceva decît să-l glorifice pe Hammurabi şi să servească intereselor sale politice. Legea lui Dumnezeu, dimpotrivă, i-a fost dată lui Israel ‘spre binele lui pentru totdeauna, ca să rămînă în viaţă’ (Deuteronom 6:24). Pe de altă parte, nu există probe concrete că legea lui Hammurabi ar fi fost vreodată o lege care trebuia respectată în mod obligatoriu în Babilon; ea nu era nimic mai mult decît „un ghid juridic pentru aceia care erau în căutarea unui sfat“ (The New Encyclopædia Britannica, ediţia 1985, volumul 21, pagina 921). Legea mozaică însă trebuia respectată în mod obligatoriu şi prevedea pedepse drepte pentru nerespectarea ei. În sfîrşit, codul lui Hammurabi se concentrează asupra modului de-a acţiona faţă de transgresori; numai 5 din cele 280 de legi ale sale sînt interdicţii directe. În schimb, Legea lui Dumnezeu se preocupă mai degrabă de prevenirea delictelor decît de pedepsirea lor.
9. Ce influenţă a avut Legea mozaică asupra vieţii evreilor?
9 Fiind ‘sfîntă, dreaptă şi bună’, Legea mozaică a exercitat o puternică influenţă asupra vieţii evreilor. Ea a reglementat închinarea lor şi a prevăzut sabate în cursul cărora nu se efectua nici o muncă; ea controla structura economică a naţiunii, enunţa anumite reguli cu privire la îmbrăcăminte şi făcea recomandări utile în domenii ca alimentaţia, sexualitatea, igiena. Legea lui Moise trata şi anumite funcţii naturale ale corpului.
„Porunca lui Iehova este curată“
10. (a) De ce aborda Legea atîtea domenii ale vieţii? (b) Cum promova Legea curăţenia fizică şi sănătatea? (Vezi şi nota de subsol.)
10 Aceste prescripţii detailate privitoare la viaţa cotidiană aveau un scop nobil, acela de a face din israeliţi un popor curat pe plan fizic, spiritual, mintal şi moral. Spre exemplu, Legea le ordona israeliţilor să se îmbăieze, să-şi îngroape excrementele, să-i pună în carantină pe cei care sufereau de boli contagioase şi să se abţină de la anumite alimente, toate aceste măsuri favorizînd sănătatea şi curăţenia fizică.c — Exod 30:18–20; Levitic, capitolul 11; Levitic 13:4, 5, 21, 26; 15:16–18, 21–23; Deuteronom 23:12–14.
11. Ce însemna a fi impur din punct de vedere ceremonial sau religios?
11 Sănătatea spirituală însă era mai importantă decît igiena şi sănătatea fizică. De aceea, un bărbat sau o femeie care consuma un aliment interzis, care avea raporturi sexuale sau care atingea un cadavru era declarat impur sau necurat şi din punct de vedere ceremonial sau religios (Levitic, capitolele 11 şi 15; Numere, capitolul 19). Unei asemenea persoane îi era interzis deci să participe la închinare — în unele cazuri sub ameninţarea pedepsei cu moartea! (Levitic 15:31; 22:3–8). Dar ce aveau de a face asemenea interdicţii cu puritatea spirituală?
12. Cum promovau puritatea spirituală legile privitoare la puritatea ceremonială sau religioasă?
12 Închinarea păgînă se caracteriza prin prostituţie, prin venerarea morţilor şi prin orgii. Dar The International Standard Bible Encyclopedia spune: „Un act sexual nu putea, în nici un caz, să fie considerat ca un mod de a-i aduce închinare lui Yahweh. Orice act de genul acesta îl făcea impur pe autorul lui. (. . .) În Israel morţii îşi primeau cinstea cuvenită lor, dar în nici un caz nu li se acorda o veneraţie necuvenită şi nici nu deveneau un obiect de cult. (. . .) În plus, pentru un israelit era imposibilă orice asociere cu vecinii săi păgîni la sărbătorile acestora, cu ocazia cărora se dădeau banchete, deoarece mîncărurile lor erau impure.“ Prescripţiile legii constituiau deci un „zid“ care îi despărţea pe israeliţi de elementele religioase impure. — Efeseni 2:14.
13. Cum promova Legea puritatea mintală?
13 Legea favoriza şi puritatea mintală a israeliţilor. Statutele ei privitoare la intimitatea conjugală, de exemplu, înnobilau modul de a gîndi al omului (Levitic 15:16–33). Israeliţii învăţau să exercite stăpînire de sine în domeniul sexual, şi să nu cedeze în faţa pasiunii necontrolate, aşa cum făceau păgînii. Legea îi învăţa pe cei care o respectau să îşi controleze chiar şi sentimentele şi dorinţele, căci ea condamna dorinţa pătimaşă. — Exod 20:17.
14. În ce fel era unică Legea lui Dumnezeu în privinţa promovării curăţeniei morale?
14 Dar aspectul cel mai remarcabil al Legii consta în accentul pe care îl punea ea pe curăţenia morală. Este adevărat, codul lui Hammurabi condamna şi el delicte ca adulterul. Dar un articol din The Biblical Archaeologist făcea observaţia: „Spre deosebire de babilonieni şi asirieni, care priveau adulterul doar ca o violare a dreptului de proprietar al soţului, legislaţia Vechiului Testament consideră adulterul drept un păcat grav contra moralităţii.“
15. (a) Arătaţi cum trebuiau să depună israeliţii mari eforturi pentru a rămîne curaţi. (b) Ce foloase trăgeau ei din asemenea eforturi?
15 Cît de adevărate sînt, aşadar, cuvintele psalmistului: „Porunca lui Iehova este curată, dînd strălucire ochilor!“ (Psalm 19:8). Fireşte, uneori erau necesare mari eforturi pentru a rămîne curat. Pentru a se conforma procedurilor de purificare, mamele israelite trebuiau să urce la Ierusalim la numai cîteva săptămîni după ce îşi năşteau copiii (Levitic 12:1–8; Luca 2:22–24). După ce aveau raporturi intime, precum şi în alte situaţii care aveau legătură cu viaţa conjugală, atît bărbaţii cît şi femeile trebuiau să se purifice conform ritualului (Levitic 15:16, 18; Deuteronom 23:9–14; 2 Samuel 11:11–13). Dacă ei respectau în mod conştiincios Legea şi rămîneau curaţi, ‘trăgeau folos’ pe plan fizic, mintal, moral şi spiritual (Isaia 48:17). În plus, importanţa şi seriozitatea faptului de a rămîne curaţi se grava în ei cu litere de neşters. Şi, mai presus de toate, eforturile lor sincere de a-şi păstra sfinţenia le aduceau aprobarea lui Dumnezeu.
Curaţi într-o lume necurată
16, 17. (a) În ce măsură li se cere astăzi creştinilor să rămînă curaţi? (b) De ce este dificil astăzi a rămîne curat? (c) De ce anumite personalităţi remarcabile de astăzi nu constituie modele de comportament?
16 Noi înţelegem mai bine acum cuvintele lui Petru adresate creştinilor: „Ca nişte copii ascultători, încetaţi să vă mai modelaţi potrivit cu dorinţele pe care le aveaţi altădată în ignoranţa voastră, ci, în conformitate cu Cel Sfînt care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată conduita voastră, deoarece este scris: «Fiţi sfinţi, deoarece eu sînt sfînt.»“ — 1 Petru 1:14–16.
17 Trebuie să recunoaştem că lucrul acesta nu este uşor. Ori încotro ne îndreptăm privirile, vedem oameni care practică înşelăciunea, necinstea şi imoralitatea sexuală. The New York Times a scris: „Tot mai mulţi americani decid să trăiască împreună înainte de căsătorie.“ Chiar şi personalităţile proeminente dau un rău exemplu. Unele dintre persoanele cu cea mai mare celebritate în lumea de astăzi, în domediul sporturilor, al politicii sau al spectacolului, săvîrşesc deschis acte de impuritate. „Este extrem de decepţionant“, se plîngea un amator de sport, „să iei pe cineva de model şi să constaţi că este corupt.“ Despre ce era vorba? Mai mulţi atleţi foarte cunoscuţi au recunoscut că se drogau. Se poate constata foarte frecvent că multe personalităţi ridicate la rang de idoli duc o viaţă impură, ruşinoasă chiar, practicînd adulterul, fornicaţia, homosexualitatea, lesbianismul, furtul, extorcarea şi toxicomania. Ei pot să pară curaţi fiziceşte, dar limbajul lor este murdar şi trivial. Lor le face chiar plăcere să aducă ofense bunelor moravuri, lăudîndu-se cu escapadele lor imorale.
18. În ce fel mulţi dintre aceia care duc o viaţă impură ‘seceră ceea ce au semănat’?
18 Totuşi, nu pot fi ignorate cu uşurinţă aceste cuvinte ale Bibliei: „Dumnezeu nu este de batjocorit. [„Lui Dumnezeu nu-i poţi da cu tifla.“ — Byington] Căci ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera; fiindcă cel care seamănă avînd în vedere carnea sa, va secera din carnea sa descompunerea“ (Galateni 6:7, 8). O conduită depravată are adeseori drept consecinţă o boală sau o moarte prematură, ca urmare a unor boli cum sînt sifilisul, blenoragia sau SIDA, ca să nu le cităm decît pe cele mai cunoscute. Moravurile impure mai au adeseori drept rezultat şi dezechilibru mintal şi afectiv, depresiune şi chiar sinucidere. Cei care practică imoralitatea poate că îi batjocoresc pe cei care se străduiesc să rămînă curaţi, dar rîsul batjocoritorilor încetează atunci cînd ei încep ‘să secere ceea ce au semănat’. — Compară Romani 1:24–27.
19, 20. Cum s-a dovedit clerul creştinătăţii a fi necurat pe plan religios şi moral?
19 Noi trăim totodată într-o lume coruptă şi pe plan religios. Clericii poartă probabil veşminte frumoase şi curate, dar faptul acesta nu-i împiedică să-i înveţe pe alţii practicile şi doctrinele babilonice impure, cum sînt idolatria, trinitatea, chinul veşnic, nemurirea sufletului şi purgatoriul. Ei sînt asemănători conducătorilor religioşi cărora Isus le-a declarat: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor, fiindcă vă asemănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sînt pline de osemintele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. În acelaşi fel şi voi, într-adevăr, în exterior le păreţi drepţi oamenilor, dar în interior sînteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire.“ — Matei 23:27, 28.
20 Clerul chiar scuză necurăţenia existentă în sînul propriei sale turme. Unor indivizi cunoscuţi pentru conduita lor impură şi imorală, fiind fornicatori, adulteri şi homosexuali, li se permite, totuşi, să-şi păstreze o bună reputaţie. În privinţa aceasta, revista Newsweek declară: „Psihologul Richard Sipe din Maryland, fost preot, apreciază că circa 20 la sută dintre cei 57 000 de preoţi catolici din Statele Unite sînt homosexuali (. . .). Alţi psihoterapeuţi sînt de părere că astăzi acest procentaj ar fi de aproape 40 %.“ John J. McNeill, teolog catolic (homosexual declarat) justifică în mod deschis homosexualitatea în aceşti termeni: „Dragostea dintre două lesbiene sau dintre doi homosexuali, în măsura în care este vorba de o dragoste constructivă, nu este nici păcătoasă şi nici nu-i îndepărtează din scopul lui Dumnezeu pe cei ce iubesc astfel, ci aceasta poate fi o dragoste sfîntă.“ — The Christian Century.
21. De ce sînt potrivite pentru noi astăzi cuvintele rememorative „Sfinţenia aparţine lui Iehova“?
21 Cuvintele rememorative care se puteau citi pe turbanul marelui preot sînt, prin urmare, mai potrivite ca oricînd: „Sfinţenia aparţine lui Iehova“ (Exod 28:36). Iehova cere, ba chiar pretinde, să rămînem curaţi în orice privinţă! Dar cum este posibil lucrul acesta? În ce domenii trebuie să fim deosebit de vigilenţi? Articolul următor va răspunde la aceste întrebări.
[Note de subsol]
a Panteon = Aici, totalitatea divinităţilor unei mitologii sau a unei religii politeiste.
b sordid = murdar; dezgustător; meschin.
c Codul lui Hammurabi nu conţinea asemenea prescripţii, şi nu s-a descoperit o legislaţie sanitară asemănătoare nici la egiptenii antici, cu toate că ei practicau o formă de medicină relativ avansată. Cartea Ancient Egypt spune: „[În textele de medicină egipteană] incantaţiile şi formulele magice se amestecă din abundenţă cu prescripţiile raţionale.“ Legea lui Dumnezeu nu avea însă nici o notă demonică, ci era exactă din punct de vedere ştiinţific. De exemplu, numai în epoca noastră medicii au înţeles necesitatea de a se spăla după ce au atins cadavre, lucru pe care Legea mozaică îl prescria cu milenii în urmă! — Numere, capitolul 19.
Întrebări recapitulative
◼ Cum este Iehova „puternic în sfinţenie“, şi ce înseamnă aceasta pentru închinătorii săi?
◼ Cum se deosebea Legea lui Moise de legile tuturor celorlalte naţiuni?
◼ Cum promova Legea mozaică puritatea fizică, spirituală, mintală şi morală?
◼ Cum ‘seceră’ mulţi dintre aceia care au o conduită impură ‘ceea ce au semănat’?
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Închinîndu-se la dumnezei depravaţi, canaaniţii au devenit ei înşişi oameni depravaţi
[Provenienţa fotografiei]
Cu aprobarea prietenoasă a Muzeului Britanic, Londra
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Codul lui Hammurabi a contribuit la instituirea ordinii în regat şi l-a glorificat pe rege, dar el nu le-a adus nici o sfinţenie babilonienilor
[Provenienţa fotografiei]
Muzeul Louvre, Paris
-
-
Rămîi tu curat în orice privinţă?Turnul de veghe – 1988 | 1 octombrie
-
-
Rămîi tu curat în orice privinţă?
„Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi din mijlocul ei, păstraţi-vă curaţi, voi, care purtaţi ustensilele lui Iehova!“ — ISAIA 52:11.
1. (a) Datorită cărui decret regal au putut fi readuse la Ierusalim ustensilele lui Iehova? (b) Cum fuseseră profanate unele dintre acele vase?
ÎN SFÎRŞIT, după 70 de ani de sclavie, iată-i deodată liberi! Un decret regal de prin anul 538 înaintea erei noastre autorizează poporul evreu să se reîntoarcă „şi să reconstruiască [în Ierusalim] casa lui Iehova, Dumnezeul lui Israel“ (Ezra 1:2, 3). Apoi are loc un alt eveniment remarcabil: „Însuşi regele Cyrus [al Persiei] a scos ustensilele casei lui Iehova pe care Nabucodonosor le-a adus din Ierusalim“ (Ezra 1:7, 8). Printre acestea se aflau vasele sacre pe care Belşaţar şi înalţii săi demnitari le profanaseră în noaptea căderii Babilonului, utilizîndu-le cu neruşinare pentru a lăuda dumnezei falşi! (Daniel 5:3, 4). Acum foştii exilaţi puteau readuce la Ierusalim aceste ustensile şi le puteau utiliza spre lauda lui Iehova!
2. (a) Ce profeţie a lui Isaia trebuie să-şi fi amintit foştii exilaţi? Cui se aplica ea? (b) De ce erau ei îndemnaţi să nu atingă nimic necurat?
2 În timp ce se pregăteau cu însufleţire să plece, evreii şi-au adus, fără îndoială, aminte de cuvintele profetului Isaia: „Îndepărtaţi-vă, îndepărtaţi-vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi din mijlocul ei, păstraţi-vă curaţi, voi, care purtaţi ustensilele lui Iehova!“ (Isaia 52:11). Cei care au transportat de fapt ustensilele au fost, bineînţeles, leviţii (Numere 1:50, 51; 4:15). Dar Isaia prezisese că toţi evreii care urmau să se întoarcă din exil aveau să fie purtători onorifici ai acestor ustensile. Toţi trebuiau să fie, aşadar, curaţi. Ei nu aveau să-i despoaie pe babilonieni de obiectele lor de valoare, aşa cum făcuseră israeliţii la ieşirea lor din Egipt. (Compară Exod 12:34–38.) Ei trebuiau să fie liberi de orice dorinţă materialistă sau egoistă
-