Pregătiţi–vă pentru eliberare şi pentru intrarea într–o lume nouă
„Aduceţi–vă aminte de soţia lui Lot“ — LUCA 17:32
1. Ce exemplu istoric de eliberare divină vom examina astăzi, şi cum ne poate fi de folos?
DUPĂ ce a vorbit despre minunata salvare pe care Iehova a realizat–o pentru Noe şi familia sa, apostolul Petru citează un alt exemplu istoric. El aminteşte că dreptul Lot a fost cruţat atunci cînd Sodoma şi Gomora au fost transformate în cenuşă, după cum citim în 2 Petru 2:6–8. Detaliile acestei întîmplări au fost păstrate pentru folosul nostru (Romani 15:4). O examinare atentă a evenimentelor legate de această eliberare ne poate ajuta să ne pregătim în aşa fel încît să fim şi noi cruţaţi şi să intrăm în lumea nouă promisă de Dumnezeu.
Atitudinea noastră faţă de modul de viaţă al lumii
2. Ce conduită a locuitorilor Sodomei şi Gomorei l–a determinat pe Dumnezeu să–i distrugă?
2 De ce au fost distruse aceste oraşe şi locuitorii lor? Apostolul Petru vorbeşte despre „conduita lor libertină“ (2 Petru 2:7). După cum indică utilizarea termenului grecesc tradus astfel, oamenii din Sodoma şi Gomora practicau răul într–un mod neruşinat, dovedind lipsă de respect, ba chiar dispreţ faţă de lege şi autoritate. Iuda, versetul 7, spune că ei, „depăşind orice măsură, au comis fornicaţie, urmărind carnea pentru o utilizare contrară naturii.“ Obscenitatea lor s–a manifestat atunci cînd, pentru a–şi satisface pofta lor sexuală perversă, „bărbaţii Sodomei au înconjurat casa, de la băiat pînă la bătrîn, tot poporul o singură gloată“, cerîndu–i lui Lot să scoată afară la ei pe oaspeţii săi. Şi deoarece Lot a refuzat să cedeze în faţa pretenţiilor lor depravate, ei n–au mai contenit cu ameninţările la adresa lui. — Geneza 13:13; 19:4, 5, 9.
3. (a) Cum a ajuns Lot să locuiască cu familia sa într–un asemenea mediu corupt ca acela al Sodomei? (b) Care era atitudinea lui Lot faţă de conduita libertină a oamenilor din Sodoma?
3 Iniţial, Lot venise să locuiască în regiunea Sodomei pentru că acest oraş putea să–i asigure prosperitate materială. Cu timpul, el s–a instalat chiar în oraş (Geneza 13:8–12; 14:12; 19:1). În acelaşi timp însă el nu aproba practicile obscene ale oamenilor din oraş, care, de altfel, nu–l considerau drept unul de–al lor, deoarece, în mod evident, el şi familia lui nu se complăceau în societatea lor. După cum spune 2 Petru 2:7, 8, „Lot (. . .) era profund îndurerat de conduita libertină a persoanelor care sfidau legea, — fiindcă, din cauza a ceea ce vedea şi auzea cînd locuia în mijlocul lor, acest om drept îşi chinuia zi de zi sufletul din cauza faptelor lor nelegiuite.“ Aceste împrejurări constituiau o severă încercare pentru Lot, deoarece el era un om drept şi avea oroare faţă de o asemenea conduită.
4. (a) În ce privinţe sînt asemănătoare stările de lucruri de astăzi cu cele din Sodoma antică? (b) Dacă sîntem ca dreptul Lot, ce atitudine ne inspiră corupţia lumii prezente?
4 Tot la fel, în zilele noastre, societatea omenească s–a degradat în privinţă morală. În numeroase ţări, tot mai mulţi oameni întreţin relaţii sexuale pre şi extraconjugale. Chiar şi numeroşi tineri de vîrstă şcolară adoptă acest mod de viaţă şi îi ridiculizează pe cei care nu se comportă ca ei. Homosexualii se arată în mod ostentativ în lume şi demonstrează pe străzile marilor oraşe, pretinzînd să fie recunoscuţi. Clerul s–a alăturat la asemenea mişcări. În mod oficial puţine biserici merg pînă acolo încît să hirotonisească homosexuali şi fornicatori. În realitate însă, după cum au arătat de repetate ori ştirile de presă, nu este prea greu să găseşti homosexuali, fornicatori şi adulteri în rîndurile clerului. De altfel, unii conducători religioşi au fost mutaţi în alte oraşe sau au fost constrînşi să renunţe la haina preoţească din cauza unor scandaluri de natură sexuală. Oamenii care iubesc dreptatea nu au nici cea mai mică simpatie faţă de asemenea forme de proastă conduită; ei au „oroare faţă de ceea ce este rău“ (Romani 12:9). Ei sînt deosebit de mîhniţi de faptul că o asemenea conduită a unor oameni care pretind că îl slujesc pe Dumnezeu aruncă oprobriu asupra numelui Său şi îi determină pe oamenii neinformaţi să se întoarcă cu dezgust de la orice religie. — Romani 2:24.
5. La ce întrebare ne permite să răspundem distrugerea de către Iehova a Sodomei şi Gomorei?
5 Situaţia se înrăutăţeşte de la un an la altul. Va exista într–o zi un sfîrşit? Cu siguranţă! Modul în care Iehova a aplicat pedeapsa asupra oraşelor Sodoma şi Gomora din antichitate demonstrează limpede că el îşi va executa sentinţa la timpul său stabilit. El îi va distruge cu desăvîrşire pe cei răi, dar îi va elibera pe slujitorii săi loiali.
Cine şi ce trebuie să aibă prioritate în viaţă?
6. (a) Ce lecţie oportună vom învăţa din relatarea privitoare la tinerii care urmau să le ia în căsătorie pe fiicele lui Lot?(b) În ce fel au fost puse la încercare fiicele lui Lot prin atitudinea celor care trebuiau să le devină soţi?
6 Numai aceia care manifestă adevărata devoţiune sfîntă vor fi cruţaţi. În această privinţă, să reflectăm la ceea ce i–au spus lui Lot îngerii lui Iehova înainte de distrugerea Sodomei şi Gomorei: „Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi şi fiicele tale şi tot ce ai în cetate: scoate–i din locul acesta. Căci avem să distrugem locul acesta.“ Lot le–a vorbit, aşadar, tinerilor care urmau să le ia în căsătorie pe fiicele sale. El i–a îndemnat în mod repetat: „Sculaţi–vă! Ieşiţi din locul acesta, deoarece Iehova va preface oraşul în ruine!“ În virtutea relaţiilor care îi uneau cu familia şi casa lui Lot, acestor tineri li s–a oferit ocazia unică de a fi salvaţi, dar pentru aceasta ei trebuiau să acţioneze. Trebuia ca ei să dea dovezi concrete de ascultare faţă de Iehova. Lot însă „în ochii ginerilor săi (. . .) părea ca un om care glumea“ (Geneza 19:12–14, BCR; NWT). Ne putem închipui ce au simţit fiicele lui Lot cînd au aflat ce se întîmplase. Faptul acesta le–a pus la încercare loialitatea faţă de Dumnezeu.
7, 8. (a) Cînd îngerii l–au îndemnat pe Lot să–şi ia familia şi să fugă, cum a reacţionat el, şi de ce nu era înţelept lucrul acesta ? (b) De ce depindea salvarea lui Lot şi a familiei sale?
7 În zorii zilei următoare îngerii au devenit foarte stăruitori cu Lot, spunîndu–i: „Scoală–te! Ia–ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale care se găsesc aici, ca să nu fii şi tu nimicit în eroarea oraşului!“ Dar el „continua să întîrzie“. (Geneza 19:15, 16) Din ce motiv? Ce îl reţinea? Interesele materiale pe care le avea în Sodoma şi care îl atrăseseră în primul rînd în această regiune? Dacă nu avea să renunţe la acestea, el avea să fie distrus odată cu Sodoma.
8 Din compasiune, îngerii i–au apucat de mînă pe membrii familiei sale şi i–au scos repede din oraş. Ajunşi la marginea oraşului, îngerul lui Iehova a poruncit: „Scapă–ţi sufletul! Nu privi în urmă şi nu te opri nicăieri în această regiune! Salvează–te în ţinutul muntos, ca să nu fi nimicit!“ Lot încă ezita. În cele din urmă, după ce a primit permisiunea de a se duce într–un loc mai puţin depărtat, el şi familia sa au fugit (Geneza 19:17–22). Nu mai putea fi vorba de nici o întîrziere; supravieţuirea lor depindea de ascultare.
9, 10. (a) De ce pentru soţia lui Lot nu era suficient doar faptul că era împreună cu soţul ei pentru ca să–şi asigure salvarea? (b) Cînd soţia lui Lot a murit, ce altă încercare a constituit faptul acesta pentru Lot şi fiicele sale?
9 Eliberarea lor însă nu era încă definitivă în momentul în care au părăsit oraşul. Geneza 19:23–25 ne spune: „Soarele răsărise deasupra ţării cînd Lot a ajuns în Ţoar. Atunci Iehova a făcut să plouă sulf şi foc de la Iehova, din ceruri, asupra Sodomei şi asupra Gomorei. Astfel, el a distrus aceste oraşe, ba chiar întregul ţinut şi pe toţi locuitorii oraşelor şi plantele pămîntului.“ Dar unde era soţia lui Lot?
10 Ea a fugit împreună cu soţul ei. Dar, în sinea ei, era ea oare întru totul de acord cu el? Nimic nu ne dă de înţeles că ea ar fi aprobat imoralitatea Sodomei. Dar era oare iubirea ei faţă de Dumnezeu mai puternică decît ataşamentul ei pentru casa şi bunurile materiale pe care le poseda acolo? (Vezi Luca 17:31, 32.) Dar cînd avea să fie pusă la încercare, urma să devină evident ceea ce era în inima ei. Se pare că Lot şi familia lui erau aproape ajunşi la Ţoar, sau pe punctul de a intra în acest oraş, cînd, neascultînd de porunca divină, ea s–a întors şi a privit înapoi. Relatarea biblică spune că „ea a devenit un stîlp de sare“ (Geneza 19:26). Acum loialitatea lui Lot şi a fiicelor sale a fost pusă din nou la încercare. Afecţiunea lui Lot pentru soţia sa şi sentimentele fiicelor lui faţă de mama lor moartă aveau să fie oare mai puternice decît iubirea faţă de Iehova, care adusese această nenorocire? Aveau ei să continue să asculte de Dumnezeu, chiar dacă cineva foarte apropiat lor se dovedise lipsit de loialitate? Lot şi fiicele lui aveau să manifeste o deplină încredere în Iehova, refuzînd să privească în urmă.
11. Ce am învăţat pînă acum în legătură cu eliberarea pe care o realizează Iehova?
11 Da, Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte. El ştie să elibereze familii întregi care sînt unite în practicarea închinării curate; el ştie, de asemenea, să elibereze şi persoane luate individual. El manifestă multă consideraţie faţă de aceia care au o adevărată iubire pentru el. „El însuşi cunoaşte bine cum sîntem formaţi, îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“ (Psalm 103:13, 14). El le rezervă însă eliberarea numai acelora care sînt oameni ai devoţiunii sfinte, acelora a căror devoţiune este autentică, acelora a căror supunere este o expresie a loialităţii.
Pregătiri iubitoare în vederea unei eliberări mai mari
12. Ce pregătiri pline de iubire avea să facă Iehova înainte de a trece la realizarea eliberării pe care o aşteptăm noi cu nerăbdare?
12 Prin acţiunile distrugătoare pe care le–a declanşat în zilele lui Noe şi Lot, Iehova nu i–a suprimat cu desăvîrşire pe toţi cei răi. Potrivit relatării biblice, el s–a limitat doar la a da un model privitor la lucruri viitoare, dar, înainte de a veni ele, Iehova avea intenţia să facă mult mai multe lucruri în folosul acelora care îl iubesc. El l–a trimis pe pămînt pe Isus Cristos, singurul său Fiu născut. Aici, Isus avea să îndepărteze orice oprobriu de pe numele divin, dovedind acea devoţiune sfîntă pe care omul perfect Adam ar fi trebuit şi ar fi putut să o manifeste faţă de Dumnezeu, cu deosebirea însă că Isus avea să o manifeste în împrejurări mult mai dificile. El avea să–şi ofere viaţa umană perfectă ca jertfă, pentru ca descendenţii lui Adam, care aveau să exercite credinţă, să redobîndească ceea ce pierduse Adam. Ca urmare, avea să fie aleasă apoi de Dumnezeu o „turmă mică“ de oameni loiali care avea să participe cu Cristos la Regatul său ceresc şi avea să fie adunată „o mare mulţime“ de oameni din toate naţiunile, pentru ca să constituie temelia unei noi societăţi omeneşti (Luca 12:32; Apocalips 7:9). Odată realizate aceste lucruri, Dumnezeu avea să îndeplinească măreaţa eliberare prefigurată prin evenimentele legate de Potop şi de distrugerea Sodomei şi Gomorei.
De ce este urgent să acţionăm acum
13, 14 .Ce putem învăţa din faptul că Petru a folosit ca exemplu distrugerea oamenilor nelegiuiţi din zilele lui Lot şi ale lui Noe?
13 Aceia care studiază Cuvîntul lui Dumnezeu ştiu că Iehova a înfăptuit în multe ocazii fapte de eliberare în interesul slujitorilor săi. Însă în legătură cu majoritatea acestor cazuri Biblia nu spune: „Cum a fost în acel timp, aşa va fi şi la prezenţa Fiului Omului.“ Din ce motiv apostolul Petru, inspirat de spiritul sfînt, nu a analizat decît aceste două exemple izolate? Prin ce au fost fără seamăn evenimentele care s–au petrecut în zilele lui Lot şi acelea din zilele lui Noe?
14 O indicaţie precisă aflăm în Iuda 7, unde citim că „Sodoma şi Gomora şi oraşele din jurul lor (. . .) ne sînt puse înainte ca un exemplu de avertizare, suferind pedeapsa judecătorească a focului etern.“ Da, fiindcă au săvîrşit păcate deosebit de grave, locuitorii acelor oraşe au suferit o distrugere eternă, la fel ca aceea care va pune capăt actualului sistem de lucruri. (Matei 25:46) Potopul din timpul lui Noe se înscrie şi el în cadrul judecăţilor eterne (2 Petru 2:4, 5, 9–12; 3:5–7). În consecinţă, distrugîndu–i pe oamenii lipsiţi de pietate din zilele lui Lot şi ale lui Noe, Iehova a adus dovada că îi va elibera pe slujitorii săi, distrugîndu–i pentru totdeauna pe aceia care practică nedreptatea. — 2 Tesaloniceni 1:6–10.
15. (a) Ce avertisment urgent le este adresat acelora care practică răul? (b) De ce va fi executată sentinţa asupra acelora care persistă în nedreptate?
15 Distrugerea celor răi nu constituie o plăcere nici pentru Iehova, nici pentru slujitorii săi. Prin intermediul Martorilor săi, Iehova le dă oamenilor îndemnul: „Întoarceţi–vă, întoarceţi–vă de la căile voastre rele, căci de ce să muriţi?“ (Ezechiel 33:11). Însă cînd oamenii nu manifestă nici cea mai mică dorinţă de a răspunde la această invitaţie plină de iubire şi continuă să ducă un mod de viaţă egoist, Iehova trebuie să facă dreptate, din respect pentru numele său sfînt şi din iubire faţă de slujitorii săi loiali, care au de suferit din partea oamenilor lipsiţi de pietate.
16. (a) De ce putem fi siguri că eliberarea prezisă este foarte aproape? (b) Din ce vor fi eliberaţi oamenii devoţiunii sfinte, şi unde vor intra ei?
16 Timpul stabilit de Dumnezeu pentru eliberarea oamenilor devoţiunii sfinte este aproape! Atitudinile şi evenimentele pe care le–a prezis Isus ca semn al prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri sînt cît se poate de evidente. Diversele aspecte ale semnului au început să apară prima dată cu mai bine de 75 de ani în urmă. Or, Isus a precizat că „această generaţie“ nu va trece nicidecum înainte ca Dumnezeu să–şi execute sentinţa asupra acestei lumi lipsite de pietate. Cînd Iehova va considera că mesajul Regatului va fi fost proclamat în suficientă măsură pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor, atunci va veni sfîrşitul acestei lumi rele şi odată cu acesta va veni şi eliberarea pentru oamenii devoţiunii sfinte (Matei 24:3–34; Luca 21:28–33). Eliberare din ce? Din încercările pe care trebuie să le suporte din partea oamenilor răi şi din împrejurările care sînt zilnic o sursă de mîhnire pentru ei, deoarece ei iubesc dreptatea. Va fi totodată o eliberare care le va permite să intre într–o lume nouă, în care boala şi moartea vor fi lucruri care vor aparţine trecutului.
Ajutor divin în vederea eliberării
17. (a) Ce întrebare serioasă trebuie să ne punem? (b) Cum putem arăta că sîntem animaţi de aceeaşi „teamă sfîntă“ ca şi Noe?
17 Fiecare dintre noi trebuie să–şi pună întrebarea: Sînt eu pregătit pentru această acţiune a lui Dumnezeu? Dacă ne bazăm pe noi înşine sau pe propria noastră concepţie despre dreptate înseamnă că nu sîntem pregătiţi. Dar dacă, la fel ca Noe, sîntem animaţi „de o teamă sfîntă“, atunci reacţia noastră va fi aceea de–a urma cu credinţă îndrumările pe care ni le dă Iehova, iar faptul acesta va duce la eliberarea noastră. — Evrei 11:7.
18. Din ce motiv respectul faţă de autoritatea teocratică este o parte importantă a pregătirii noastre pentru eliberare şi pentru intrarea în lumea nouă?
18 Cei care beneficiază deja din prezent de ocrotirea lui Iehova sînt descrişi în Psalmul 91:1, 2 prin următoarele cuvinte poetice: „Oricine locuieşte în locul secret al Celui Preaînalt va găsi găzduire la însăşi umbra Celui Atotputernic. Îi voi spune lui Iehova: «Tu eşti refugiul meu şi fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în care mă voi încrede.»“ Există o grupare de oameni care, asemenea unor pui la adăpostul aripilor puternice ale părinţilor lor, beneficiază de ocrotirea lui Dumnezeu. Aceşti oameni îşi pun toată încrederea în Iehova, recunoscînd că el este Cel Preaînalt, Cel Atotputernic. Din acest motiv ei respectă autoritatea teocratică şi i se supun, indiferent dacă ea este exercitată de părinţii lor sau de clasa „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Este oare valabil lucrul acesta cu privire la fiecare dintre noi? Învăţăm noi, la fel ca Noe, să facem «tot ce a poruncit Iehova», şi aceasta în modul dorit de El? (Geneza 6:22). Dacă acţionăm în felul acesta înseamnă că reacţionăm în mod constructiv la pregătirea pe care ne–o face Iehova în vederea eliberării noastre, ca să ne introducă în dreapta sa lume nouă.
19. (a) Ce este inima noastră simbolică, şi de ce este important să veghem asupra ei? (Proverbe 4:23). (b) Cum putem trage folos din exemplul lui Lot cu privire la modul în care reacţionăm la tentaţiile lumii?
19 Această pregătire implică totodată faptul de–a acorda atenţie inimii noastre simbolice. „Iehova este cel care examinează inimile“ (Proverbe 17:3). El ne va ajuta să înţelegem că ceea ce contează cel mai mult nu este ceea ce părem a fi în exterior, ci aceea ce sîntem în interior, ceea ce este inima noastră. Chiar dacă nu cedăm în faţa violenţei şi nici în faţa actelor imorale, ca lumea din jurul nostru, trebuie totuşi să veghem să nu ne lăsăm seduşi sau distraşi de aceste lucruri. La fel ca Lot, noi ar trebui să fim îndureraţi la simplul gînd că se comit asemenea acte nelegiuite. Cei care urăsc răul nu caută nici o ocazie de–a–l înfăptui; dimpotrivă, cei care nu urăsc răul s–ar putea foarte bine să nu–l practice, dar ar putea să dorească mintal să–l practice. „O, voi, cei care îl iubiţi pe Iehova, urîţi ceea ce este rău.“ — Psalm 97:10.
20. (a) Ce sfaturi ale Bibliei ne avertizează împotriva modului materialist de viaţă? (b) Cum putem determina dacă învăţăturile esenţiale ale Bibliei cu privire la materialism au pătruns profund în inima noastră?
20 Iehova ne învaţă în mod iubitor să respingem conduita imorală, precum şi modul de viaţă materialist. Cuvîntul său ne sfătuieşte să ne „mulţumim cu hrana şi îmbrăcămintea“ (1 Timotei 6:8). Noe şi fiii săi au trebuit să–şi lase casele atunci cînd au intrat în arcă. Lot şi familia sa au trebuit să–şi abandoneze şi ei locuinţa şi bunurile, pentru a–şi salva viaţa. Dar noi spre ce ne îndreptăm dorinţele? „Aduceţi–vă aminte de soţia lui Lot“ (Luca 17:32). Isus ne–a îndemnat: „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea Lui“ (Matei 6:33). Facem noi lucrul acesta? Dacă ne lăsăm călăuziţi de normele drepte ale lui Iehova şi dacă proclamarea veştii bune a Regatului său este principala noastră preocupare în viaţă, atunci noi reacţionăm cu adevărat pozitiv la pregătirea pe care o face el poporului său pentru a–l elibera şi a–l duce în lumea sa nouă.
21. De ce putem fi pe drept cuvînt convinşi că eliberarea promisă de Iehova este aproape?
21 Oamenilor devoţiunii sfinte, care aveau să fie martori ai împlinirii semnului prezenţei sale în puterea Regatului, Isus le–a zis: „Ridicaţi–vă capetele, deoarece eliberarea voastră este aproape“ (Luca 21:28). Ai văzut împlinindu–se acest semn pînă la ultimul detaliu? Dacă da, atunci poţi avea deplină încredere că şi împlinirea promisiunii lui Iehova privitoare la eliberare este foarte aproape! Fii pe deplin convins că „Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte.“ — 2 Petru 2:9.
Ce aţi învăţat?
◻ La fel ca în cazul lui Lot, ce efect ar trebui să aibă asupra noastră modul de viaţă al lumii?
◻ Cu ce încercări s–au confruntat Lot şi familia sa atunci cînd au fugit din Sodoma?
◻ În ce fel subliniază exemplele date de Petru că este urgent să luăm o poziţie fermă de partea lui Iehova acum?
◻ Ce lecţie de importanţă vitală îi dă Iehova poporului său, pentru a–l pregăti în vederea eliberării?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 82]
Oamenii pe care îi ocroteşte Dumnezeu sînt asemenea puilor sub aripile puternice ale părinţilor lor