-
Eliberarea este aproape pentru oamenii devoţiunii sfinte!Articole de studiu din ediţii ale Turnului de veghe englez din anul 1990 — Partea 1
-
-
Eliberarea este aproape pentru oamenii devoţiunii sfinte!
Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte şi să-i păstreze pentru ziua de judecată pe oamenii nedrepţi, ca să fie tăiaţi.“ — 2 PETRU 2:9.
1. (a) Cu ce situaţii dificile este confruntată omenirea în zilele noastre? (b) La ce întrebări ar trebui să căutăm răspunsul, avînd în vedere această situaţie.
CONDIŢIILE de viaţă se află într–o continuă deteriorare în întreaga omenire. Această constatare este valabilă atît în ţările bine aprovizionate cu resurse materiale, cît şi în cele sărace. Şi, ca şi cum instabilitatea economică nu ar fi de ajuns, planeta noastră este asaltată şi de grave probleme ecologice, care ameninţă toate formele de viaţă de pe ea. Bolile infecţioase, tulburările cardiace şi cancerul fac nenumărate victime. Imoralitatea sexuală distruge suflete şi familii. Şi, pe lîngă toate acestea, lumea este săturată de violenţă. Avînd în vedere toate aceste lucruri cu care se confruntă societatea omenească, ar trebui să ne punem aceste întrebări realiste: Există motive întemeiate de–a aştepta o eliberare într–un viitor apropiat? Şi dacă da, cum va veni această eliberare şi în interesul cui? — Vezi Habacuc 1:2; 2:1–3.
2, 3. (a) De ce sînt reconfortante cuvintele consemnate în 2 Petru 2:9? (b) Asupra căror fapte concrete de eliberare ne atrage Biblia atenţia cu scopul de a ne încuraja?
2 Ceea ce se întîmplă astăzi ne face să ne gîndim la alte perioade cruciale din istoria umanităţii. Apostolul Petru ne atrage atenţia asupra actelor de eliberare pe care Dumnezeu le–a înfăptuit în ocaziile respective, şi apoi ajunge la această reconfortantă concluzie: „Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte“ (2 Petru 2:9). Să remarcăm contextul acestei declaraţii, în 2 Petru 2:4–10:
3 „De fapt, dacă Dumnezeu nu s–a reţinut să–i pedepsească pe îngerii care au păcătuit, ci, aruncîndu–i în tartar, i–a încredinţat gropilor de întuneric dens, spre a fi păstraţi pentru judecată, şi dacă el nu s–a reţinut să pedepsească o lume veche, ci l–a păstrat în siguranţă pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte, cînd a adus un potop peste o lume de oameni lipsiţi de pietate, şi dacă, prefăcînd în cenuşă oraşele Sodoma şi Gomora, el le–a condamnat, dînd pentru persoanele lipsite de pietate un model al lucrurilor viitoare, şi l–a eliberat pe dreptul Lot, care era profund îndurerat de conduita libertină a persoanelor care sfidau legea, — fiindcă, din cauza a ceea ce vedea şi auzea cînd locuia în mijlocul lor, acest om drept îşi chinuia zi de zi sufletul din cauza faptelor lor nelegiuite — Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte şi să–i păstreze pentru ziua de judecată pe oamenii nedrepţi, ca să fie tăiaţi, dar îndeosebi pe aceia care urmăresc carnea, cu dorinţa de–a o murdări, şi care dispreţuiesc domnia.“ După cum rezultă din aceste versete, ceea ce s–a întîmplat în timpul lui Noe şi în zilele lui Lot ascunde o importantă semnificaţie pentru noi.
Starea de spirit care predomina în timpul lui Noe
4. Din ce motiv se ruinase pămîntul sub privirea lui Dumnezeu în zilele lui Noe? (Psalm 11:5).
4 Relatarea istorică din Geneza, capitolul 6, ne informează că în timpul lui Noe pămîntul se ruinase sub privirea adevăratului Dumnezeu. De ce? Din cauza violenţei. Nu era vorba despre cîteva crime izolate. Geneza 6:11 relatează că «pămîntul se umpluse de violenţă».
5. (a) Ce atitudine a oamenilor a contribuit la violenţa din timpul lui Noe? (b) Ce avertisment privitor la lipsa de pietate a dat Enoh?
5 Care era cauza acestei situaţii? Versetele citate din 2 Petru se referă la oamenii lipsiţi de pietate. Da, un spirit de lipsă de pietate predomina în societatea umană, care manifesta dispreţ nu numai faţă de legea divină, ci avea o atitudine sfidătoare chiar şi faţă de însuşi Dumnezeu.a Iar cînd oamenii îl sfidează pe Dumnezeu, ar fi oare de aşteptat ca ei să–i trateze cu bunătate pe semenii lor? Încă înainte de naşterea lui Noe lipsa de pietate era atît de răspîndită încît Iehova îl determinase pe Enoh să profeţească privitor la rezultatele pe care avea să le aibă o asemenea atitudine (Iuda 14, 15). Atitudinea sfidătoare faţă de Dumnezeu a acelor oameni avea să aducă asupra lor, în mod sigur, executarea sentinţei divine.
6, 7. Ce situaţie provocată de îngeri a contribuit enorm la degradarea stărilor de lucruri dinainte de Potop?
6 Mai exista şi un alt factor care contribuia la violenţa acelor zile. Acesta ne este dezvăluit în Geneza 6:1, 2, unde citim: „S–a întîmplat acum că atunci cînd oamenii au început să crească la număr pe suprafaţa pămîntului şi li s–au născut fiice, fiii adevăratului Dumnezeu au început să le remarce pe fiicele oamenilor că erau frumoase; şi ei şi–au luat atunci soţii, şi anume pe toate acelea pe care şi le–au ales.“ Cine erau aceşti fii ai adevăratului Dumnezeu? Nu era vorba de simpli oameni, căci aceştia remarcaseră deja de multe secole frumuseţea femeilor şi se căsătoreau cu ele. Aceşti fii ai lui Dumnezeu erau îngeri care se materializaseră. În Iuda 6 ei sînt descrişi ca „îngerii care nu şi–au păstrat poziţia lor iniţială, ci şi–au părăsit propria locuinţă corespunzătoare lor.“ — Vezi 1 Petru 3:19, 20.
7 Ce a rezultat din faptul că aceste creaturi supraumane materializate au avut relaţii cu fiicele oamenilor? „Nefilimii se aflau pe pămînt în acele zile, precum şi după aceea, cînd fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relaţii cu fiicele oamenilor şi acestea le–au născut fii; aceştia erau puternicii din vremurile de odinioară, bărbaţii cu renume.“ Da, din aceste relaţii contrare naturii au rezultat nefilimii, bărbaţi puternici, care profitau de puterea lor superioară pentru a–i teroriza pe alţii. — Geneza 6:4.
8. Care a fost reacţia lui Iehova în faţa relelor stări de lucruri de pe pămînt?
8 Cît de gravă a devenit situaţia? Atît de gravă încît „Iehova a văzut că răutatea omului era copleşitoare pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale era numai rea tot timpul.“ Cum a reacţionat Dumnezeu în faţa acestei situaţii? „Iehova a regretat că i–a făcut pe oameni pe pămînt şi s–a mîhnit în inima sa.“ Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu considera că ar fi comis o eroare atunci cînd i–a creat pe oameni. El regreta mai degrabă faptul că oamenii, după crearea lor, deveniseră atît de răi încît se vedea obligat să–i distrugă. — Geneza 6:5–7.
Conduita care a dus la eliberare
9. (a) De ce i–a acordat Dumnezeu favoarea sa lui Noe? (b) Ce informaţie anticipată i–a dat Dumnezeu lui Noe?
9 Noe însă „a găsit favoare în ochii lui Iehova. (. . .) Noe era un om drept. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu“ (Geneza 6:8, 9). Iehova l–a avertizat deci pe Noe că avea să aducă un diluviu universal şi i–a dat misiunea să construiască o arcă. Cu excepţia lui Noe şi a familiei sale, întreaga omenire urma să fie ştearsă de pe suprafaţa pămîntului. Creaţia animală urma, de asemenea, să fie distrusă, cu excepţia cîtorva reprezentanţi din fiecare specie de bază, pe care Noe trebuia să–i ia în arcă. — Geneza 6:13, 14, 17.
10. (a) Ce pregătiri trebuiau făcute în vederea conservării vieţii, şi de ce amploare erau ele? (b) Ce anume este demn de remarcat în modul în care şi–a îndeplinit Noe însărcinarea?
10 Cunoaşterea anticipată a acestor lucruri a pus pe umerii lui Noe o grea răspundere. El trebuia să construiască o arcă asemănătoare cu o ladă gigantică, avînd un volum total de 40 000 de metri cubi. Noe trebuia să stocheze în ea hrană şi apoi să adune animale şi păsări de „orice fel de carne“, pentru a fi ocrotite. O asemenea activitate pretindea ani de muncă. Cum a reacţionat Noe? El „a făcut potrivit cu tot ce îi poruncise Dumnezeu. El a făcut întocmai.“ — Geneza 6:14–16, 19–22; Evrei 11:7.
11. Ce răspundere de importanţă capitală avea Noe faţă de familia sa?
11 În paralel cu această sarcină, Noe mai trebuia să dedice timp şi pentru a–şi edifica din punct de vedere spiritual propria familie. El trebuia să vegheze ca ai săi să nu adopte moravurile violente şi atitudinea rebelă a oamenilor din jurul lor. Era important ca ei să nu se lase absorbiţi de problemele vieţii cotidiene. Dumnezeu le încredinţase o activitate şi era un lucru vital ca ei să–şi organizeze viaţa în funcţie de această lucrare. După cum ştim, familia lui Noe a acceptat să asculte directivele patriarhului, împărtăşindu–i credinţa. Într–adevăr, Scripturile îi prezintă pe Noe, pe soţia sa, pe cei trei fii ai lor şi pe cele trei nurori — opt persoane în total — ca fiind aprobaţi de Dumnezeu. — Geneza 6:18; 1 Petru 3:20.
12. Aşa cum arată 2 Petru 2:5, de care răspundere s–a achitat Noe în mod loial?
12 Noe mai avea şi o altă responsabilitate de împlinit: el trebuia să–şi avertizeze contemporanii cu privire la venirea potopului şi să le explice şi de ce avea să vină acesta. Nu încape îndoială că Noe s–a achitat în mod fidel de această responsabilitate, căci Cuvîntul lui Dumnezeu îl numeşte „predicator al dreptăţii“. — 2 Petru 2:5.
13. În ce împrejurări şi–a împlinit Noe misiunea pe care i–o încredinţase Dumnezeu?
13 Să ne gîndim puţin acum la împrejurările în care şi–a îndeplinit Noe însărcinarea. Să ne transpunem în situaţia sa. Dacă unul dintre noi ar fi Noe sau unul dintre membrii familiei sale, atunci ar trăi în mijlocul violenţei semănate de nefilimi şi de oameni nelegiuiţi. El ar fi nevoit să se confrunte în mod direct cu influenţa îngerilor rebeli. Şi, în timp ce ar avertiza an de an cu privire la viitorul Potop, el ar constata că oamenii ar fi atît de adînciţi în problemele vieţii cotidiene încît „n–ar lua nimic în seamă“, şi aceasta „pînă cînd ar veni potopul şi i–ar lua pe toţi“. — Matei 24:39; Luca 17:26, 27.
Ce se poate învăţa din viaţa lui Noe
14. De ce nu este greu astăzi să ne imaginăm care era situaţia cu care se confruntau Noe şi familia sa?
14 Pentru majoritatea cititorilor noştri această situaţie nu este deloc greu de imaginat. De ce? Deoarece condiţiile actuale seamănă mult cu cele care predominau în zilele lui Noe. Isus Cristos a arătat că lucrul acesta era de aşteptat. În marea sa profeţie referitoare la prezenţa sa în timpul încheierii sistemului de lucruri, el a prezis: „Cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului Omului.“ — Matei 24:37.
15, 16. (a) De ce se poate spune că astăzi, ca şi în zilele lui Noe, pămîntul este plin de violenţă? (b) Cu ce fel de violenţă sînt confruntaţi în special slujitorii lui Iehova?
15 Se poate constata lucrul acesta? Este astăzi lumea plină de violenţă? Incontestabil! Peste o sută de milioane de oameni au murit în războaiele acestui secol. Unii dintre cititorii noştri au suferit în mod direct efectele acestui lucru. Dar poate şi mai mulţi sînt aceia care au fost agresaţi de delincvenţi, pentru a li se lua banii sau alte obiecte de valoare. Chiar şi cei foarte tineri sînt expuşi violenţei în şcoli.
16 Slujitorii lui Iehova nu suferă însă numai din cauza ravagiilor provocate de războaie sau din cauza violenţei criminale în general. Ei sînt supuşi, de asemenea, faptelor de violenţă pentru că nu fac parte din lume şi pentru că se străduiesc să practice devoţiunea sfîntă (2 Timotei 3:10–12). Uneori această violenţă îmbracă forma simplă a unei îmbrînciri sau pălmuiri; alteori ea implică distrugerea de bunuri, bătăi grave şi chiar uciderea. — Matei 24:9.
17. Se poate oare spune că lipsa de pietate este răspîndită în zilele noastre? Explică.
17 Săvîrşind cu premeditare asemenea fapte violente, oamenii lipsiţi de pietate şi–au exprimat de multe ori în mod deschis dispreţul faţă de Dumnezeu. Într–o ţară din Africa poliţia a declarat: „Aici noi sîntem stăpînii. Voi duceţi–vă la Dumnezeu, dacă există, şi rugaţi–l să vă vină în ajutor.“ În închisori şi în lagăre de concentrare, Martorii lui Iehova au avut de a face cu oameni asemănători lui Baranowsky, comandantul lagărului din Sachsenhausen (Germania), care a declarat în mod batjocoritor: „Eu m–am angajat în luptă împotriva lui Iehova. Să vedem care dintre noi va fi cel mai tare, eu sau Iehova.“ La scurt timp după aceea Baranovsky s–a îmbolnăvit şi a murit; alţii însă continuă să manifeste o atitudine asemănătoare. Cei care, din funcţiile lor înalte, organizează persecuţia nu sînt singurii care îl sfidează pe Dumnezeu. În întreaga lume, slujitorii lui Iehova aud asemenea cuvinte şi văd asemenea fapte care demonstrează că autorii lor nu au nici un fel de teamă de Dumnezeu.
18. În ce moduri contribuie spiritele rele la agitarea omenirii?
18 În epoca noastră, atît de asemănătoare cu zilele lui Noe, asistăm, de asemenea, la acţiunile spiritelor rele (Apocalips 12:7–9). Aceşti demoni sînt aceiaşi îngeri care se materializaseră, îmbrăcînd corpuri omeneşti, pentru a se căsători cu femei, în zilele lui Noe. În timpul Potopului soţiile şi copiii lor au fost distruşi, dar acei îngeri neascultători au fost siliţi să se reîntoarcă în domeniul spiritual. Ei nu şi–au mai reluat însă locul în organizaţia sfîntă a lui Iehova, ci au fost izolaţi în Tartar, o stare de întuneric dens, în care sînt lipsiţi de lumina divină (2 Petru 2:4, 5). Acţionînd sub conducerea lui Satan, ei au continuat să păstreze un contact strîns cu oamenii şi, cu toate că nu mai pot să se materializeze, ei se străduiesc totuşi să ţină sub control bărbaţi, femei şi chiar copii. Unul dintre mijloacele de a face lucrul acesta îl constituie practicile oculte. Demonii îi împing, de asemenea, pe oameni să se nimicească unii pe alţii prin mijloace care sfidează raţiunea umană. Dar aceasta nu este totul.
19. (a) În special împotriva cui îşi îndreaptă demonii ura lor? b (b) Ce caută demonii să ne forţeze să facem?
19 Biblia arată, de asemenea, că demonii fac război „cu cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei pentru Isus“ (Apocalips 12:12, 17). Aceste spirite rele sînt principalii instigatori la persecutarea slujitorilor lui Iehova (Efeseni 6:10–13). Ei recurg la orice mijloace care pot fi concepute sau imaginate pentru a–i constrînge sau ademeni pe cei fideli lui Iehova să renunţe la integritatea faţă de el şi să–i determine să înceteze cu predicarea Regatului Său, condus de Isus, Regele mesianic.
20. Cum caută demonii să–i împiedice pe oameni să scape de sub controlul lor? (Iacob 4:7).
20 Demonii caută să pună obstacole în calea oamenilor care doresc fierbinte să se elibereze de influenţa lor tiranică. O fostă spiritistă din Brazilia povesteşte că atunci cînd Martorii au bătut la uşa ei, nişte voci de demoni i–au poruncit să nu deschidă; ea însă a deschis şi astfel a ajuns să cunoască adevărul. În numeroase locuri demonii îi manevrează în mod direct pe vrăjitori, pentru a încerca să–i reducă la tăcere pe Martorii lui Iehova. De exemplu, într–un sat din Surinam, adversarii Martorilor au chemat un spiritist care avea reputaţia de a putea provoca o moarte subită prin simplul fapt de–a îndrepta vîrful unei baghete spre cineva. Acompaniat de dansatori şi toboşari, spiritistul, posedat de un demon, i–a înfruntat pe Martorii lui Iehova. El şi–a pronunţat formulele magice şi a îndreptat bagheta spre ei. Sătenii se aşteptau să–i vadă pe Martori căzînd morţi, însă vrăjitorul a fost acela care a leşinat şi a trebuit să fie transportat de sprijinitorii săi care se simţeau foarte stingheriţi.
21. La fel ca în zilele lui Noe, cum reacţionează cei mai mulţi oameni la predicarea noastră, şi de ce?
21 Chiar şi în zonele unde nu se practică atît de deschis vrăjitoria şi magia, toţi Martorii lui Iehova au simţit personal ce înseamnă să încerce să le predice oamenilor care sînt atît de preocupaţi de problemele vieţii cotidiene încît nu le place să fie deranjaţi. Ca şi în zilele lui Noe, marea majoritate a contemporanilor noştri «nu iau nimic în seamă» (Matei 24:37–39). S–ar putea ca unii să admire unitatea noastră sau ceea ce facem noi. Însă lucrarea noastră de edificare spirituală, care cuprinde ore consacrate studiului individual, frecventării cu regularitate a întrunirilor şi serviciului de predicare pe teren este nebunie în ochii lor. Avînd viaţa axată pe plăceri senzuale şi bunuri materiale de care se pot bucura în prezent, ei consideră ridicolă încrederea pe care o avem noi în promisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu.
22, 23. Din ce motiv constituie evenimentele din zilele lui Noe o puternică garanţie că Iehova îi va elibera din încercare pe oamenii care manifestă devoţiune sfîntă?
22 Dar vor fi oare slujitorii lui Iehova un obiect de batjocură şi rău tratament la nesfîrşit din partea celor care nu îl iubesc pe Dumnezeu? Fireşte că nu! Ce s–a întîmplat în zilele lui Noe? Sub îndrumarea lui Dumnezeu, Noe şi familia sa au intrat în arcă după ce construcţia acesteia a fost încheiată. Apoi, la momentul stabilit de Dumnezeu, „s–au deschis cu putere toate izvoarele abisului imens şi stăvilarele cerului s–au deschis.“ Potopul nu a încetat pînă cînd nu au fost acoperiţi de apă chiar şi munţii (Geneza 7:11, 17–20). Îngerii care îşi părăsiseră locuinţa corespunzătoare lor au fost siliţi să îşi abandoneze corpurile umane materializate şi să se reîntoarcă în domeniul spiritual. Nefilimii şi întreaga lume a oamenilor lipsiţi de pietate, inclusiv cei care se dovediseră prea indiferenţi ca să acţioneze la avertismentul lui Noe, au fost nimiciţi. Pe de altă parte, Noe, soţia sa, cei trei fii ai lor şi soţiile acestora au fost salvaţi. Astfel a eliberat Iehova pe Noe şi casa lui din încercarea pe care o înduraseră în mod loial atît de mulţi ani.
23 Va acţiona oare Iehova în acelaşi mod şi în favoarea oamenilor din prezent care manifestă devoţiune sfîntă? Nu există absolut nici o îndoială. El a promis lucrul acesta şi nu poate să mintă. — Tit 1:2; 2 Petru 3:5–7.
-
-
Pregătiţi–vă pentru eliberare şi pentru intrarea într–o lume nouăArticole de studiu din ediţii ale Turnului de veghe englez din anul 1990 — Partea 1
-
-
Pregătiţi–vă pentru eliberare şi pentru intrarea într–o lume nouă
„Aduceţi–vă aminte de soţia lui Lot“ — LUCA 17:32
1. Ce exemplu istoric de eliberare divină vom examina astăzi, şi cum ne poate fi de folos?
DUPĂ ce a vorbit despre minunata salvare pe care Iehova a realizat–o pentru Noe şi familia sa, apostolul Petru citează un alt exemplu istoric. El aminteşte că dreptul Lot a fost cruţat atunci cînd Sodoma şi Gomora au fost transformate în cenuşă, după cum citim în 2 Petru 2:6–8. Detaliile acestei întîmplări au fost păstrate pentru folosul nostru (Romani 15:4). O examinare atentă a evenimentelor legate de această eliberare ne poate ajuta să ne pregătim în aşa fel încît să fim şi noi cruţaţi şi să intrăm în lumea nouă promisă de Dumnezeu.
Atitudinea noastră faţă de modul de viaţă al lumii
2. Ce conduită a locuitorilor Sodomei şi Gomorei l–a determinat pe Dumnezeu să–i distrugă?
2 De ce au fost distruse aceste oraşe şi locuitorii lor? Apostolul Petru vorbeşte despre „conduita lor libertină“ (2 Petru 2:7). După cum indică utilizarea termenului grecesc tradus astfel, oamenii din Sodoma şi Gomora practicau răul într–un mod neruşinat, dovedind lipsă de respect, ba chiar dispreţ faţă de lege şi autoritate. Iuda, versetul 7, spune că ei, „depăşind orice măsură, au comis fornicaţie, urmărind carnea pentru o utilizare contrară naturii.“ Obscenitatea lor s–a manifestat atunci cînd, pentru a–şi satisface pofta lor sexuală perversă, „bărbaţii Sodomei au înconjurat casa, de la băiat pînă la bătrîn, tot poporul o singură gloată“, cerîndu–i lui Lot să scoată afară la ei pe oaspeţii săi. Şi deoarece Lot a refuzat să cedeze în faţa pretenţiilor lor depravate, ei n–au mai contenit cu ameninţările la adresa lui. — Geneza 13:13; 19:4, 5, 9.
3. (a) Cum a ajuns Lot să locuiască cu familia sa într–un asemenea mediu corupt ca acela al Sodomei? (b) Care era atitudinea lui Lot faţă de conduita libertină a oamenilor din Sodoma?
3 Iniţial, Lot venise să locuiască în regiunea Sodomei pentru că acest oraş putea să–i asigure prosperitate materială. Cu timpul, el s–a instalat chiar în oraş (Geneza 13:8–12; 14:12; 19:1). În acelaşi timp însă el nu aproba practicile obscene ale oamenilor din oraş, care, de altfel, nu–l considerau drept unul de–al lor, deoarece, în mod evident, el şi familia lui nu se complăceau în societatea lor. După cum spune 2 Petru 2:7, 8, „Lot (. . .) era profund îndurerat de conduita libertină a persoanelor care sfidau legea, — fiindcă, din cauza a ceea ce vedea şi auzea cînd locuia în mijlocul lor, acest om drept îşi chinuia zi de zi sufletul din cauza faptelor lor nelegiuite.“ Aceste împrejurări constituiau o severă încercare pentru Lot, deoarece el era un om drept şi avea oroare faţă de o asemenea conduită.
4. (a) În ce privinţe sînt asemănătoare stările de lucruri de astăzi cu cele din Sodoma antică? (b) Dacă sîntem ca dreptul Lot, ce atitudine ne inspiră corupţia lumii prezente?
4 Tot la fel, în zilele noastre, societatea omenească s–a degradat în privinţă morală. În numeroase ţări, tot mai mulţi oameni întreţin relaţii sexuale pre şi extraconjugale. Chiar şi numeroşi tineri de vîrstă şcolară adoptă acest mod de viaţă şi îi ridiculizează pe cei care nu se comportă ca ei. Homosexualii se arată în mod ostentativ în lume şi demonstrează pe străzile marilor oraşe, pretinzînd să fie recunoscuţi. Clerul s–a alăturat la asemenea mişcări. În mod oficial puţine biserici merg pînă acolo încît să hirotonisească homosexuali şi fornicatori. În realitate însă, după cum au arătat de repetate ori ştirile de presă, nu este prea greu să găseşti homosexuali, fornicatori şi adulteri în rîndurile clerului. De altfel, unii conducători religioşi au fost mutaţi în alte oraşe sau au fost constrînşi să renunţe la haina preoţească din cauza unor scandaluri de natură sexuală. Oamenii care iubesc dreptatea nu au nici cea mai mică simpatie faţă de asemenea forme de proastă conduită; ei au „oroare faţă de ceea ce este rău“ (Romani 12:9). Ei sînt deosebit de mîhniţi de faptul că o asemenea conduită a unor oameni care pretind că îl slujesc pe Dumnezeu aruncă oprobriu asupra numelui Său şi îi determină pe oamenii neinformaţi să se întoarcă cu dezgust de la orice religie. — Romani 2:24.
5. La ce întrebare ne permite să răspundem distrugerea de către Iehova a Sodomei şi Gomorei?
5 Situaţia se înrăutăţeşte de la un an la altul. Va exista într–o zi un sfîrşit? Cu siguranţă! Modul în care Iehova a aplicat pedeapsa asupra oraşelor Sodoma şi Gomora din antichitate demonstrează limpede că el îşi va executa sentinţa la timpul său stabilit. El îi va distruge cu desăvîrşire pe cei răi, dar îi va elibera pe slujitorii săi loiali.
Cine şi ce trebuie să aibă prioritate în viaţă?
6. (a) Ce lecţie oportună vom învăţa din relatarea privitoare la tinerii care urmau să le ia în căsătorie pe fiicele lui Lot?(b) În ce fel au fost puse la încercare fiicele lui Lot prin atitudinea celor care trebuiau să le devină soţi?
6 Numai aceia care manifestă adevărata devoţiune sfîntă vor fi cruţaţi. În această privinţă, să reflectăm la ceea ce i–au spus lui Lot îngerii lui Iehova înainte de distrugerea Sodomei şi Gomorei: „Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi şi fiicele tale şi tot ce ai în cetate: scoate–i din locul acesta. Căci avem să distrugem locul acesta.“ Lot le–a vorbit, aşadar, tinerilor care urmau să le ia în căsătorie pe fiicele sale. El i–a îndemnat în mod repetat: „Sculaţi–vă! Ieşiţi din locul acesta, deoarece Iehova va preface oraşul în ruine!“ În virtutea relaţiilor care îi uneau cu familia şi casa lui Lot, acestor tineri li s–a oferit ocazia unică de a fi salvaţi, dar pentru aceasta ei trebuiau să acţioneze. Trebuia ca ei să dea dovezi concrete de ascultare faţă de Iehova. Lot însă „în ochii ginerilor săi (. . .) părea ca un om care glumea“ (Geneza 19:12–14, BCR; NWT). Ne putem închipui ce au simţit fiicele lui Lot cînd au aflat ce se întîmplase. Faptul acesta le–a pus la încercare loialitatea faţă de Dumnezeu.
7, 8. (a) Cînd îngerii l–au îndemnat pe Lot să–şi ia familia şi să fugă, cum a reacţionat el, şi de ce nu era înţelept lucrul acesta ? (b) De ce depindea salvarea lui Lot şi a familiei sale?
7 În zorii zilei următoare îngerii au devenit foarte stăruitori cu Lot, spunîndu–i: „Scoală–te! Ia–ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale care se găsesc aici, ca să nu fii şi tu nimicit în eroarea oraşului!“ Dar el „continua să întîrzie“. (Geneza 19:15, 16) Din ce motiv? Ce îl reţinea? Interesele materiale pe care le avea în Sodoma şi care îl atrăseseră în primul rînd în această regiune? Dacă nu avea să renunţe la acestea, el avea să fie distrus odată cu Sodoma.
8 Din compasiune, îngerii i–au apucat de mînă pe membrii familiei sale şi i–au scos repede din oraş. Ajunşi la marginea oraşului, îngerul lui Iehova a poruncit: „Scapă–ţi sufletul! Nu privi în urmă şi nu te opri nicăieri în această regiune! Salvează–te în ţinutul muntos, ca să nu fi nimicit!“ Lot încă ezita. În cele din urmă, după ce a primit permisiunea de a se duce într–un loc mai puţin depărtat, el şi familia sa au fugit (Geneza 19:17–22). Nu mai putea fi vorba de nici o întîrziere; supravieţuirea lor depindea de ascultare.
9, 10. (a) De ce pentru soţia lui Lot nu era suficient doar faptul că era împreună cu soţul ei pentru ca să–şi asigure salvarea? (b) Cînd soţia lui Lot a murit, ce altă încercare a constituit faptul acesta pentru Lot şi fiicele sale?
9 Eliberarea lor însă nu era încă definitivă în momentul în care au părăsit oraşul. Geneza 19:23–25 ne spune: „Soarele răsărise deasupra ţării cînd Lot a ajuns în Ţoar. Atunci Iehova a făcut să plouă sulf şi foc de la Iehova, din ceruri, asupra Sodomei şi asupra Gomorei. Astfel, el a distrus aceste oraşe, ba chiar întregul ţinut şi pe toţi locuitorii oraşelor şi plantele pămîntului.“ Dar unde era soţia lui Lot?
10 Ea a fugit împreună cu soţul ei. Dar, în sinea ei, era ea oare întru totul de acord cu el? Nimic nu ne dă de înţeles că ea ar fi aprobat imoralitatea Sodomei. Dar era oare iubirea ei faţă de Dumnezeu mai puternică decît ataşamentul ei pentru casa şi bunurile materiale pe care le poseda acolo? (Vezi Luca 17:31, 32.) Dar cînd avea să fie pusă la încercare, urma să devină evident ceea ce era în inima ei. Se pare că Lot şi familia lui erau aproape ajunşi la Ţoar, sau pe punctul de a intra în acest oraş, cînd, neascultînd de porunca divină, ea s–a întors şi a privit înapoi. Relatarea biblică spune că „ea a devenit un stîlp de sare“ (Geneza 19:26). Acum loialitatea lui Lot şi a fiicelor sale a fost pusă din nou la încercare. Afecţiunea lui Lot pentru soţia sa şi sentimentele fiicelor lui faţă de mama lor moartă aveau să fie oare mai puternice decît iubirea faţă de Iehova, care adusese această nenorocire? Aveau ei să continue să asculte de Dumnezeu, chiar dacă cineva foarte apropiat lor se dovedise lipsit de loialitate? Lot şi fiicele lui aveau să manifeste o deplină încredere în Iehova, refuzînd să privească în urmă.
11. Ce am învăţat pînă acum în legătură cu eliberarea pe care o realizează Iehova?
11 Da, Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte. El ştie să elibereze familii întregi care sînt unite în practicarea închinării curate; el ştie, de asemenea, să elibereze şi persoane luate individual. El manifestă multă consideraţie faţă de aceia care au o adevărată iubire pentru el. „El însuşi cunoaşte bine cum sîntem formaţi, îşi aduce aminte că sîntem ţărînă“ (Psalm 103:13, 14). El le rezervă însă eliberarea numai acelora care sînt oameni ai devoţiunii sfinte, acelora a căror devoţiune este autentică, acelora a căror supunere este o expresie a loialităţii.
Pregătiri iubitoare în vederea unei eliberări mai mari
12. Ce pregătiri pline de iubire avea să facă Iehova înainte de a trece la realizarea eliberării pe care o aşteptăm noi cu nerăbdare?
12 Prin acţiunile distrugătoare pe care le–a declanşat în zilele lui Noe şi Lot, Iehova nu i–a suprimat cu desăvîrşire pe toţi cei răi. Potrivit relatării biblice, el s–a limitat doar la a da un model privitor la lucruri viitoare, dar, înainte de a veni ele, Iehova avea intenţia să facă mult mai multe lucruri în folosul acelora care îl iubesc. El l–a trimis pe pămînt pe Isus Cristos, singurul său Fiu născut. Aici, Isus avea să îndepărteze orice oprobriu de pe numele divin, dovedind acea devoţiune sfîntă pe care omul perfect Adam ar fi trebuit şi ar fi putut să o manifeste faţă de Dumnezeu, cu deosebirea însă că Isus avea să o manifeste în împrejurări mult mai dificile. El avea să–şi ofere viaţa umană perfectă ca jertfă, pentru ca descendenţii lui Adam, care aveau să exercite credinţă, să redobîndească ceea ce pierduse Adam. Ca urmare, avea să fie aleasă apoi de Dumnezeu o „turmă mică“ de oameni loiali care avea să participe cu Cristos la Regatul său ceresc şi avea să fie adunată „o mare mulţime“ de oameni din toate naţiunile, pentru ca să constituie temelia unei noi societăţi omeneşti (Luca 12:32; Apocalips 7:9). Odată realizate aceste lucruri, Dumnezeu avea să îndeplinească măreaţa eliberare prefigurată prin evenimentele legate de Potop şi de distrugerea Sodomei şi Gomorei.
De ce este urgent să acţionăm acum
13, 14 .Ce putem învăţa din faptul că Petru a folosit ca exemplu distrugerea oamenilor nelegiuiţi din zilele lui Lot şi ale lui Noe?
13 Aceia care studiază Cuvîntul lui Dumnezeu ştiu că Iehova a înfăptuit în multe ocazii fapte de eliberare în interesul slujitorilor săi. Însă în legătură cu majoritatea acestor cazuri Biblia nu spune: „Cum a fost în acel timp, aşa va fi şi la prezenţa Fiului Omului.“ Din ce motiv apostolul Petru, inspirat de spiritul sfînt, nu a analizat decît aceste două exemple izolate? Prin ce au fost fără seamăn evenimentele care s–au petrecut în zilele lui Lot şi acelea din zilele lui Noe?
14 O indicaţie precisă aflăm în Iuda 7, unde citim că „Sodoma şi Gomora şi oraşele din jurul lor (. . .) ne sînt puse înainte ca un exemplu de avertizare, suferind pedeapsa judecătorească a focului etern.“ Da, fiindcă au săvîrşit păcate deosebit de grave, locuitorii acelor oraşe au suferit o distrugere eternă, la fel ca aceea care va pune capăt actualului sistem de lucruri. (Matei 25:46) Potopul din timpul lui Noe se înscrie şi el în cadrul judecăţilor eterne (2 Petru 2:4, 5, 9–12; 3:5–7). În consecinţă, distrugîndu–i pe oamenii lipsiţi de pietate din zilele lui Lot şi ale lui Noe, Iehova a adus dovada că îi va elibera pe slujitorii săi, distrugîndu–i pentru totdeauna pe aceia care practică nedreptatea. — 2 Tesaloniceni 1:6–10.
15. (a) Ce avertisment urgent le este adresat acelora care practică răul? (b) De ce va fi executată sentinţa asupra acelora care persistă în nedreptate?
15 Distrugerea celor răi nu constituie o plăcere nici pentru Iehova, nici pentru slujitorii săi. Prin intermediul Martorilor săi, Iehova le dă oamenilor îndemnul: „Întoarceţi–vă, întoarceţi–vă de la căile voastre rele, căci de ce să muriţi?“ (Ezechiel 33:11). Însă cînd oamenii nu manifestă nici cea mai mică dorinţă de a răspunde la această invitaţie plină de iubire şi continuă să ducă un mod de viaţă egoist, Iehova trebuie să facă dreptate, din respect pentru numele său sfînt şi din iubire faţă de slujitorii săi loiali, care au de suferit din partea oamenilor lipsiţi de pietate.
16. (a) De ce putem fi siguri că eliberarea prezisă este foarte aproape? (b) Din ce vor fi eliberaţi oamenii devoţiunii sfinte, şi unde vor intra ei?
16 Timpul stabilit de Dumnezeu pentru eliberarea oamenilor devoţiunii sfinte este aproape! Atitudinile şi evenimentele pe care le–a prezis Isus ca semn al prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri sînt cît se poate de evidente. Diversele aspecte ale semnului au început să apară prima dată cu mai bine de 75 de ani în urmă. Or, Isus a precizat că „această generaţie“ nu va trece nicidecum înainte ca Dumnezeu să–şi execute sentinţa asupra acestei lumi lipsite de pietate. Cînd Iehova va considera că mesajul Regatului va fi fost proclamat în suficientă măsură pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor, atunci va veni sfîrşitul acestei lumi rele şi odată cu acesta va veni şi eliberarea pentru oamenii devoţiunii sfinte (Matei 24:3–34; Luca 21:28–33). Eliberare din ce? Din încercările pe care trebuie să le suporte din partea oamenilor răi şi din împrejurările care sînt zilnic o sursă de mîhnire pentru ei, deoarece ei iubesc dreptatea. Va fi totodată o eliberare care le va permite să intre într–o lume nouă, în care boala şi moartea vor fi lucruri care vor aparţine trecutului.
Ajutor divin în vederea eliberării
17. (a) Ce întrebare serioasă trebuie să ne punem? (b) Cum putem arăta că sîntem animaţi de aceeaşi „teamă sfîntă“ ca şi Noe?
17 Fiecare dintre noi trebuie să–şi pună întrebarea: Sînt eu pregătit pentru această acţiune a lui Dumnezeu? Dacă ne bazăm pe noi înşine sau pe propria noastră concepţie despre dreptate înseamnă că nu sîntem pregătiţi. Dar dacă, la fel ca Noe, sîntem animaţi „de o teamă sfîntă“, atunci reacţia noastră va fi aceea de–a urma cu credinţă îndrumările pe care ni le dă Iehova, iar faptul acesta va duce la eliberarea noastră. — Evrei 11:7.
18. Din ce motiv respectul faţă de autoritatea teocratică este o parte importantă a pregătirii noastre pentru eliberare şi pentru intrarea în lumea nouă?
18 Cei care beneficiază deja din prezent de ocrotirea lui Iehova sînt descrişi în Psalmul 91:1, 2 prin următoarele cuvinte poetice: „Oricine locuieşte în locul secret al Celui Preaînalt va găsi găzduire la însăşi umbra Celui Atotputernic. Îi voi spune lui Iehova: «Tu eşti refugiul meu şi fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în care mă voi încrede.»“ Există o grupare de oameni care, asemenea unor pui la adăpostul aripilor puternice ale părinţilor lor, beneficiază de ocrotirea lui Dumnezeu. Aceşti oameni îşi pun toată încrederea în Iehova, recunoscînd că el este Cel Preaînalt, Cel Atotputernic. Din acest motiv ei respectă autoritatea teocratică şi i se supun, indiferent dacă ea este exercitată de părinţii lor sau de clasa „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Este oare valabil lucrul acesta cu privire la fiecare dintre noi? Învăţăm noi, la fel ca Noe, să facem «tot ce a poruncit Iehova», şi aceasta în modul dorit de El? (Geneza 6:22). Dacă acţionăm în felul acesta înseamnă că reacţionăm în mod constructiv la pregătirea pe care ne–o face Iehova în vederea eliberării noastre, ca să ne introducă în dreapta sa lume nouă.
19. (a) Ce este inima noastră simbolică, şi de ce este important să veghem asupra ei? (Proverbe 4:23). (b) Cum putem trage folos din exemplul lui Lot cu privire la modul în care reacţionăm la tentaţiile lumii?
19 Această pregătire implică totodată faptul de–a acorda atenţie inimii noastre simbolice. „Iehova este cel care examinează inimile“ (Proverbe 17:3). El ne va ajuta să înţelegem că ceea ce contează cel mai mult nu este ceea ce părem a fi în exterior, ci aceea ce sîntem în interior, ceea ce este inima noastră. Chiar dacă nu cedăm în faţa violenţei şi nici în faţa actelor imorale, ca lumea din jurul nostru, trebuie totuşi să veghem să nu ne lăsăm seduşi sau distraşi de aceste lucruri. La fel ca Lot, noi ar trebui să fim îndureraţi la simplul gînd că se comit asemenea acte nelegiuite. Cei care urăsc răul nu caută nici o ocazie de–a–l înfăptui; dimpotrivă, cei care nu urăsc răul s–ar putea foarte bine să nu–l practice, dar ar putea să dorească mintal să–l practice. „O, voi, cei care îl iubiţi pe Iehova, urîţi ceea ce este rău.“ — Psalm 97:10.
20. (a) Ce sfaturi ale Bibliei ne avertizează împotriva modului materialist de viaţă? (b) Cum putem determina dacă învăţăturile esenţiale ale Bibliei cu privire la materialism au pătruns profund în inima noastră?
20 Iehova ne învaţă în mod iubitor să respingem conduita imorală, precum şi modul de viaţă materialist. Cuvîntul său ne sfătuieşte să ne „mulţumim cu hrana şi îmbrăcămintea“ (1 Timotei 6:8). Noe şi fiii săi au trebuit să–şi lase casele atunci cînd au intrat în arcă. Lot şi familia sa au trebuit să–şi abandoneze şi ei locuinţa şi bunurile, pentru a–şi salva viaţa. Dar noi spre ce ne îndreptăm dorinţele? „Aduceţi–vă aminte de soţia lui Lot“ (Luca 17:32). Isus ne–a îndemnat: „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea Lui“ (Matei 6:33). Facem noi lucrul acesta? Dacă ne lăsăm călăuziţi de normele drepte ale lui Iehova şi dacă proclamarea veştii bune a Regatului său este principala noastră preocupare în viaţă, atunci noi reacţionăm cu adevărat pozitiv la pregătirea pe care o face el poporului său pentru a–l elibera şi a–l duce în lumea sa nouă.
21. De ce putem fi pe drept cuvînt convinşi că eliberarea promisă de Iehova este aproape?
21 Oamenilor devoţiunii sfinte, care aveau să fie martori ai împlinirii semnului prezenţei sale în puterea Regatului, Isus le–a zis: „Ridicaţi–vă capetele, deoarece eliberarea voastră este aproape“ (Luca 21:28). Ai văzut împlinindu–se acest semn pînă la ultimul detaliu? Dacă da, atunci poţi avea deplină încredere că şi împlinirea promisiunii lui Iehova privitoare la eliberare este foarte aproape! Fii pe deplin convins că „Iehova ştie să–i elibereze din încercare pe oamenii devoţiunii sfinte.“ — 2 Petru 2:9.
-