”New World Translation“ — o operă savantă şi onestă
„PLINĂ de falsuri!“ Aşa au calificat în secolul al XVl–lea duşmanii lui Martin Luther traducerea sa a Bibliei. Ei credeau că puteau dovedi cum că Biblia lui Luther ar fi conţinut „1 400 de erori eretice şi minciuni“. Astăzi Biblia lui Luther este privită drept o traducere care a constituit o piatră de hotar. Ba mai mult, cartea Translating the Bible (Traducerea Bibliei) o numeşte „o lucrare genială“!
În secolul nostru al XX–lea, lucrarea New World Translation (Traducerea Lumii Noi) a fost învinuită şi ea de falsificare. De ce oare? Fiindcă ea se îndepărtează de redarea tradiţională a multor versete şi accentuează utilizarea numelui lui Dumnezeu, Iehova. Prin urmare, ea este neconvenţională. Dar se dovedeşte ea falsă din cauza aceasta? Nu. Ea a fost realizată cu multă atenţie şi grijă faţă de detalii, iar ceea ce poate să pară nefamiliar în ea reprezintă efortul sincer de a prezenta cu grijă nuanţele limbilor originale. Teologul C. Houtman explică motivul nonortodoxiei Traducerii Lumii Noi: „Diverse traduceri tradiţionale ale unor termeni importanţi din textul original au fost înlăturate, evident pentru a se ajunge la cea mai bună înţelegere posibilă.“ Să examinăm cîteva exemple în acest sens.
Diferită, dar nu greşită
În primul rînd, cuvinte strîns înrudite din limbile originale ale Bibliei sînt traduse, unde este posibil, prin cuvinte englezeşti diferite, prevenindu–l astfel pe cercetătorul Bibliei cu privire la posibile nuanţe de sens. Astfel, syn·teʹlei·a este redat prin „încheiere“, iar teʹlos prin „sfîrşit“, cu toate că ambele cuvinte sînt traduse prin „sfîrşit“ în multe alte versiuni. (Matei 24:3, 13) Cuvîntul koʹsmos este redat prin „lume“, ai·onʹ prin „sistem de lucruri“ şi oi·kou·meʹne prin „pămînt locuit“. Şi în aceste cazuri, multe traduceri ale Bibliei utilizează doar cuvîntul „lume“ pentru a reda două sau toate aceste trei cuvinte greceşti, deşi există, de fapt, deosebiri între ele. — Matei 13:38, 39; 24:14.
În mod similar, New World Translation sesizează cu multă grijă diferenţele dintre gnoʹsis („cunoştinţă“) şi e·piʹgno·sis (tradus „cunoştinţă exactă“) — o deosebire ignorată de mulţi alţii. (Filipeni 1:9; 3:8) Ea face, de asemenea, distincţie între taʹphos („groapă“, loc de îngropare individual), mneʹma („mormînt“), mne·meiʹon („mormînt comemorativ“) şi haiʹdes (“hades,” care se referă în Biblie la mormîntul comun al omenirii moarte). (Matei 27:60, 61; Ioan 5:28; Fapte 2:29, 31) Un număr de traduceri ale Bibliei fac distincţie între taʹphos şi mne·meiʹon la Matei 23:29, dar nu sînt consecvente în alte locuri. — Vezi Matei 27:60, 61, New International Version.
Timpurile verbale sînt redate cu deosebită grijă şi precizie. Spre exemplu, în Revised Standard Version, 1 Ioan 2:1 sună astfel: „Dacă cineva păcătuieşte, noi avem un avocat la Tatăl, pe Isus Cristos cel drept.“ Nu mult după aceasta, aceeaşi traducere spune la 1 Ioan 3:6: „Nimeni care locuieşte [în Isus] nu păcătuieşte.“ Dacă nici un continuator al lui Isus nu păcătuieşte, atunci cum se aplică 1 Ioan 2:1?
New World Translation soluţionează această aparentă contradicţie. La 1 Ioan 2:1 ea spune: „Vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Dar dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept.“ Ioan a folosit în acest verset aoristul (un timp verbal) care sugerează comiterea unui păcat izolat, de felul acelora pe care le comitem cu toţii din cînd în cînd, fiindcă sîntem imperfecţi. Dar Ioan 3:6 sună astfel: „Oricine rămîne în unitate cu el nu practică păcatul; nimeni care practică păcatul nu l–a văzut, nici n–a ajuns să–l cunoască.“ Ioan a folosit aici timpul prezent, care indică un curs continuu, obişnuit al păcatului, care infirmă orice pretenţie a cuiva de a fi creştin.
Alţi specialişti aprobă
Anumiţi termeni nefamiliari, despre care se presupune că au fost inventaţi de Martorii lui Iehova, sînt sprijiniţi de alte traduceri ale Bibliei sau de lucrări de referinţă. La Luca 23:43, New World Translation [Traducerea Lumii Noi] consemnează cuvintele lui Isus adresate tîlharului executat odată cu el: „Adevărat îţi zic astăzi: Vei fi cu mine în Paradis.“ În originalul grecesc nu existau semne de punctuaţie, cum este, bunăoară, virgula; dar, în mod obişnuit, traducătorii introduc un tip sau altul de punctuaţie, pentru a facilita lectura. Cei mai mulţi fac însă ca Luca 23:43 să sune în aşa fel de parcă Isus şi tîlharul ar fi trebuit să ajungă în Paradis chiar în acea zi. Traducerea Galaction spune: „Adevăr grăiesc ţie: astăzi vei fi cu mine în Rai.“ Însă nu toţi traducătorii transmit această idee. Profesorul Wilhelm Michaelis redă astfel acest verset: „Într–adevăr, deja astăzi îţi dau această asigurare: (într–o zi) vei fi împreună cu mine în paradis.“ Această redare este mult mai logică decît aceea din traducerea citată mai sus.a Tîlharul muribund nu ar fi putut merge cu Isus în Paradis în aceeaşi zi. Isus nu a fost înviat pînă în a treia zi de la moartea sa. Între timp, el a fost în Hades, mormîntul comun al omenirii. — Fapte 2:27, 31; 10:39, 40.
Corespunzător cu Matei 26:26 (Traducerea Lumii Noi), atunci cînd Isus a instituit celebrarea Cinei Domnului, el a spus despre pîinea pe care le–a dat–o discipolilor săi: „Aceasta înseamnă corpul meu.“ Majoritatea celorlalte traduceri redau astfel acest verset: „Acesta este trupul meu“, iar scopul acestui mod de redare este acela de a sprijini doctrina potrivit căreia în cursul Cinei Domnului pîinea devine literalmente carnea lui Cristos. Cuvîntul redat în Traducerea Lumii Noi prin „înseamnă“ (es·tinʹ, o formă a lui ei·miʹ) provine din cuvîntul grecesc care înseamnă „a fi“, dar el poate avea şi semnificaţia de „a însemna“. Astfel, Greek–English Lexicon of the New Testament al lui Thayer spune că acest verb „este adesea i.q. [echivalent cu] a denota, a însemna, a avea sensul de“. Într–adevăr, „înseamnă“ este o traducere logică în acest context. Cînd Isus a instituit Ultima Cină, carnea sa era încă vie, aşa că în ce fel ar fi putut să fie pîinea carnea sa propriu–zisă?b
La Ioan 1:1 New World Translation sună astfel: „Cuvîntul era un dumnezeu“. În numeroase traduceri această propoziţie este redată, simplu, prin: „Cuvîntul era Dumnezeu“ şi este utilizată pentru a oferi sprijin doctrinei Trinităţii. Nu este surprinzător deci că trinitarienilor le displace modul de a reda al Traducerii Lumii Noi. Dar nu este adevărat că ea ar fi falsificat Ioan 1:1, în intenţia de a dovedi că Isus nu este Dumnezeul Atotputernic. Martorii lui Iehova, la fel ca mulţi alţii, au contestat scrierea cu majusculă a lui „dumnezeu“ cu mult timp înainte de apariţia Traducerii Lumii Noi, care se străduieşte să redea cu exactitate sensurile din limba originală. Cinci traducători germani ai Bibliei utilizează şi ei termenul „un dumnezeu“ în acest verset.c Cel puţin alţi 13 traducători au utilizat expresii ca: „de natură divină“ sau „de esenţă dumnezeiască“. Aceste redări concordă cu alte părţi ale Bibliei, care arată că Isus, în ceruri, este într–adevăr un dumnezeu, în sensul că este de natură divină. Dar Iehova şi Isus nu sînt una şi aceeaşi fiinţă, acelaşi Dumnezeu. — Ioan 14:28; 20:17.
Numele personal al lui Dumezeu
La Luca 4:18, potrivit Traducerii Lumii Noi, Isus a aplicat la sine însuşi o profeţie din Isaia, spunînd: «Spiritul lui Iehova este asupra mea.» (Isaia 61:1) Mulţi obiectează cu privire la folosirea numelui de Iehova în acest loc. El însă nu este decît unul dintre cele peste 200 de locuri în care apare numele de Iehova în Scripturile greceşti creştine sau aşa–numitul Nou Testament, în Traducerea Lumii Noi. Într–adevăr, nici unul dintre cele mai vechi manunscrise greceşti ale „Noului Testament“ care au supravieţuit pînă astăzi nu conţine numele personal al lui Dumnezeu. Dar numele a fost inclus în New World Translation din motive temeinice, şi nu doar dintr–un simplu capriciu. Şi alţii au urmat un procedeu similar. Numai în limba germană, cel puţin 11 versiuni utilizează numele „Iehova“ (sau transliterarea cuvîntului ebraic “Yahweh”) în textul „Noului Testament“, pe cînd alţi patru traducători adaugă numele între paranteze, după cuvîntul „Domnul“.d Peste 70 de traduceri germane îl utilizează în note de subsol sau în comentarii.
În Israel, numele lui Dumnezeu a fost pronunţat fără nici un fel de rezervă timp de peste o mie de ani. Acesta este numele care apare cel mai frecvent în Scripturile Ebraice („Vechiul Testament“) şi nu există nici o dovadă convingătoare că el ar fi fost necunoscut publicului general sau că pronunţarea sa ar fi fost deja uitată în primul secol al erei noastre, atunci cînd creştinii iudei au fost inspiraţi să scrie cărţile „Noului Testament“. — Rut 2:4.
Wolfgang Feneberg comentează în revista iezuită Entschluss/Offen (din aprilie 1985): „El [Isus] nu ne–a ascuns numele Tatălui său, YHWH, ci ni l–a încredinţat. Altfel, ar fi inexplicabil de ce prima cerere din Rugăciunea Domnului sună astfel: «Sfinţească–se Numele Tău!»“ Feneberg mai face observaţia că „în manuscrisele precreştine pentru uzul iudeilor care vorbeau greceşte numele lui Dumnezeu nu era parafrazat prin kýrios [Domnul], ci era scris sub formă de tetragramă [YHWH] cu caractere ebraice uzuale sau arhaice. Noi găsim lucruri care amintesc de nume în scrierile părinţilor bisericii; ei însă nu erau interesaţi de el. Traducînd acest nume prin kýrios (Domnul), părinţii bisericii erau interesaţi mai degrabă să atribuie lui Isus Cristos grandoarea lui kýrios.“ Traducerea Lumii Noi restabileşte numele în textul Bibliei, în orice loc în care există vreun motiv întemeiat şi ştiinţific de a face lucrul acesta. — Vezi Appendix 1D în Reference Bible (Traducerea Lumii Noi cu referinţe).
Unii critică forma sub care este redat numele divin în Traducerea Lumii Noi, respectiv termenul „Iehova“. În manuscrisele ebraice numele apare doar sub forma a patru consoane, YHWH, iar mulţi insistă asupra părerii că pronunţarea corectă este „Yahweh“ şi nu „Iehova“. Prin urmare, ei consideră că utilizarea lui „Iehova“ este o greşeală. Dar, în realitate, specialiştii nu sînt cîtuşi de puţin unanimi în opinia că forma „Yahweh“ reprezintă pronunţia originară. Fapt este că, în timp ce Dumnezeu a păstrat ortografia numelui său „YHWH“ de peste 6 000 de ori în Biblie, el nu a păstrat pronunţarea lui, pronunţare pe care a auzit–o Moise la Muntele Sinai. (Exod 20:2) Prin urmare, pronunţia nu este lucrul cel mai important în timpul prezent.
În Europa, forma „Iehova“ este larg recunoscută de secole şi este utilizată în multe Biblii, inclusiv în traducerile evreieşti. El apare de nenumărate ori pe clădiri, pe monede şi pe alte obiecte, precum şi în tipărituri şi în numeroase imnuri bisericeşti. Astfel New World Translation, în toate limbile în care există ea, în loc să caute să redea pronunţarea ebraică originară, utilizează forma cea mai larg acceptată a numelui lui Dumnezeu. Aceasta este exact practica pe care şi alte versiuni ale Bibliei au adoptat–o cu privire la toate celelalte nume biblice.
De ce acest criticism înverşunat?
Biblia lui Luther a fost criticată fiindcă ea a fost realizată de un om care a demascat neajunsurile religiei tradiţionale din timpul său. Traducerea sa a deschis calea pentru ca oamenii de rînd să înţeleagă adevărul multora dintre lucrurile pe care le spunea el. În mod asemănător, New World Translation este criticată deoarece ea este publicată de către Martorii lui Iehova, care declară deschis că multe doctrine ale creştinătăţii nu se găsesc în Biblie. Traducerea Lumii Noi, ca, de fapt, orice Biblie, dovedeşte în mod evident acest lucru.
În realitate, New World Translation este o lucrare savantă. În 1989, profesorul Benjamin Kedar din Israel a spus: „În cercetările mele lingvistice în legătură cu Biblia Ebraică şi cu traducerile mă refer adeseori la ediţia engleză care este cunoscută sub titlul de New World Translation. Astfel, constat de repetate ori cum mi se confirmă impresia că această lucrare reflectă o străduinţă onestă de–a ajunge la o înţelegere cît mai exactă posibil a textului. (. . .) Dînd dovadă de o bună stăpînire a limbii originale, ea redă cuvintele originale într–o a doua limbă într–un mod inteligibil, fără devieri inutile de la structura specifică a ebraicei. (. . .) Orice expresie lingvistică admite o anumită latitudine în interpretare sau traducere. Astfel, soluţia lingvistică în fiecare caz dat poate să rămînă deschisă dezbaterilor. Dar eu nu am descoperit niciodată în New World Translation vreo tendinţă premeditată de a citi în text ceva ce el nu conţine.“
Milioane de cititori ai Bibliei din întreaga lume utilizează New World Translation, fiindcă ea este o traducere modernă, care redă termenii cu exactitate. Întreaga Biblie este disponibilă în nouă limbi în această traducere, iar Scripturile Greceşti Creştine în alte două limbi; actualmente ea este în pregătire în alte 20 de limbi. O traducere exactă pretinde ani de zile de muncă minuţioasă şi conştiincioasă, dar noi aşteptăm cu nerăbdare să avem în cele din urmă New World Translation în toate aceste limbi, astfel încît ea să–i poată ajuta pe mult mai mulţi oameni să dobîndească o mai bună înţelegere a «cuvîntului vieţii». (Filipeni 2:16) Fiindcă deja i–a ajutat pe milioane de oameni în această privinţă, ea este cu adevărat demnă de a fi recomandată.
[Note de subsol]
a Traducerea Cornilescu revizuită, pe care o folosim în această revistă, introduce în locul punctuaţiei conjuncţia că: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai“, accentuînd şi mai mult ideea nejustificată că tîlharul a mers în aceeaşi zi în Paradis, împreună cu Isus.
b La Apocalipsa 1:20, traducătorul german Curt Stage a redat acelaşi verb după cum urmează: „Cele şapte lampadare înseamnă [ei·sinʹ] cele şapte congregaţii.“ Fritz Tillmann şi Ludwig Thimme redau în mod similar acest cuvînt, la Matei 12:7, prin „înseamnă“ [es·tinʹ], şi tot la fel procedează şi B.C.R.
c Jürgen Becker, Jeremias Felbinger, Oskar Holtzmann, Friedrich Rittelmeyer şi Siegfried Schulz. Emil Bock spune: „o fiinţă divină“. Vezi, de asemenea, traducerile engleze Today’s English Version, The New English Bible, Moffatt, Goodspeed.
d Johann Babor, Karl F. Bahrdt, Petrus Dausch, Wilhelm M. L. De Wette, Georg F. Griesinger, Heinrich A. W. Meyer, Friedrich Muenter, Sebastian Mutschelle, Johann C. F. Schulz, Johann J. Stolz şi Dominikus von Brentano. August Dächsel, Friedrich Hauck, Johann P. Lange şi Ludwig Reinhardt folosesc numele între paranteze.
[Text generic pe pagina 28]
New World Translation este în proces de a fi tradusă în alte 20 de limbi
[Chenarul de la pagina 29]
O TRADUCERE CARE SE RECOMANDĂ PRIN EA ÎNSĂŞI
O Martoră a lui Iehova din Germania discuta cu o doamnă în vîrstă, căreia i–a citit Habacuc 1:12: „Nu eşti tu din timpul de demult, o, Iehova? O, Dumnezeul meu, Sfîntul meu, tu nu mori.“ Doamna a protestat, deoarece Biblia ei spunea: „Nu vom muri!“ Martora a arătat că New World Translation este mult mai aproape de sensul manuscriselor originale. Întrucît doamna în vîrstă vorbea ebraica, a adus Biblia sa ebraică şi a constatat cu surprindere că New World Translation este exactă. Soferimii (scribi iudei) au schimbat acest text cu mult timp în urmă, considerînd că pasajul original suna într–un mod lipsit de respect faţă de Dumnezeu. Cu puţine excepţii, traducerile germane ale Bibliei nu fac nici o modificare pentru a corecta această schimbare operată de soferimi. New World Translation a restabilit textul original.
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Traducerea Lumii Noi există acum completă în limbile: daneză, engleză, franceză, germană, italiană, japoneză, olandeză, portugheză şi spaniolă.