Umblaţi în calitate de colaboratori în adevăr

Puncte principale din a Doua şi a Treia Ioan

CUNOAŞTEREA adevărului este semnul distinctiv al închinătorilor lui Iehova (Ioan 8:31, 32; 17:17). Faptul de a umbla în adevărul divin este esenţial pentru salvare. Iar slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie colaboratori în adevăr.

A doua şi a treia dintre scrisorile inspirate ale apostolului Ioan vorbesc despre «a umbla în adevăr» (2 Ioan 4; 3 Ioan 3, 4). A treia Ioan încurajează de asemenea la conlucrarea în calitate de „colaboratori în adevăr“ (3 Ioan 5-8, NWT). Probabil că ambele scrisori au fost redactate în Efes sau în apropierea acestuia în jurul anului 98 e.n. Dar conţinutul lor poate să aducă foloase poporului lui Iehova din zilele noastre.

A doua Ioan subliniază adevărul

A doua Ioan scoate în evidenţă în primul rînd adevărul şi iubirea şi avertizează împotriva «anticristului» (Versetele 1-7). Scrisoarea îi era adresată «alesei doamne», probabil unei persoane. Dar dacă îi era trimisă unei congregaţii, „copiii“ acesteia erau creştini născuţi de spirit, «aleşi» de Dumnezeu pentru viaţa cerească (Romani 8:16, 17; Filipeni 3:12-14). Ioan s–a bucurat că unii dintre ei «umblau în adevăr» împotrivindu–se astfel apostaziei. Cu toate acestea, ei trebuiau să se păzească de „antihristul“, care nega venirea lui Isus în carne. Martorii lui Iehova din zilele noastre ţin seama de asemenea avertismente cu privire la apostazie.

Ioan a sfătuit apoi asupra modului în care trebuie trataţi apostaţii încheind cu o dorinţă personală şi cu salutări (Versetele 8-13). Prin astfel de lucrări cum este predicarea, el şi alţii produseseră roade care au dus la convertirea acelora cărora le era adresată scrisoarea. Numai «luînd seama» în sens spiritual la ei înşişi, aceştia aveau «să primească o răsplată deplină», care includea evident „cununa“ cerească rezervată celor unşi fideli (2 Timotei 4:7, 8). Dacă cineva care „nu rămîne la învăţătura lui Hristos“ venea la ei, aceştia trebuiau «să nu îl primească în casă şi să nu îl salute» ca să evite să devină complici la „faptele lui rele“. După ce exprimă speranţa de a veni şi de a vorbi personal cu acei colaboratori în credinţă, Ioan încheie cu salutări.

A Treia Ioan evidenţiază conlucrarea

A treia scrisoare a lui Ioan îi era adresată lui Gaius şi ea nota în primul rînd atitudinea acestuia faţă de colaboratorii săi în credinţă (3Io Versetele 1-8, NWT). Gaius «umbla în adevăr» aderînd la întregul ansamblu de învăţături creştine. De asemenea el «făcea o lucrare fidelă» ajutîndu–i pe fraţii itineranţi. Ioan a scris următoarele: „Noi avem obligaţia să–i primim cu ospitalitate pe unii ca aceştia, ca să devenim colaboratori în adevăr.“ Martorii lui Iehova le oferă o ospitalitate asemănătoare supraveghetorilor itineranţi din zilele noastre.

După ce pune în contrast conduita rea a lui Diotref cu aceea a lui Dimitrie, Ioan îşi încheie scrisoarea (Versetele 9-14). Diotref, care umbla după glorie, nu a manifestat respect faţă de Ioan şi urmărea chiar să îi dea afară din congregaţie aceia care îi primeau cu ospitalitate pe fraţi. Cu toate acestea, un anume Dimitrie era citat ca un excelent exemplu. Ioan spera să îl vadă curînd pe Gaius şi a încheiat cu salutări şi cu urarea ca acesta să se bucure de pace.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 30]

Cu hîrtie, condei şi cerneală: Ioan dorea să o viziteze pe „aleasa doamnă“ şi pe „copiii“ ei în loc să le scrie multe lucruri „cu hîrtie şi cerneală“. În loc să continue să îi scrie lui Gaius „cu cerneală şi condei“ apostolul spera să îl vadă şi pe el curînd (2 Ioan 1, 12; 3 Ioan 1, 13, 14). Cuvîntul grecesc tradus prin „condei“ (ká·la·mos) se referă la o tijă sau trestie şi poate fi redat prin „trestie de scris“. La greci şi la romani, condeiul din trestie era ascuţit şi despicat aşa cum au fost condeiele din pene de mai tîrziu. Cuvîntul grecesc mé·lan, tradus prin „cerneală“, este forma de neutru a adjectivului masculin mé·las, care înseamnă „negru“. Pigmentul care se folosea la cernelurile antice era negrul de fum — sau o formă de funingine obţinută prin arderea uleiului sau a lemnului, sau un mangal cristalizat de origine vegetală sau animală. De obicei, cernelurile erau depozitate sub formă de vergele sau calupuri uscate, care erau umezite şi folosite de către scrib cu ajutorul pensulei sau al trestiei sale. Hîrtia din acele timpuri era un material subţire produs sub formă de coli obţinute din fibre de papirus. Primii creştini foloseau o astfel de hîrtie pentru scrisori, suluri şi manuscrise.