BATJOCORITORII AU FOST PROFEŢIŢI

3, 4. La ce cuvinte ale apostolilor lui Isus făcea referire Iuda?

³ Iată avertismentul important pe care ni-l dă Iuda:

„În ceea ce vă priveşte, preaiubiţilor, amintiţi-vă cuvintele care au fost anunţate dinainte prin apostolii Domnului nostru Isus Cristos, cum vă spuneau: ‘În zilele din urmă vor fi batjocoritori, care vor umbla după propriile lor dorinţe pentru fapte de necredinţă’.

Iuda a vorbit mult pentru a-i demasca pe cei lipsiţi de respect, care se strecuraseră cu făţărnicie în adunare. Apoi, adresînd rugăminţi fraţilor, faţă de care nutrea o afecţiune puternică, el le-a cerut să-şi amintească cuvintele spuse odinioară de apostolii lui Isus. Reamintirea acelor lucruri trebuia să-i impulsioneze pe creştinii sinceri să „lupte energic pentru credinţă“.

⁴ La rîndul său, apostolul Pavel îi avertizase şi el pe fraţii supraveghetori că din mijlocul lor se vor ridica bărbaţi care „vor rosti lucruri false, pentru a-i atrage pe discipoli după ei“ (Fapte 20:29, 30). Lui Timotei, el i-a scris că „în timpurile din urmă mulţi îşi vor abandona credinţa“ (1 Timotei 4:1, 2). De asemenea, apostolul Petru a avertizat că „în zilele din urmă vor veni batjocoritori (...) care vor spune: ‘Unde este prezenţa sa promisă?’“ — 2 Petru 3:1–4.

5. Cum au fost trataţi creştinii fideli de către „nerespectuoşii“ care se strecuraseră în aducare, dar cum trebuia să reacţioneze creştinii smeriţi?

⁵ Aşadar, cei cărora le era adresată scrisoarea lui Iuda se puteau aştepta ca „batjocoritorii“ să apară în perioada care a precedat imediat sfîrşitul sistemului de lucruri iudaic. Este posibil ca „necredincioşii“ care se strecuraseră în adunare să-şi fi bătut joc de credincioşii fideli, care rămîneau ataşaţi principiilor drepte ale lui Iehova, refuzînd să urmeze pe aceşti „pretinşi fraţi“ în conduita lor imorală. Dar se impunea ca aceşti creştini smeriţi să lupte energic pentru credinţă, chiar dacă aceasta le-ar fi atras batjocuri din partea învăţătorilor falşi, care „umblau după propriile lor dorinţe, după fapte de necredinţă“, fiind conduşi de aceste dorinţe. — Vezi 2 Corinteni 11:26; Galateni 2:4, 5.