pacea pe pămînt. Mai tîrziu, cu ocazia congresului pe care l–au ţinut la Londra, în 1926, ei au arătat că, potrivit Apocalipsului, capitolul 17, cel „de–al optulea rege“ va încheia şirul puterilor mondiale. Oratorul a adăugat: „Domnul i–a prezis naşterea, scurta–i existenţă şi veşnicu–i sfîrşit.“

Reapariţia ei

Cu privire la cel de–al optulea rege, profeţia inspirată spune: „Fiara pe care ai văzut–o era, dar nu este, şi totuşi este pe punctul de a se urca din abis, şi trebuie să meargă la distrugere.“ — Apocalips 17:8.

Începînd din 1942, în plin război mondial, Martorii lui Iehova au înţeles că organizaţia pentru pace şi securitate care era în letargie avea să se ridice din nou din abis, adică din starea de inactivitate în care se afla. În acelaşi an, preşedintele Societăţii Watch Tower s–a adresat unui public adunat în 52 de oraşe: „Deşi patruzeci dintre membrii săi de atunci continuă încă să adere la Ligă, Liga nu este, în realitate, nici măcar într–o stare de inerţie (...), ea ’nu mai este‘.“ Dar se va „ridica ea din abis“? Bazîndu–se pe această profeţie biblică, oratorul a spus: „Naţiunile se vor uni din nou.“

În conformitate cu profeţia, acest al optulea rege „a fost“ din 1920 pînă în 1939. Din 1939 şi pînă la sfîrşitul celui de al doilea război mondial, în 1945, el ’nu a fost‘. Apoi el s–a ridicat „din abis“ ca succesor al Ligii, în persoana Naţiunilor Unite.

Mari speranţe neîmplinite

La 26 iunie 1945, la San Francisco, delegaţi din 50 de state au semnat Carta Naţiunilor Unite. În preambulul acesteia scria: „Noi, popoarele Naţiunilor Unite, sîntem hotărîte să ocrotim generaţiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în decursul acestei generaţii, a adus omenirii suferinţe de nedescris (...).“

Speranţa pusă în O.N.U. era nerealistă. Fostul secretar de stat american Cordell Hull a declarat că de O.N.U. depinde „însăşi supravieţuirea civilizaţiei noastre“. Harry Truman, pe atunci preşedintele Statelor Unite, a numit O.N.U. „ocazia supremă (...) de a stabili o pace durabilă sub îndrumarea lui Dumnezeu“. Carta Naţiunilor Unite a fost numită „probabil cel mai important document produs vreodată de om“ şi „un punct de cotitură în istoria civilizaţiei“. Patruzeci de ani mai tîrziu, Gregory J. Newell, de la Departamentul de stat american, a spus: „Aşteptările au fost prea mari, iar deziluzia inevitabilă.“

Asemenea Ligii, şi O.N.U. a obţinut realizări frumoase în viaţa socială, dar ea nu a reuşit să asigure pacea sau să pună capăt războaielor. În 1962, fostul prim–ministru britanic Harold Macmillan s–a adresat Camerei Comunelor cu următoarele cuvinte: „Întreaga fundaţie pe care a fost construită O.N.U. a fost erodată.“

La început mulţi oameni aveau faţă de această organizaţie o fervoare aproape religioasă. Ei credeau că această „imagine“ va aduce o pace şi o dreptate adevărată, şi că va crea o lume într–adevăr unită. Dar, potrivit Bibliei, aceste obiective nu vor putea fi îndeplinite decît de Regatul lui Dumnezeu. Aceste aspiraţii erau în contradicţie cu profeţiile biblice care arată că oamenii sînt incapabili de a stabili pacea. După 40 de ani de la crearea O.N.U., istoricul Thomas M. Franck a spus: „Rezultatele sînt mult inferioare speranţelor pe care le aveam în 1945.“ În plus, secretarul de stat american George P. Schultz a spus: „Cu siguranţă că naşterea Naţiunilor Unite nu a transformat lumea într–un paradis.“

Eşecul O.N.U.–lui se datoreşte faptului că guvernele umane nu au eliminat ceea ce a constituit întotdeauna adevăratul obstacol în calea păcii: naţionalismul, lăcomia, sărăcia, rasismul, despotismul şi influenţa lui Satan. Oamenii se agaţă de aceste guverne, nu pentru că ar spera în ele, ci pentru că nu au altă soluţie. — Apocalips 12:12.

Existenţa Naţiunilor Unite şi eforturile pe care atît de mulţi oameni le–au făcut pentru ea demonstrează cît de acut simt locuitorii pămîntului necesitatea unei schimbări. Această schimbare va veni, dar într–un mod diferit şi mult mai eficient. Dar care este acest mod?

Un guvern permanent

Să ne amintim că Biblia nu vorbeşte decît despre şapte „regi“ succesivi sau puteri mondiale. După aceea, ea nu mai vorbeşte despre nici o altă mare putere. Ba mai mult, Biblia spune că al optulea rege, a cărui existenţă este doar temporară, „va merge la distrugere“. — Apocalips 17:10, 11.

Dar Biblia spune că există o speranţă mult mai bună. Ea promite că pacea, dreptatea şi unitatea mondială la care aspiră atîţia oameni va deveni o realitate graţie unui alt mijloc: „Şi în zilele acelor regi, Dumnezeul cerului va instaura un regat care nu va fi distrus niciodată. (...) El va zdrobi toate aceste regate [umane ineficiente] şi le va pune capăt şi el însuşi va dăinui pentru timpuri indefinite.“ — Daniel 2:44.

Acesta este guvernul despre care a vorbit Isus şi pentru care s–au rugat discipolii săi: „Să vină regatul tău“ (Matei 6:10). Acest regat nu reprezintă o înclinaţie pozitivă existentă în inima oamenilor. El este un regat ceresc adevărat care va guverna pămîntul din sferele cereşti şi care va schimba condiţiile de viaţă ale oamenilor. — Apocalips 21:1–4.

În următorul şi ultimul articol din această serie vom afla ce spune Biblia despre acest extraordinar guvern nou, despre modul în care va funcţiona el şi despre pacea, dreptatea şi unitatea mondială pe care el le va aduce cu sine.

O schimbare în dominaţia lumii

SUB ce fel de guvern ai vrea să trăieşti, dacă ţi s–ar da posibilitatea să alegi? Cei mai mulţi dintre noi ar alege, probabil, un guvern stabil care ar oferi fiecărei persoane o libertate raţională. Ne–ar place să avem un guvern care să oprească delincvenţa, să promoveze pacea, să cultive dreptatea socială şi să înlesnească prosperitatea materială. Desigur că am alege un guvern care nu ar fi nici asupritor nici corupt.

Din nefericire, majoritatea guvernelor nu au fost aşa. Şi ce putem spune că vedem în jurul nostru dacă aruncăm o privire asupra lumii, aşa cum se prezintă ea în a doua jumătate a secolului XX? Iată ce: sărăcie, corupţie, ineficienţă, oprimare, nedreptate socială, delincvenţă, încordare internaţională. Acesta este rezultatul final a mii de ani de guvernare omenească.

Este adevărat, desigur, că unii conducători au fost cinstiţi şi capabili, iar unele sisteme de conducere s–au bucurat, pentru un timp, de o stabilitate şi eficienţă relative. Dar eşecul guvernării omeneşti în ansamblu de a face ceea ce noi, în mod instinctiv, simţim că trebuie făcut pentru omenire dovedeşte adevărul conţinut în următoarea afirmaţie a Bibliei: „Nu–i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu–i aparţine omului care umblă nici măcar să–şi dirijeze paşii“ (Ieremia 10:23). Cu alte cuvinte, omul nu a fost făcut să se guverneze fără ajutor dinafară.

Iată de ce este bine să ştim că, în curînd, guvernarea lumii se va schimba. Ce vrem să spunem prin aceste cuvinte? Vrem să spunem că guvernarea de zi cu zi a vieţilor oamenilor va trece în curînd în mîinile unei forme de guvernare în întregime nouă şi care va avea succes deplin. Această schimbare radicală de guvern a fost profeţită de Dumnezeu. Într–adevăr, ea constituie însăşi tema Bibliei.