Ziua judecăţii — un timp al speranţei!

DACĂ ideea unei zile de judecată vă înspăimîntă, de ce n–aţi cerceta ce anume spune Biblia despre aceasta? De exemplu, este oare adevărat că atunci cînd Dumnezeu execută sentinţa asupra păcătoşilor, aceştia sînt aruncaţi în focul iadului?

Prima menţiune consemnată a judecăţii divine a fost făcută exact la începutul istoriei omenirii. Adam şi Eva aveau posibilitatea de a trăi veşnic pe un pămînt paradiziac (Geneza 1:26-28; 2:7-9, 15-25). Ei însă au păcătuit, ajungînd astfel sub sentinţa divină. Rezultatul? Dumnezeu le–a retras darul vieţii. Cu alte cuvinte, ei au murit. Dumnezeu a spus: „În sudoarea feţei tale să–ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce“. — Geneza 3:16-19.

Aceasta a fost o sentinţă severă, dar dreaptă. În mod cert însă ea nu implica focul iadului. Cînd Adam şi Eva au murit, ei s–au întors în ţărînă. Ei au încetat să mai existe. Biblia nu sugerează nicăieri ideea că vreun element oarecare din Adam sau din vreun alt om ar fi supravieţuit morţii, pentru a fi chinuit undeva în veşnicie. Dimpotrivă, citim: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“. — Eclesiast 9:5.

Ştiaţi că Biblia spune lucrul acesta? Ştiaţi, de asemenea, că Biblia nu foloseşte niciodată expresia „suflet nemuritor“? Ea însă zice: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). Aceasta este în perfectă armonie cu principiul biblic: „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6:23). Această regulă ne afectează pe toţi. Cu toţii sîntem descendenţi ai păcătosului Adam şi astfel cu toţii păcătuim şi primim plata păcatului, adică moartea. Aşa cum spune Biblia: „Printr–un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“ (Romani 5:12). Ziua Judecăţii este o parte cheie a aranjamentului divin în vederea salvării noastre din această situaţie.

Baza Zilei Judecăţii

Conform Bibliei, fundamentul celor ce se vor petrece în Ziua Judecăţii a fost pus de către Dumnezeu în urmă cu aproape 2 000 de ani. Aceasta s–a petrecut atunci cînd Isus a venit pe pămînt pentru a–şi oferi viaţa umană perfectă în folosul nostru. Însuşi Isus a explicat: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“. — Ioan 3:16.

Dacă exercităm credinţă în Isus, noi beneficiem de jertfa sa în sens spiritual chiar şi acum. Dumnezeu ne iartă păcatele şi ne permite să ne apropiem de el (Ioan 14:6; 1 Ioan 2:1, 2). Noi însă rămînem imperfecţi, păcătoşi, şi, ca atare, ne îmbolnăvim şi în final murim. Noi nu avem încă viaţa veşnică promisă de Isus. Aceasta se va realiza ca rezultat al Zilei Judecăţii.

Ziua Judecăţii

Apostolul Ioan a avut o viziune a Zilei Judecăţii şi o descrie astfel: „Şi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s–a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după cele scrise în cărţile acelea, potrivit faptelor lor“. — Apocalipsa 20:11, 12.

Da, conform viziunii lui Ioan, Ziua Judecăţii va fi prezidată de însuşi Dumnezeu. Dar mai este implicat cineva. Apostolul Pavel explică: „[Dumnezeu] a rînduit o zi în care va judeca după dreptate pămîntul locuit, prin Omul pe care L–a rînduit“ (Fapte 17:31). Cine era acest om? Însuşi Isus, care a zis: „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat–o Fiului“ (Ioan 5:22). Astfel, Isus va fi Judecătorul învestit de către Dumnezeu pentru Ziua Judecăţii.

Aceasta este o veste bună pentru oameni. Evangheliile îl prezintă pe Isus ca fiind o persoană plină de compasiune. El nu este arogant sau pretenţios, ci „blînd şi smerit cu inima“ (Matei 11:29; 14:14; 20:34). Noi sîntem fericiţi să ajungem pe mîna unui asemenea judecător.

Cînd va avea ea loc?

Cînd va avea însă loc Ziua Judecăţii? Apocalipsa spune că ea va avea loc atunci cînd „pămîntul şi cerul [fug] dinaintea Lui“. Aceasta ne aminteşte de cuvintele apostolului Petru: „Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi păstrate, prin Cuvîntul Său, pentru focul din ziua de judecată şi de pierzare a oamenilor nelegiuiţi“ (2 Petru 3:7). Va arde oare literalmente pămîntul? Nicidecum. Biblia este cît se poate de clară în această privinţă. Pămîntul în sine nu va fi distrus niciodată. „Pămîntul . . . niciodată nu se va clătina“ (Psalm 104:5). Contextul cuvintelor lui Petru arată că distrugerea se referă la prezentul sistem de lucruri lipsit de respect faţă de Dumnezeu. Nu planeta Pămînt este aceea care va pieri, ci oamenii lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu. — Ioan 12:31; 14:30; 1 Ioan 5:19.

Aceşti oameni fără de Dumnezeu vor fi distruşi într–un eveniment pe care Biblia îl numeşte bătălia Armaghedonului care, aşa cum de repetate ori s–a arătat în această revistă, va avea loc în curînd (Apocalipsa 16:14, 16). După aceea, Satan însuşi va fi aruncat în abis şi împiedicat de a mai acţiona printre oameni timp de o mie de ani, care, de fapt, este durata reală a Zilei Judecăţii (Apocalipsa 19:17–20:3). Ce se întîmplă cu cei credincioşi atunci cînd oamenii nelegiuiţi vor pieri în Armaghedon? Ei vor supravieţui, intrînd direct în Ziua Judecăţii. Noi citim: „Fiindcă cei integri vor locui pe pămînt şi cei ireproşabili vor rămîne pe el. În ceea ce îi priveşte pe cei răi, ei vor fi tăiaţi de pe pămînt“. — Proverbe 2:21, 22, NW.

În armonie cu aceasta, Biblia vorbeşte despre „o mare mulţime [de oameni] pe care nimeni nu putea s–o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor“, care trebuie să apară pe pămînt înainte de izbucnirea Armaghedonului. Aceştia „sînt cei care vin din necazul cel mare“; cu alte cuvinte, ei supravieţuiesc sfîrşitului acestei lumi lipsite de respect faţă de Dumnezeu, întocmai cum a supravieţuit Noe sfîrşitului lumii din zilele sale (Apocalipsa 7:9-17; 2 Petru 2:5). Ştiaţi că această mare mulţime internaţională de creştini activi există deja? Aceştia speră să supravieţuiască marelui necaz şi să trăiască veşnic pe pămînt. Existenţa lor este o dovadă sigură a apropierii Zilei Judecăţii.

Cine vor fi judecaţi?

În Ziua Judecăţii va fi judecată această mare mulţime de oameni. Dar ei nu vor fi singurii. Relatarea lui Ioan continuă: „Marea a dat pe morţii care se aflau într’însa, şi moartea şi iadul au dat pe morţii, care erau într’însele. Şi a fost judecat fiecare după faptele sale“ (Apocalipsa 20:13, Traducerea de Neamţ a Noului Testament). Aceasta este o dovadă în plus că oamenii nu sînt chinuiţi veşnic în iad. Dacă iadul îi dă afară pe morţii din el, cum ar putea cineva fi acolo pentru eternitate? De fapt, iadul biblic este mormîntul comun al omenirii, în care morţii rămîn în stare de inconştienţă pînă la înviere. În Ziua Judecăţii iadul este golit complet de morţii din el. — Eclesiastul 9:10.

Cine vor fi înviaţi din morţi în Ziua Judecăţii? Apostolul Pavel a spus: „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“ (Fapte 24:15). Aşadar, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu, «cei drepţi», vor fi înviaţi. Dar vor fi înviate şi nenumărate alte persoane, „cei nedrepţi“. Evident, învierea îi va include pe toţi aceia care au murit şi sînt în mormînt — cu excepţia acelora ale căror păcate au fost atît de grave, încît Dumnezeu i–a judecat deja ca fiind total nedemni de viaţă. — Matei 12:31.

Judecata

Ce se întîmplă însă în Ziua Judecăţii cu marea mulţime a supravieţuitorilor, precum şi cu cei înviaţi? Biblia spune: „Morţii au fost judecaţi după cele scrise în cărţile acelea, potrivit faptelor lor“. Acesta este un timp de verificare. Toţi cei care vor să procedeze în armonie cu «cele scrise în cărţi» — evident, cerinţele divine ce vor fi formulate atunci pentru omenire — vor fi scrişi în „cartea vieţii“ (Apocalipsa 20:12). Aceştia vor primi viaţă veşnică!

Apoi, în cele din urmă, moartea de jertfă a lui Isus va aduce foloase din punct de vedere fizic! Cei scrişi în cartea vieţii în timpul acela nu vor mai fi victime ale bolii şi morţii. Dimpotrivă, ei vor fi readuşi treptat la perfecţiune umană, în viaţă veşnică promisă acelora care exercită credinţă în Isus. Ce perspectivă extraordinară! Cu toate acestea, unii vor refuza făţiş să se conformeze «celor scrise în cărţi». Ce se va întîmpla cu aceştia? Ei nu vor cîştiga viaţă eternă. Scriptura spune: „Şi cine n–a fost înscris în cartea vieţii, acela a fost aruncat în iezerul cel de foc“. — Apocalipsa 20:15, Traducerea de Neamţ.

Să fie oare acesta focul iadului despre care vorbeşte creştinătatea? Nu, deoarece în versetul care îl precede pe acesta, citim: „Moartea şi iadul au fost aruncate în iezerul cel de foc. Aceasta–i moartea a doua“ (Apocalipsa 20:14, Traducerea de Neamţ). Dacă iadul este aruncat în „iezerul de foc“, atunci iezerul sau lacul acesta nu poate fi focul iadului însuşi. Ba mai mult, moartea nu este ceva fizic, palpabil, ceva ce ar putea fi apucat şi aruncat undeva. Astfel, „iezerul de foc“ trebuie să simbolizeze ceva. Ce anume? Biblia spune: „Aceasta–i moartea a doua“. Cînd moartea şi Hadesul sînt aruncate în lacul de foc, ele „mor“, încetează să mai existe. În mod asemănător, oamenii rebeli care ajung în această moarte, încetează să mai existe. Acesta simbolizează, aşadar, moartea a doua, fără vreo speranţă de înviere.

Ziua Judecăţii — un timp al speranţei

Astfel, gîndul că va fi o Zi a Judecăţii nu trebuie să ne înspăimînte sau să ne dezguste. Ziua Judecăţii este un timp al speranţei, un timp de restabilire a omenirii la viaţa veşnică pe care a pierdut–o Adam. Ascultaţi binecuvîntările pe care ea le va aduce celor consideraţi fideli: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“. — Apocalipsa 21:3, 4.

La încheierea celor o mie de ani ai Zilei de Judecată, oamenii fideli de pretutindeni de pe pămînt vor fi, în final, perfecţi. Ei vor fi „venit la viaţă“ în cel mai deplin sens, Ziua Judecăţii îndeplinindu–şi astfel scopul (Apocalipsa 20:5). Apoi Biblia spune că lui Satan i se va permite accesul în omenire pentru ultima oară (Apocalipsa 20:3, 7-10). Cei ce îi vor rezista în acest timp final se vor bucura de completa împlinire a promisiunii biblice: „Cei drepţi vor stăpîni pămîntul şi îl vor locui pe vecie“. — Psalm 37:29.

Ce minunată îngrijire este Ziua Judecăţii! Şi cît de remarcabil este faptul că noi ne putem pregăti chiar de pe acum în vederea ei, studiind Biblia, învăţînd voinţa lui Dumnezeu şi aplicînd această voinţă divină în viaţa noastră! Nu este de mirare că psalmistul şi–a exprimat bucuria la gîndul judecăţii divine, cînd a scris: „Să se bucure cerurile şi să se înveselească pămîntul; să urle marea cu tot ce cuprinde ea! Să tresalte cîmpia cu tot ce e pe ea, toţi copacii pădurii să cînte de bucurie înaintea DOMNULUI [Iehova, NW]! Căci el vine, vine să judece pămîntul“. — Psalm 96:11-13.