Capitolul 9
Forţa pe care o dă speranţa învierii
1. Ce perspective minunate oferă învierea?
FĂRĂ înviere nu ar exista nici o speranţă de viaţă viitoare pentru cei morţi. Dar, în favoarea sa nemeritată, Iehova s-a îngrijit să le ofere miliardelor de morţi posibilitatea minunată de a se bucura de viaţă veşnică. Drept urmare, şi noi avem, la rîndul nostru, speranţa mîngîietoare de a ne reîntîlni cu cei dragi ai noştri care au adormit în moarte. — Compară Marcu 5:35, 41, 42; Fapte 9:36–41.
2. (a) Cum s-a dovedit importantă învierea în realizarea scopului lui Iehova? (b) Cînd este în mod deosebit speranţa învierii o sursă de putere pentru noi?
2 Datorită învierii, Iehova poate, fără daună de durată pentru servitorii lui, să-i permită lui Satan să meargă pînă la limita maximă în încercarea lui de a-şi dovedi acuzaţia sa răutăcioasă, şi anume: „Omul va da pentru sufletul său tot ce are“ (Iov 2:4). Întrucît Isus a fost înviat dintre cei morţi, el a putut să prezinte valoarea jertfei sale umane înaintea tronului Tatălui său ceresc, fapt care ne permite nouă obţinerea vieţii. Tot datorită învierii, creştinii care sînt comoştenitori cu Cristos sînt uniţi cu el în Regatul ceresc. Şi pentru noi, toţi cei care exercităm credinţă, speranţa învierii este o sursă de putere, care o depăşeşte pe cea normală, atunci cînd ajungem în încercări care ne pun faţă în faţă chiar cu moartea.
De ce este fundamentală pentru credinţa creştină
3. (a) În ce sens este învierea o „doctrină elementară“? (b) Cum este considerată învierea în general în lume?
3 Aşa cum citim la Evrei 6:1, 2, învierea este o „doctrină elementară“, o parte componentă din fundamentul credinţei, fără de care nu am putea deveni niciodată creştini maturi. Dar această idee este cu totul străină modului de gîndire al lumii în general. Fiind lipsiţi de spiritualitate, din ce în ce mai mulţi oameni trăiesc doar în căutare de plăceri. Ei nu consideră ceva real decît numai viaţa prezentă (1 Cor. 15:32). Cei care aparţin religiilor tradiţionale, atît în interiorul cît şi în exteriorul creştinătăţii, cred că posedă un suflet nemuritor, ceea ce face inutilă învierea. Oricine ar încerca o conciliere a acestor două concepţii n-ar face decît să-şi dezorienteze şi mai mult speranţa, în loc să o întărească. Cum i-am putea deci ajuta pe cei care sînt dispuşi să asculte? — Fapte 17:32.
4. (a) Înainte ca o persoană să poată aprecia învierea, ce anume trebuie să discutăm în primul rînd cu ea? (b) Ce texte scripturale vei folosi pentru a explica ce este sufletul şi care este starea morţilor? (c) Ce se poate face dacă cineva foloseşte o traducere a Bibliei care pare să umbrească adevărurile exprimate în aceste texte?
4 Mai înainte ca cineva să poată aprecia ce îngrijire minunată este învierea, trebuie să înţeleagă în primul rînd ce este sufletul şi care este starea în care se află morţii. Uneori este suficient să citim doar cîteva texte scripturale pentru ca aceste probleme să se clarifice în mintea unei persoane care este însetată după adevăr (Gen. 2:7; Ezec. 18:4; Ps. 146:3, 4). Dar unele versiuni moderne sau unele traduceri libere ale Bibliei umbresc aceste adevăruri. De aceea uneori poate fi necesar să se examineze expresiile folosite în limbile originale ale Bibliei.
5. Cum poţi ajuta o astfel de persoană să înţeleagă ce este sufletul?
5 Traducerea New World Translation (Traducerea Lumii Noi) este deosebit de valoroasă în acest sens, deoarece ea redă în mod consecvent termenul ebraic nephesh şi corespondentul său grecesc psykhé prin termenul „suflet“, iar în apendice sînt enumerate numeroase texte unde apar aceste două cuvinte. În unele versiuni moderne aceleaşi două cuvinte din original sînt redate nu numai prin „suflet“, ci şi prin termenii: „creatură“, „fiinţă“, „persoană“ şi „viaţă“. „Nephesh-ul meu“ poate fi redat cu „eu“, iar „nephesh-ul tău“, cu „tu“. O comparaţie a acestor Biblii cu unele traduceri mai vechi sau cu Traducerea sus menţionată va ajuta pe orice cercetător sincer să înţeleagă că termenii din limbile originale care sînt traduşi prin „suflet“ se referă (1) la oameni, (2) la animale şi (3) la viaţa de care se bucură şi oamenii şi animalele. Ei nu lasă însă niciodată să se înţeleagă că un suflet ar fi invizibil, sau intangibil şi că ar putea părăsi corpul la moartea acestuia, pentru a continua o existenţă în altă parte.
6. (a) De ce unele traduceri moderne îi pun în încurcătură pe cititori cu privire la sensul cuvintelor Sheol, Hades şi Gheena? (b) Cum ai putea explica, cu ajutorul Bibliei, care este starea morţilor în Sheol sau Hades, precum şi în Gheena?
6 Traducerea New World Transaltion este, de asemenea, consecventă în folosirea termenului Sheol pentru a translitera cuvîntul ebraic sheól‚ în folosirea cuvîntului Hades pentru grecescul hades şi a cuvîntului Gheena pentru geenna. Alte versiuni moderne sau parafrazări ale Bibliei pun în încurcătură pe cititor, pentru că redau AMBELE cuvinte hades şi geenna prin termenul „iad“, în timp ce în alte locuri, cei doi termeni sheól şi hades sînt traduşi cu „mormînt“ şi „locuinţa morţilor“. Dacă este necesar, se poate demonstra, printr-o comparare a mai multor versiuni biblice, că Sheolul este echivalentul Hadesului (Ps. 16:10; Fapte 2:27). Biblia arată limpede că Sheolul sau Hadesul, adică mormîntul comun al omenirii, este asociat nu cu viaţa, ci cu moartea (Ps. 89:48; Apoc. 20:13). Biblia indică, de asemenea, spre perspectiva unei reîntoarceri din acel loc prin înviere (Iov 14:13; Fapte 2:31). Însă în ceea ce-i priveşte pe aceia care merg în Gheena, pentru aceştia nu există nici un fel de speranţă de viaţă şi în mod cu totul evident nu se spune nicăieri că sufletul ar avea o existenţă conştientă într-un asemenea loc. — Mat. 18:9; 10:28.
7. Odată ce a fost bine înţeleasă problema învierii, cum poate influenţa speranţa ei atitudinea şi acţiunile cuiva?
7 O dată ce aceste probleme sînt clarificate, moartea şi învierea lui Isus capătă o semnificaţie reală. Din acest moment persoana cu care examinăm Biblia poate fi ajutată să înţeleagă ce anume poate însemna învierea pentru ea şi poate începe să aprecieze iubirea de care a dat dovadă Iehova prin luarea unei asemenea minunate măsuri. Tristeţea pe care o simt cei care şi-au pierdut în moarte pe cei dragi va putea fi înlocuită acum cu speranţa plină de bucurie a reîntîlnirii cu ei în Noul Sistem al lui Dumnezeu. Creştinii din primul secol şi-au dat seama că învierea lui Isus Cristos constituia o piatră unghiulară a credinţei creştine. Ei au mărturisit plini de zel oamenilor despre învierea lui Isus şi despre speranţa pe care o garanta aceasta. De aceea şi astăzi cei care apreciază speranţa învierii sînt gata cu promptitudine să împărtăşească şi altora acest adevăr atît de preţios. — Fapte 5:30–32; 10:40–43; 13:32–39; 17:31.
Folosirea ’cheii Hadesului‘
8. Ce înseamnă pentru creştinii unşi de spirit faptul că Isus utilizează „cheile morţii şi ale Hadesului“?
8 Toţi cei care urmează să fie împreună cu Cristos, asociaţi în Regatul său ceresc, trebuie în cele din urmă să moară. Dar ei cunosc foarte bine asigurarea pe care el însuşi le-o dă prin cuvintele adresate apostolului Ioan: „Am fost mort, dar iată eu sînt viu pentru totdeauna şi am cheile morţii şi ale Hadesului“ (Apoc. 1:18). Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? El a atras atenţia asupra propriei sale experienţe. El însuşi murise, dar Dumnezeu nu-l abandonase în Hades. În a treia zi de la moartea sa, Iehova personal l-a înviat la viaţă sprirituală, conferindu-i nemurirea. Mai mult decît atît, Dumnezeu i-a dat „cheile morţii şi ale Hadesului“, pentru ca şi el, la rîndul lui, să-i elibereze pe alţii din mormîntul comun al omenirii şi din efectele păcatului adamic. Fiind în posesia acestor chei, Isus este în măsură să-i învieze din moarte pe continuatorii săi fideli. Atunci cînd el îi înviază pe aceşti membri unşi de spirit ai adunării sale, el le conferă acestora darul preţios al unei vieţi cereşti nemuritoare, întocmai cum a făcut şi Tatăl său cu el. — Rom. 6:5; Filip. 3:20, 21.
9. Cînd are loc învierea creştinilor unşi fideli?
9 Dar cînd aveau să beneficieze creştinii unşi şi fideli de această înviere? Ea a început deja. Apostolul Pavel explică modul cum aceşti creştini vor fi înviaţi ’în timpul prezenţei lui Cristos‘, prezenţă care a început în anul 1914 e.n. (1 Cor. 15:23). Acum însă, cînd aceşti creştini unşi îşi încheie alergarea lor pămîntească, ei nu mai trebuie să aştepte în moarte întoarcerea Domnului lor. Ei sînt înviaţi în spirit imediat ce mor, adică, sînt „schimbaţi, într-o clipă, într-o clipire de ochi“. Cît de mare este fericirea lor, fiindcă „lucrurile pe care le-au făcut îi însoţesc“! — 1 Cor. 15:51, 52; Apoc. 14:13.
10. Ce altă înviere va mai avea loc şi cînd va începe aceasta?
10 Dar învierea lor nu va fi singura înviere. Faptul însuşi că ea este numită „întîia înviere“ arată că trebuie să mai urmeze o alta (Apoc. 20:6). Cei care vor beneficia de această înviere de mai tîrziu vor avea perspectiva fericită de a trăi veşnic într-un paradis pămîntesc. Cînd va avea loc această înviere? Cartea „Apocalips“ arată că evenimentul acesta va avea loc după dispariţia „pămîntului şi cerului“ acestui sistem rău de lucruri. Sfîrşitul acestui vechi sistem este acum foarte aproape. Apoi, la timpul stabilit de Dumnezeu, va începe învierea pămîntească. — Apoc. 20:11, 12.
11. Cine se va afla printre acei oameni plini de credinţă care vor fi înviaţi pe pămînt şi de ce este aceasta o perspectivă emoţionantă?
11 Cine va beneficia de aceasta? Slujitorii fideli ai lui Iehova din vechime. Printre ei se vor afla bărbaţi care, datorită puternicei lor credinţe în înviere, „nu au acceptat eliberarea prin vreo oarecare răscumpărare“, — adică vreun compromis în ce priveşte integritatea lor faţă de Dumnezeu, pentru a scăpa de o moarte violentă (Evr. 11:35). Ce fericire va fi să faci personal cunoştinţă cu ei şi să auzi de la ei, direct, amănunte despre unele evenimente pe care Biblia le relatează doar pe scurt! Printre alţii se va afla Abel, primul martor plin de credinţă al lui Iehova; Enoh şi Noe, proclamatori neînfricaţi ai mesajului avertizator din partea lui Dumnezeu, înainte de potop; Avraam, care i-a avut pe îngeri ca oaspeţi; Moise, prin care a fost dată Legea pe muntele Sinai; profeţi curajoşi ca Ieremia, care a fost martor ocular al distrugerii Ierusalimului în anul 607 î.e.n.; şi Ioan Botezătorul, care a auzit pe Dumnezeu însuşi identificîndu-l pe Isus ca Fiul său. Printre înviaţi se vor afla, de asemenea, creştinii loiali care au murit pe parcursul zilelor din urmă ale acestui sistem rău. — Evr. 11:4–38; Mat. 11:11.
12. (a) Cîţi dintre morţii aflaţi în Hades vor fi înviaţi? (b) Cine va fi inclus în această înviere şi de ce?
12 La timpul potrivit vor fi înviaţi încă şi alţi oameni. În ce măsură va utiliza Isus „cheile morţii şi ale Hadesului“ în favoarea omenirii, ne este arătat într-o viziune a apostolului Ioan. Acesta a văzut cum Hadesul a fost „azvîrlit în lacul de foc“. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că va fi distrus; el va înceta să mai existe, pentru că va fi golit complet. În felul acesta, pe lîngă închinătorii fideli ai lui Iehova, Isus îi va învia plin de îndurare, aducîndu-i din Hades sau Sheol, chiar şi pe oamenii nedrepţi. Nici unul dintre ei nu va învia numai pentru a fi judecat automat şi condamnat din nou la moarte. Nu, ci în împrejurările drepte care vor exista sub domnia Regatului lui Dumnezeu, ei vor fi ajutaţi să-şi aducă viaţa în armonie cu căile lui Iehova. Viziunea arată că va fi deschis „sulul vieţii“ şi că celor înviaţi li se va oferi posibilitatea ca şi numele lor să fie înscris în el. Ei vor fi „judecaţi individual potrivit faptelor lor“ pe care le-au săvîrşit după înviere (Apoc. 20:12–14; Fapte 24:15). Astfel, privind de pe poziţia rezultatului final, învierea lor se va putea dovedi a fi „o înviere a vieţii“, şi nu neapărat „o înviere a judecăţii [condamnatoare]“. — Ioan 5:28, 29.
13. (a) Cine nu vor fi înviaţi? (b) Cum ar trebui să afecteze viaţa noastră cunoaşterea adevărului cu privire la înviere?
13 Fireşte că nu toţi oamenii care au trăit vreodată pe pămînt vor fi înviaţi. Unii dintre ei au comis păcate pentru care nu este posibilă iertarea. Cei care vor fi executaţi în apropiatul „mare necaz“ se vor afla printre cei care vor suferi distrugerea eternă (Mat. 12:31, 32; 23:33; 24:21, 22; 25:41, 46; 2 Tes. 1:6–9). Aşadar, dacă Iehova dovedeşte o extraordinară îndurare prin eliberarea tuturor celor care sînt în Hades, această îngrijire a învierii nu constituie pentru noi un temei pentru a ne arăta indiferenţi cu privire la felul cum trăim în prezent. Dimpotrivă, ea ar trebui să ne determine să demonstrăm cît de profund apreciem noi această favoare cu adevărat nemeritată din partea lui Dumnezeu.
Întăriţi prin speranţa învierii
14. Cum poate fi speranţa învierii o sursă de putere pentru cineva care este aproape de moarte?
14 Cei care împărtăşesc speranţa învierii, pot extrage din ea o mare putere. Cînd cineva este aproape de sfîrşitul vieţii sale, el ştie că moartea nu poate fi amînată la nesfîrşit, indiferent ce tratament medical ar urma (Ecl. 8:8). Dar dacă un asemenea creştin n-a încetat să participe cu zel în lucrarea Domnului şi a servit în mod loial împreună cu organizaţia sa, atunci va putea privi cu încredere spre viitor. Astfel de creştini ştiu că prin intermediul învierii, la timpul stabilit de Dumnezeu, ei se vor bucura iarăşi de viaţă. Şi ce viaţă minunată va fi atunci! Va fi, aşa cum o numea apostolul Pavel, „adevărata viaţă“. — 1 Tim. 6:19; 1 Cor. 15:58; Evr. 6:10–12.
15. Ce ne poate ajuta să ne menţinem integritatea faţă de Iehova, chiar atunci cînd sîntem sub ameninţarea unor persecuţii violente?
15 Ceea ce ne întăreşte nu este doar faptul că ştim că va fi o înviere, ci, de asemenea, faptul de a-l cunoaşte pe Acela care este Sursa învierii. Iată ce ne fortifică pentru a rămîne loiali faţă de Dumnezeu, chiar dacă sîntem ameninţaţi cu moartea din partea unor persecutori violenţi. Satan s-a servit multă vreme de această frică de o moarte prematură, ca de un instrument, pentru a-i ţine pe oameni în sclavie. Dar Isus nu a cedat în faţa acestui gen de frică; el s-a dovedit fidel faţă de Iehova, pînă la moarte. Iar prin moartea sa şi prin efectele acesteia el a oferit mijlocul ca şi alţii să se elibereze de această frică (Evr. 2:14, 15). Ca urmare a credinţei lor în acest mijloc de salvare, adevăraţii săi discipoli şi-au făurit o bună reputaţie în menţinerea integrităţii. Chiar şi sub cele mai grele presiuni ei au dovedit că „nu şi-au iubit sufletul“ lor mai mult decît pe Iehova (Apoc. 12:11). Ei s-au dovedit înţelepţi întrucît nu au încercat să-şi salveze viaţa lor prezentă prin abandonarea principiilor creştine, căci aceasta i-ar fi dus doar la pierderea perspectivei vieţii eterne (Luca 9:24, 25). Ai şi tu o astfel de credinţă? O vei avea dacă îl iubeşti cu adevărat pe Iehova şi dacă-ţi pui la inimă semnificaţia învierii pentru tine.
Recapitulare
● De ce trebuie ca cineva să înţeleagă ce este sufletul şi care este starea morţilor, înainte de a putea aprecia ce înseamnă învierea?
● Cine vor fi înviaţi din morţi? Cum ne influenţează această cunoştinţă?
● Cum ne întăreşte speranţa învierii?