rezonanţă amară. Dar pentru cine? Lui Ioan i s–a spus: „Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la popoare şi naţiuni şi limbi şi mulţi regi.“ — Apocalips 10:11.

21. (a) Ce activitate care corespundea mîncatului acestui mic sul de către Ioan au întreprins în 1919 creştinii unşi, şi cu ce rezultat? (b) Ce efect a avut această activitate asupra creştinătăţii şi asupra lumii în general?

²¹ Cum s–au realizat toate aceste modele profetice pe parcursul Zilei Domnului? În conformitate cu faptele istorice, în 1919 creştinii fideli au acceptat privilegiul de a–l sluji pe Iehova într–un mod atît de complet, încît această activitate a devenit o parte din ei înşişi, ceea ce lor li s–a părut a fi într–adevăr dulce. Dar ceea ce pentru ei a fost o binecuvîntare şi un privilegiu, s–a dovedit a fi amar pentru alţii, îndeosebi pentru clerul creştinătăţii. De ce? Deoarece aceşti fideli creştini unşi au proclamat curajos întregul mesaj al lui Iehova pentru omenire. Nu numai că au predicat „vestea bună a regatului“, dar ei au şi demascat starea de moarte spirituală în care se află creştinătatea şi lumea în general. — Matei 24:14; Apocalips 8:1—9:21; 16:1–21.

22. (a) În ce mod minunat au fost cei unşi folosiţi pînă acum de către Iehova în timpul Zilei Domnului? (b) Ce a însemnat Ziua Domnului pentru lumea lui Satan şi pentru poporul lui Dumnezeu?

²² Acest fidel grup de creştini a fost folosit de către Iehova pentru a–i aduna pe ultimii dintre cei 144 000, în vederea sigilării lor, iar aceştia au deschis drumul pentru strîngerea marii mulţimi, a cărei speranţă este să trăiască veşnic pe pămînt (Apocalips 7:1–4, 9, 10). Această mare mulţime joacă un rol important în realizarea scopurilor lui Iehova cu privire la pămînt, iar apariţia ei a dat naştere unei mari bucurii atît în cer, cît şi pe pămînt (Apocalips 7:11–17; Ezechiel 9:1–7). Deci această zi, „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, a însemnat deja suferinţe pentru lumea lui Satan, însă bogate binecuvîntări pentru poporul lui Iehova. Să vedem acum modul în care se va mai confirma lucrul acesta în timpul desfăşurării Zilei Domnului.

Ce înseamnă pentru tine Ziua Domnului?

„Du–te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi.“ — PSALM 110:2.

 1–3. (a) De ce începutul Zilei Domnului a fost o perioadă de conflicte, şi care au fost cîteva dintre victoriile lui Isus? (b) Cum ‘îşi va desăvîrşi victoria’ Isus?

ÎN 1914 Isus a fost instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu şi Ziua Domnului a început. Imediat, noul Rege s–a confruntat cu opoziţia violentă a lui Satan Diavolul şi a organizaţiei lui pămînteşti (Psalm 2:1–6). Deci primii ani ai Zilei Domnului au constituit o perioadă de conflicte în timpul căreia Isus s–a dus ‘să subjuge în mijlocul duşmanilor săi’. — Psalm 110:2.

² Noul Rege a repurtat victorii impresionante. După 1914 Satan a încercat să „devoreze“ Regatul nou născut, dar el a fost aruncat din cer în mod ruşinos (Apocalips 12:1–12). Apoi el ‘a făcut război’ cu rămăşiţa celor unşi, dar nu a fost în măsură să–i împiedice pe aceştia ‘să se ridice în picioare’ în 1919, sau să accepte „micul sul“ din mîna lui Isus Cristos (Apocalips 10:8–10, 11; 11:11, 12; 12:17). El nu a putut, de asemenea, să împiedice strîngerea ultimilor membri ai celor 144 000 şi adunarea marii mulţimi care provine din toate naţiunile şi aduce un „serviciu sacru zi şi noapte în (...) templul“ lui Iehova. — Apocalips 7:1–3, 9–15.

³ Într–adevăr, de la 1914 Isus ‘a ieşit victorios’. Totuşi, mai sînt multe de făcut. Isus trebuie încă ‘să–şi desăvîrşească victoria’. El trebuie încă să acţioneze pentru a şterge orice urmă a sistemului de lucruri al lui Satan (Apocalips 6:1, 2; 19:11–21). Ce va însemna pentru fiecare dintre noi această importantă acţiune?

Dezgolirea publică a Babilonului cel Mare

 4. Cum este prezentată în Apocalips religia falsă?

⁴ Distrugerea lumii lui Satan începe cu sfîrşitul religiei false. Apocalipsul prezintă întregul imperiu al religiei false — inclusiv creştinătatea — ca fiind o prostituată, Babilonul cel Mare, care întreţine relaţii imorale cu regii pămîntului şi îmbată omenirea cu fornicaţia ei. Ea însăşi este, de asemenea, beată — într–un mod care provoacă repulsie — deoarece a băut sîngele slujitorilor lui Dumnezeu (Apocalips 17:1–6). Apocalipsul descrie, de asemenea, sfîrşitul acestei vechi prostituate dezgustătoare, şi putem înţelege mai bine ce va însemna acest lucru dacă vom analiza ce s–a întîmplat unei alte prostituate religioase care a existat în secolul al VII–lea î.e.n.

 5, 6. De ce Ierusalimul infidel a căpătat numele de prostituată, şi ce judecată a suferit el din această cauză din partea lui Iehova?

⁵ Această prostituată era oraşul Ierusalim: el trebuia să fie centrul închinării pămînteşti la Iehova, însă Dumnezeu i–a spus: „Prin sîngele pe care l–ai vărsat ai devenit vinovată“ (Ezechiel 22:4). El trebuia să fie şi curat spiritualiceşte, însă se prostituase întreţinîndu–se cu naţiunile. „O, ce plin de furie sînt împotriva ta“, i–a spus Iehova, „pentru toate aceste lucruri pe care le–ai făcut, lucrarea unei femei, a unei prostituate dominatoare!“ — Ezechiel 16:30; 23:1–21; Iacob 4:4.

⁶ Să vedem acum judecata pe care a pronunţat–o Iehova asupra acestui oraş comparat cu o prostituată: „Iată că adun laolaltă pe toţi aceia [naţiunile] care te iubesc cu patimă, faţă de care tu erai plăcută, şi pe toţi aceia pe care i–ai iubit (...) şi ei trebuie să te despoaie de veşminte şi să–ţi ia obiectele frumoase şi să te lase goală şi dezgolită. Şi ei trebuie să–ţi ardă casele cu foc“ (Ezechiel 16:37, 39, 41; 23:25–30). Istoria consemnează ce s–a întîmplat. Babilonienii au venit în 607