„Aceasta este cea mai frumoasă dintre toate zilele“

„Prin inspiraţie eu m–am aflat în ziua Domnului.“ — APOCALIPS 1:10.

 1. În ce „zi“ trăim, şi de ce este acest lucru atît de entuziasmant?

„ACEASTA este cea mai frumoasă dintre toate zilele. Iată, Regele domneşte!“ Aceste cuvinte emoţionante rostite de cel de al doilea preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society în 1922 continuă şi azi să ne entuziasmeze. Ele ne amintesc că trăim în cea mai emoţionantă perioadă din toată istoria, şi anume, perioada care în Biblie se numeşte „Ziua Domnului“ (Apocalips 1:10). Aceasta este într–adevăr „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, deoarece ea reprezintă timpul în care Iehova, prin intermediul Regatului lui Cristos, îşi va realiza toate scopurile măreţe şi îşi va sfinţi Sfîntul nume în faţa întregii creaţii.

 2, 3. (a) Cînd a început şi cînd sfîrşeşte Ziua Domnului? (b) Unde putem afla lucruri referitoare la ziua aceasta?

² Această zi a început în 1914, cînd Isus a fost instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu şi va continua pînă la sfîrşitul domniei milenare, cînd Cristos „va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul“ (1 Corinteni 15:24). Creştinii fideli au aşteptat de multe secole Ziua Domnului. Acum ea a sosit! Ce a însemnat această zi, „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, pentru poporul lui Dumnezeu şi pentru lume în general?

³ Cartea biblică Apocalipsul este cea care ne spune cele mai multe lucruri cu privire la Ziua Domnului. Aproape toate profeţiile din această carte se împlinesc în timpul Zilei Domnului. Dar Apocalipsul nu este decît punctul culminant al unei serii de cărţi profetice care ne vorbesc despre acea Zi. Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Daniel, precum şi alte cărţi ne vorbesc, de asemenea, despre ea. Şi, deseori, ceea ce spun ele ne ajută să înţelegem mai bine profeţiile din Apocalips. Să vedem îndeosebi cum face cartea lui Ezechiel lumină asupra împlinirii Apocalipsului în timpul Zilei Domnului.

Cei patru călăreţi

 4. Conform capitolului 6 al Apocalipsului, ce s–a întîmplat la începutul Zilei Domnului?

⁴ De exemplu, în al şaselea capitol al Apocalipsului, apostolul Ioan descrie o viziune emoţionantă: „Am văzut, şi iată, un cal alb; şi cel care şedea pe el avea un arc; şi i s–a dat o coroană şi a ieşit victorios şi pentru a–şi desăvîrşi victoria“ (Apocalips 6:2). Cine este acest călăreţ victorios? Nimeni altul decît Isus Cristos, care, instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu, înaintează călare pentru a–şi învinge duşmanii (Psalm 45:3–6; 110:2). Galopul triumfător al lui Isus a început în 1914, chiar la începutul Zilei Domnului (Psalm 2:6). Prima sa victorie a fost aruncarea lui Satan şi a demonilor pe pămînt. Dar care a fost rezultatul pentru omenire? „Vai de pămînt şi de mare.“ — Apocalips 12:7–12.

 5. Ce personaje sinistre îl urmează pe călăreţul de pe calul alb, şi ce putere are fiecare dintre ele?

⁵ În viziune urmează apoi trei personaje sinistre: un cal de culoarea focului care reprezintă războiul, un cal negru care simbolizează foametea şi un cal gălbui al cărui călăreţ se numea „Moartea“. Despre acest al patrulea cal citim următoarele: „Am văzut, şi iată: un cal gălbui; şi cel care stătea călare avea drept nume Moartea. Şi Hadesul îl urma de aproape. Şi li s–a dat putere peste a patra parte a pămîntului pentru a ucide cu o sabie lungă şi cu lipsă de alimente şi cu plagă mortală şi prin fiarele sălbatice ale pămîntului.“ — Apocalips 6:3–8; Matei 24:3, 7, 8; Luca 21:10, 11.

 6. Ce efect au avut asupra pămîntului aceşti trei cai înfiorători şi călăreţii lor?

⁶ În conformitate cu ce spune profeţia, omenirea a suferit enorm din 1914 încoace din cauza războaielor, a foametei şi a bolilor. Dar al patrulea călăreţ ucide şi „prin intermediul fiarelor sălbatice ale pămîntului“. S–a împlinit în mod pregnant de la 1914 încoace acest aspect al profeţiei? Analizarea unei profeţii asemănătoare, rostite de Ezechiel ne ajută să înţelegem acest lucru.

 7. (a) Ce profeţie a rostit Ezechiel cu privire la Ierusalim? (b) Cum s–a împlinit această profeţie?

⁷ Scriind după cîte se pare, cu cinci ani înaintea distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n., Ezechiel a profeţit o pedeapsă îngrozitoare pentru evrei din cauza infidelităţii lor. Iată ce a scris el sub inspiraţie: „Deci la fel se va întîmpla cînd vor fi cele patru acte de judecată dăunătoare — sabia şi foametea şi fiara sălbatică dăunătoare şi ciuma — pe care le voi trimite efectiv asupra Ierusalimului, că să–l tai din el pe omul pămîntesc şi pe animalul domestic“ (Ezechiel 14:21; 5:17). S–a împlinit literalmente lucrul acesta pe vremea aceea? Fără îndoială că, pe măsură ce se apropia de sfîrşit, Ierusalimul suferea de foamete şi din cauza războiului, iar foametea cauzează de obicei boli (2 Cronici 36:1–3, 6, 13, 17–21; Ieremia 52:4–7; Plîngeri 4:9, 10). Dar a mai fost oare atunci şi un flagel cauzat de fiarele sălbatice? Probabil că au fost cazuri cînd unii oameni au fost tîrîţi afară sau chiar ucişi de animale, întrucît şi Ieremia a profeţit lucrul acesta. — Levitic 26:22–33; Ieremia 15:2, 3.

 8. Ce rol au avut pînă în prezent fiarele sălbatice în Ziua Domnului?

⁸ Dar ce se poate spune astăzi? În ţările dezvoltate animalele sălbatice nu mai constituie un pericol ca odinioară. Dar în alte ţări ele continuă să facă victime, îndeosebi dacă socotim printre „fiarele sălbatice ale pămîntului“ şerpii şi crocodilii. Aceste decese tragice sînt rareori semnalate în presa internaţională, dar ele sînt demne de luat în considerare. Cartea Planet Earth—Flood (Planeta Pămînt — Inundaţii) relatează că mulţi oameni din India şi Pakistan „au murit în chinuri groaznice în urma muşcăturilor de şerpi veninoşi“, în timp ce încercau să fugă din calea inundaţiilor. Revista India Today (India azi) relatează despre un sat din Bengalul de Vest unde aproximativ 60 de femei şi–au pierdut soţii din cauza atacurilor de tigri. S–ar putea ca aceste tragedii să devină şi mai frecvente în viitor, cînd societatea umană se va dezintegra iar foametea va creşte.

 9. Ce alt fel de ‘animale’ au cauzat crime şi suferinţe în omenire de–a lungul acestui secol?

⁹ Dar Ezechiel a mai făcut aluzie la un alt fel de ‘animale’ cînd a zis: „Există o conspiraţie a profeţilor lui în mijlocul său, ca leul care rage sfîşiindu–şi prada. El devorează efectiv sufletul. (...) Prinţii lui din mijlocul lui sînt ca lupii care sfîşie prada“ (Ezechiel 22:25, 27). Deci şi oamenii pot acţiona asemenea animalelor, şi cît a suferit omenirea din secolul nostru din cauza acestor animale de pradă! Mulţi au fost ucişi de criminali şi terorişti, care au acţionat ca animalele. Da, moartea a secerat în diferite moduri o recoltă bogată de victime „prin intermediul fiarelor sălbatice ale pămîntului“.

10. De care lucru ne ajută să ne dăm seama războaiele, foametea, bolile şi fiarele sălbatice cauzatoare de moarte?

¹⁰ Enumerarea războaielor, foametei, bolilor şi fiarelor sălbatice în viziunea lui Ioan ne ajută să înţelegem că nenorocirile care s–au abătut asupra Ierusalimului în 607 î.e.n. urmau să aibă un corespondent în numeroase situaţii din zilele noastre. Ziua Domnului a însemnat deja suferinţe pentru lume, datorate în mare parte faptului că liderii umani au refuzat să se supună celui dintîi călăreţ — Regele întronat Isus Cristos (Psalm 2:1–3). Dar cum stau lucrurile cu poporul lui Dumnezeu? Ce a însemnat pentru el Ziua Domnului?

Măsurarea templului

11. Conform cu Apocalips 11:1, ce i se porunceşte lui Ioan să facă, şi aceasta în legătură cu care templu? 

¹¹ În Apocalips 11:1 apostolul Ioan spune: „Şi mi s–a dat o trestie ca o nuia în timp ce mi–a zis: «Ridică–te şi măsoară templul–sanctuar al lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei care se închină în el!»“ Faptul că în viziune templul a fost măsurat astfel, era un lucru foarte semnificativ pentru poporul lui Dumnezeu. Ce templu–sanctuar a măsurat Ioan? Nu templul evreiesc material, unde Ioan se închinase înainte de a deveni creştin. Templul acela a fost respins de Iehova şi distrus în anul 70 e.n. (Matei 23:37—24:2). Aici este vorba de marele templu spiritual al lui Iehova. Iar în curtea pămîntească a acestui templu simbolic creştinii unşi slujesc în calitate de subpreoţi. — Evrei 9:11, 12, 24; 10:19–22; Apocalips 5:10.

12. Cînd a venit în existenţă templul acela, şi ce s–a petrecut în primul secol cu privire la el?

¹² Acest templu a venit în existenţă în anul 29 e.n., cînd Isus a fost uns ca Mare Preot (Evrei 3:1; 10:5). Templul urma să aibă 144 000 de subpreoţi, dintre care mulţi au fost aleşi şi sigilaţi în secolul I şi au rămas fideli pînă la moarte (Apocalips 7:4; 14:1). Dar cînd aceşti creştini din secolul I au murit, ei au dormit în mormînt şi nu au fost înviaţi imediat la viaţă cerească (1 Tesaloniceni 4:15). De altfel, după secolul întîi s–a produs o mare apostazie, iar clasa preoţească a creştinilor unşi a fost înconjurată de apostaţi asemănători cu nişte „buruieni“ foarte prolifice (Matei 13:24–30). În toate secolele care au urmat se puteau pune, desigur, aceste întrebări: ‘Vor fi vreodată sigilaţi toţi cei 144 000 de subpreoţi?’ ‘Va veni vreodată ziua în care cei care au murit fideli vor fi înviaţi la viaţă, pentru a sluji în sanctuarul ceresc?’ Faptul că templul din viziune a fost măsurat, demonstrează că răspunsul la fiecare dintre aceste întrebări este „Da!“ De ce?

13. Ce garanţie ne dă faptul că Ioan a măsurat templul–sanctuar, şi ce s–a întîmplat la scurt timp după începerea Zilei Domnului?

¹³ Deoarece în profeţia biblică măsurarea unui lucru indică de obicei că scopul lui Iehova cu privire la acel lucru se va împlini cu certitudine şi în totalitate (2 Regi 21:13; Ieremia 31:39; Plîngeri 2:8). Deci faptul că în viziune Ioan a măsurat templul–sanctuar era o garanţie că, în Ziua Domnului, toate scopurile lui Iehova referitoare la templu se vor împlini. În concordanţă cu aceasta, şi conform tuturor dovezilor, acele persoane dintre cei unşi care au murit în fidelitate au început să fie înviate la locul lor promis în sanctuarul ceresc începînd din 1918 (1 Tesaloniceni 4:16; Apocalips 6:9–11). Dar cum stau lucrurile cu rămăşiţa celor 144 000?

14. Ce li s–a întîmplat creştinilor unşi înaintea şi în timpul primului război mondial?

¹⁴ Încă înainte de a începe Ziua Domnului, creştinii unşi care au ieşit din creştinătatea apostată, au început să se adune într–o organizaţie separată. Ei şi–au făcut o excelentă reputaţie de fidelitate prin anunţarea importanţei anului 1914, însă, în acel an hotărîtor, odată cu izbucnirea primului război mondial, ei au început să fie oprimaţi, ‘călcaţi în picioare’. Aceasta a atins punctul culminant în 1918, cînd directorii de la Watch Tower Society au fost întemniţaţi, iar lucrarea de predicare organizată aproape că încetase. În timpul acela, aceşti creştini au fost ca şi ‘omorîţi’ (Apocalips 11:2–7). Ce însemna pentru aceşti creştini măsurarea templului–sanctuar?

15. Ce semnifica pentru poporul lui Dumnezeu din zilele lui Ezechiel măsurarea templului din viziune? 

¹⁵ În anul 593 î.e.n., la 14 ani după ce templul lui Iehova din Ierusalim fusese distrus, Ezechiel a avut o viziune a casei lui Iehova. Lui i s–a dat să viziteze în amănunţime acest templu şi a observat fiecare detaliu al templului în timp ce era măsurat cu atenţie (Ezechiel, capitolele 40—42). Ce semnifica lucrul acesta? Iehova însuşi a explicat: Măsurarea templului implica o încercare pentru cei din poporul lui Ezechiel. Dacă aceştia se umileau, se căiau de greşelile comise şi se conformau legilor lui Iehova, urma să li se spună măsurătorile templului. Lucrul acesta le–ar fi întărit, evident, speranţa că într–o zi poporul lui Iehova avea să fie eliberat din Babilon şi avea să i se închine din nou lui Iehova în templul său material. — Ezechiel 43:10, 11.

16. (a) Ce asigurare i–a dat în 1918 poporului lui Iehova faptul că Ioan măsurase templul–sanctuar? (b) Cum s–a realizat ea?

¹⁶ În mod asemănător, în 1918, dacă acei creştini descurajaţi aveau să se căiască de orice greşeală comisă, ei urmau să fie eliberaţi, pentru a se bucura de binecuvîntarea lui Iehova şi pentru a–şi îndeplini în întregime rolul în cadrul aranjamentului templului său. Lucrul acesta s–a întîmplat întocmai. Conform cu Apocalips 11:11, ei „s–au ridicat în picioare“, sau, în mod figurativ, au fost înviaţi. O viziune asemănătoare din Ezechiel a prefigurat restabilirea iudeilor în ţara lor (Ezechiel 37:1–14). În epoca noastră, această ‘înviere’ s–a dovedit a fi o restabilire a poporului lui Dumnezeu din starea sa de descurajare, care echivala aproape cu inactivitatea, la o viaţă plină de dinamism, în care puteau să activeze din plin în serviciul lui Iehova. Această ‘înviere’ a avut loc în 1919.

Micul sul

17. (a) Descrieţi viziunea lui Ioan consemnată în Apocalips 10:1. (b) Cine era îngerul pe care l–a văzut Ioan, şi în timpul cărei zile trebuia să se împlinească viziunea?

¹⁷ În Apocalips 10:1 Ioan a văzut un „înger puternic coborînd din cer, îmbrăcat cu un nor, şi un curcubeu era pe capul său, iar faţa sa era ca soarele şi picioarele sale erau ca stîlpii de foc“. Aceasta se aseamănă întrucîtva cu viziunile despre Iehova avute anterior de Ezechiel şi de Ioan însuşi (Ezechiel 8:2; Apocalips 4:3). Dar aici Ioan a văzut un înger, nu pe Iehova. Trebuie deci să fi fost vorba despre marele Fiu al lui Iehova, Isus Cristos, care este „imaginea Dumnezeului invizibil“ (Coloseni 1:15). De altfel, în Apocalips 10:2, Isus este înfăţişat într–o poziţie de mare autoritate, cu „piciorul drept pe mare, dar cu stîngul pe pămînt“. Aşadar, îngerul îl reprezintă pe Isus în timpul Zilei Domnului. — Psalm 8:4–8; Evrei 2:5–9.

18. (a) Ce i s–a poruncit lui Ioan să mănînce? (b) Într–o viziune asemănătoare, ce i s–a poruncit lui Ezechiel să mănînce, şi cu ce rezultat?

¹⁸ În această glorioasă viziune Isus are în mînă un mic sul, iar lui Ioan i se porunceşte să ia sulul şi să–l mănînce (Apocalips 10:8, 9). În felul acesta, Ioan are o experienţă foarte asemănătoare cu aceea a lui Ezechiel, căruia i s–a poruncit, de asemenea, în viziune să mănînce un sul. În cazul lui Ezechiel, însuşi Iehova i–a înmînat profetului sulul, iar Ezechiel a văzut că „în el erau scrise cîntece de jale şi gemete şi bocete“ (Ezechiel 2:8–10). Ezechiel ne relatează astfel: „Am început să–l mănînc şi în gura mea el a devenit dulce ca mierea“ (Ezechiel 3:3). Ce a semnificat pentru Ezechiel faptul că a mîncat sulul?

19. (a) Ce reprezenta faptul că Ezechiel a mîncat sulul? (b) Cui erau adresate mesajele amare pe care Ezechiel fusese însărcinat să le anunţe?

¹⁹ Este clar că sulul conţinea informaţii profetice inspirate. Cînd Ezechiel a mîncat sulul, el a acceptat însărcinarea de a declara aceste informaţii pînă acolo încît sulul a devenit o parte din el. (Compară Ieremia 15:16.) Dar conţinutul sulului nu era dulce pentru alţii. El era plin de „cîntece de jale şi gemete şi bocete“. Pentru cine era amar acest mesaj? În primul rînd lui Ezechiel i s–a spus: „Fiul omului, du–te, intră în mijlocul casei lui Israel şi trebuie să le vorbeşti cu cuvintele mele“ (Ezechiel 3:4). Mai tîrziu mesajul lui Ezechiel s–a lărgit, pentru a include naţiunile păgîne de jur împrejur. — Ezechiel, capitolele 25—32.

20. Ce s–a întîmplat cînd Ioan a mîncat micul sul, şi ce a rezultat din această acţiune?

²⁰ În cazul lui Ioan rezultatul faptului că el a mîncat sulul a fost asemănător. Iată ce declară el: „Eu am luat micul sul din mîna îngerului şi l–am mîncat, iar în gura mea el a fost dulce ca mierea, dar cînd l–am mîncat, pîntecele mi s–a făcut amar“ (Apocalips 10:10). Şi pentru Ioan mîncatul sulului era dulce. El era mişcat de faptul că acest cuvînt al lui Iehova devenise o parte din el însuşi. Totuşi mesajul avea şi o rezonanţă amară. Dar pentru cine? Lui Ioan i s–a spus: „Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la popoare şi naţiuni şi limbi şi mulţi regi.“ — Apocalips 10:11.

21. (a) Ce activitate care corespundea mîncatului acestui mic sul de către Ioan au întreprins în 1919 creştinii unşi, şi cu ce rezultat? (b) Ce efect a avut această activitate asupra creştinătăţii şi asupra lumii în general?

²¹ Cum s–au realizat toate aceste modele profetice pe parcursul Zilei Domnului? În conformitate cu faptele istorice, în 1919 creştinii fideli au acceptat privilegiul de a–l sluji pe Iehova într–un mod atît de complet, încît această activitate a devenit o parte din ei înşişi, ceea ce lor li s–a părut a fi într–adevăr dulce. Dar ceea ce pentru ei a fost o binecuvîntare şi un privilegiu, s–a dovedit a fi amar pentru alţii, îndeosebi pentru clerul creştinătăţii. De ce? Deoarece aceşti fideli creştini unşi au proclamat curajos întregul mesaj al lui Iehova pentru omenire. Nu numai că au predicat „vestea bună a regatului“, dar ei au şi demascat starea de moarte spirituală în care se află creştinătatea şi lumea în general. — Matei 24:14; Apocalips 8:1—9:21; 16:1–21.

22. (a) În ce mod minunat au fost cei unşi folosiţi pînă acum de către Iehova în timpul Zilei Domnului? (b) Ce a însemnat Ziua Domnului pentru lumea lui Satan şi pentru poporul lui Dumnezeu?

²² Acest fidel grup de creştini a fost folosit de către Iehova pentru a–i aduna pe ultimii dintre cei 144 000, în vederea sigilării lor, iar aceştia au deschis drumul pentru strîngerea marii mulţimi, a cărei speranţă este să trăiască veşnic pe pămînt (Apocalips 7:1–4, 9, 10). Această mare mulţime joacă un rol important în realizarea scopurilor lui Iehova cu privire la pămînt, iar apariţia ei a dat naştere unei mari bucurii atît în cer, cît şi pe pămînt (Apocalips 7:11–17; Ezechiel 9:1–7). Deci această zi, „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, a însemnat deja suferinţe pentru lumea lui Satan, însă bogate binecuvîntări pentru poporul lui Iehova. Să vedem acum modul în care se va mai confirma lucrul acesta în timpul desfăşurării Zilei Domnului.

Ce înseamnă pentru tine Ziua Domnului?

„Du–te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi.“ — PSALM 110:2.

 1–3. (a) De ce începutul Zilei Domnului a fost o perioadă de conflicte, şi care au fost cîteva dintre victoriile lui Isus? (b) Cum ‘îşi va desăvîrşi victoria’ Isus?

ÎN 1914 Isus a fost instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu şi Ziua Domnului a început. Imediat, noul Rege s–a confruntat cu opoziţia violentă a lui Satan Diavolul şi a organizaţiei lui pămînteşti (Psalm 2:1–6). Deci primii ani ai Zilei Domnului au constituit o perioadă de conflicte în timpul căreia Isus s–a dus ‘să subjuge în mijlocul duşmanilor săi’. — Psalm 110:2.

² Noul Rege a repurtat victorii impresionante. După 1914 Satan a încercat să „devoreze“ Regatul nou născut, dar el a fost aruncat din cer în mod ruşinos (Apocalips 12:1–12). Apoi el ‘a făcut război’ cu rămăşiţa celor unşi, dar nu a fost în măsură să–i împiedice pe aceştia ‘să se ridice în picioare’ în 1919, sau să accepte „micul sul“ din mîna lui Isus Cristos (Apocalips 10:8–10, 11; 11:11, 12; 12:17). El nu a putut, de asemenea, să împiedice strîngerea ultimilor membri ai celor 144 000 şi adunarea marii mulţimi care provine din toate naţiunile şi aduce un „serviciu sacru zi şi noapte în (...) templul“ lui Iehova. — Apocalips 7:1–3, 9–15.

³ Într–adevăr, de la 1914 Isus ‘a ieşit victorios’. Totuşi, mai sînt multe de făcut. Isus trebuie încă ‘să–şi desăvîrşească victoria’. El trebuie încă să acţioneze pentru a şterge orice urmă a sistemului de lucruri al lui Satan (Apocalips 6:1, 2; 19:11–21). Ce va însemna pentru fiecare dintre noi această importantă acţiune?

Dezgolirea publică a Babilonului cel Mare

 4. Cum este prezentată în Apocalips religia falsă?

⁴ Distrugerea lumii lui Satan începe cu sfîrşitul religiei false. Apocalipsul prezintă întregul imperiu al religiei false — inclusiv creştinătatea — ca fiind o prostituată, Babilonul cel Mare, care întreţine relaţii imorale cu regii pămîntului şi îmbată omenirea cu fornicaţia ei. Ea însăşi este, de asemenea, beată — într–un mod care provoacă repulsie — deoarece a băut sîngele slujitorilor lui Dumnezeu (Apocalips 17:1–6). Apocalipsul descrie, de asemenea, sfîrşitul acestei vechi prostituate dezgustătoare, şi putem înţelege mai bine ce va însemna acest lucru dacă vom analiza ce s–a întîmplat unei alte prostituate religioase care a existat în secolul al VII–lea î.e.n.

 5, 6. De ce Ierusalimul infidel a căpătat numele de prostituată, şi ce judecată a suferit el din această cauză din partea lui Iehova?

⁵ Această prostituată era oraşul Ierusalim: el trebuia să fie centrul închinării pămînteşti la Iehova, însă Dumnezeu i–a spus: „Prin sîngele pe care l–ai vărsat ai devenit vinovată“ (Ezechiel 22:4). El trebuia să fie şi curat spiritualiceşte, însă se prostituase întreţinîndu–se cu naţiunile. „O, ce plin de furie sînt împotriva ta“, i–a spus Iehova, „pentru toate aceste lucruri pe care le–ai făcut, lucrarea unei femei, a unei prostituate dominatoare!“ — Ezechiel 16:30; 23:1–21; Iacob 4:4.

⁶ Să vedem acum judecata pe care a pronunţat–o Iehova asupra acestui oraş comparat cu o prostituată: „Iată că adun laolaltă pe toţi aceia [naţiunile] care te iubesc cu patimă, faţă de care tu erai plăcută, şi pe toţi aceia pe care i–ai iubit (...) şi ei trebuie să te despoaie de veşminte şi să–ţi ia obiectele frumoase şi să te lase goală şi dezgolită. Şi ei trebuie să–ţi ardă casele cu foc“ (Ezechiel 16:37, 39, 41; 23:25–30). Istoria consemnează ce s–a întîmplat. Babilonienii au venit în 607 î.e.n. şi au jefuit complet Ierusalimul. Poporul lui şi bogăţiile lui au fost luate şi duse în Babilon. Oraşul a fost distrus, iar pămîntul a fost lăsat pustiu. — 2 Cronici 36:17–21.

 7. Care va fi sfîrşitul Babilonului cel Mare?

⁷ Ceva asemănător se va întîmpla cu Babilonul cel Mare. Apocalipsul avertizează astfel: „Aceştia [„regii“ sau conducătorii din prezent, cu care Babilonul cel Mare a comis fornicaţie spirituală] o vor urî pe prostituată, o vor devasta şi dezgoli şi îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet cu foc“ (Apocalips 17:2, 16). Conform cu exemplul Ierusalimului antic, noi ştim ce va însemna acest lucru. Religia falsă va fi distrusă de guvernele naţionale care anterior ‘au iubit–o’. Bogăţiile îi vor fi smulse, iar ea va fi arsă, distrusă complet. Un sfîrşit care se potriveşte unei organizaţii dezgustătoare!

Cerurile s–au întunecat

 8. Ce fel de perioadă va fi pentru omenire necazul cel mare?

⁸ Odată cu distrugerea Babilonului cel Mare, se va intra în „necazul cel mare“ profeţit de Isus (Matei 24:21; Apocalips 7:14). Vorbind despre timpul acela, Apocalipsul spune: „S–a produs un mare cutremur de pămînt; şi soarele a devenit negru ca un sac de păr, şi întreaga lună a devenit ca sîngele şi stelele cerului au căzut pe pămînt“ (Apocalips 6:12, 13). Acest mare cutremur de pămînt este ‘marele cutremur pe pămîntul Israelului’, profeţit de Ezechiel (Ezechiel 38:18, 19; Ioel 3:14–16). Este distrugerea finală a acestui sistem de lucruri rău. Dar în timpul acela se va întîmpla ceva cu soarele, luna şi stelele fizice?

 9, 10. Ce a profeţit Ezechiel în cazul Egiptului, şi cum s–a împlinit profeţia?

⁹ Avertizînd cu privire la iminenta cădere a Egiptului, marea ţară vecină de la sudul Israelului, Ezechiel a spus: „«Şi tu [Faraon] cînd vei fi stins, voi acoperi cerurile şi le voi întuneca stelele. Cît despre soare, îl voi acoperi cu nori, iar luna nu va face să–i strălucească lumina. Toate sursele de lumină din ceruri le voi întuneca din cauza ta şi, în mod sigur, voi pune peste ţara ta negura» este declaraţia Domnului Suveran Iehova.“ — Ezechiel 32:7, 8.

¹⁰ Cînd Faraonul şi armatele lui au căzut, cerurile fizice nu s–au întunecat, însă viitorul Egiptului a devenit foarte întunecat. Aşa cum notează biblistul C.F. Keil „întunericul care urmează [căderii Faraonului] este o reprezentare figurativă a unei stări de totală desperare“. Încetînd pentru totdeauna de a mai fi o putere mondială independentă, Egiptul a fost stăpînit de puterile mondiale care s–au succedat! Azi, cea mai mare parte din teritoriul puterii mondiale antice a faraonilor este guvernată de o naţiune arabă.

11. (a) Ce anume este prefigurat prin ceea ce s–a întîmplat Egiptului? (b) În ce sens va fi complet întunecat viitorul pentru lumea lui Satan în marele necaz?

¹¹ Dar Keil a văzut în profeţia lui Ezechiel încă o semnificaţie. Iată ce scrie el: „Răsturnarea acestei puteri mondiale [a Egiptului] este o prevestire şi un preludiu la răsturnarea, în ziua judecăţii de apoi, a oricărei puteri mondiale lipsite de pietate.“ Lucrul acesta este în esenţă adevărat. După cum se arată în Apocalips, în timpul marelui necaz perspectivele omenirii lipsite de pietate vor fi la fel de întunecate ca ale Egiptului. Va fi ca şi cum soarele nu ar da lumină ziua, iar noaptea cerul va fi ca şi lipsit de orice lumină blîndă a lunii şi fără sclipirile prietenoase ale stelelor. Cei care vor refuza să–i aducă onoare Regelui lui Iehova vor pieri fără să aibă parte de o înmormîntare demnă, cînd călăreţul de pe calul alb îşi va desăvîrşi victoria (Apocalips 19:11, 17–21; Ezechiel 39:4, 17–19). Nu–i de mirare că oamenii lipsiţi de pietate le vor striga „munţilor şi maselor stîncoase: «Cădeţi peste noi şi ascundeţi–ne de faţa Aceluia care şade pe tron şi de urgia Mielului, deoarece a venit marea zi a urgiei lor, şi cine poate să stea în picioare?»“ — Apocalips 6:16, 17; Matei 24:30.

Războiul continuă

12. Cum şi–a manifestat Satan ura faţă de Isus în timpul Zilei Domnului?

¹² Dar ce putem spune despre creştinii din timpul Zilei Domnului? Ei au suferit mult de pe urma războiului continuu dintre Satan şi călăreţul de pe calul alb. Întrucît Satan nu a putut să–l atace pe Isus personal, el şi–a dezlănţuit cu toată forţa furia împotriva rămăşiţei creştinilor unşi şi, mai recent, împotriva marii mulţimi de alte oi care s–au strîns în jurul acestora. După cum Isus i–a prevenit, aceşti creştini sînt „obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui [său]“ (Matei 24:9). Pentru a lupta împotriva lor, Satan s–a folosit de orice armă pe care o are la dispoziţie, inclusiv atacurile gloatelor, întemniţarea, tortura şi asasinatele. — 2 Timotei 3:12.

13. Cum a folosit Satan înşelătoria pentru a lupta împotriva poporului lui Dumnezeu?

¹³ Satan a folosit, de asemenea, cu multă dibăcie, înşelătoria (Efeseni 6:11). Folosindu–se de „puterea înşelătoare a bogăţiei“, el i–a ispitit pe unii ca să încetinească sau chiar să–şi abandoneze serviciul sacru (Matei 13:22; 1 Timotei 6:9, 10). Alţii au fost ademeniţi să comită necurăţenie şi imoralitate (1 Corinteni 5:1, 2). Mulţi alţii trebuie să suporte mari presiuni din cauza „împrejurărilor vieţii“, iar Satan profită de aceasta pentru a încerca să–i ‘împovăreze’ (Luca 21:34). În alte cazuri, el s–a folosit de conflictele de personalitate sau de tendinţele de răzvrătire, pentru a–i distrage de la „lucrurile mai importante“. — Filipeni 1:10; 1 Corinteni 1:11, 12; Iacob 4:1–3.

14, 15. Cum putem ieşi învingători în luptă împotriva lui Satan?

¹⁴ Deci creştinii trebuie să cultive perseverenţă în Ziua Domnului. Unii au eşuat şi fiecare eşec a fost o mică victorie pentru Satan (1 Petru 5:8). Dar cei mai mulţi dintre ei au dat ascultare promisiunii lui Isus: „Cel care va fi perseverat pînă la sfîrşit va fi salvat“ (Matei 24:13). Cu ajutorul lui Iehova, ei au biruit şi i–au bucurat inima lui Iehova. — Proverbe 27:11; 1 Ioan 2:13, 14.

¹⁵ Cu siguranţă că nimeni dintre noi nu vrea să–i dea lui Satan satisfacţia de a ne vedea că abandonăm! De aceea, să urmăm sfatul lui Pavel şi să ne înarmăm cu adevărul, dreptatea şi credinţa, predicînd cu zel vestea bună şi studiind, pentru a ne putea păstra tari în credinţă. De asemenea, să ne rugăm neîntrerupt şi să fim vigilenţi. În acest fel, ‘nu vom fi expuşi nici unei acuzaţii în ziua Domnului nostru Isus Cristos’ (1 Corinteni 1:8; Efeseni 6:10–18; 1 Tesaloniceni 5:17; 1 Petru 4:7). Dimpotrivă, Ziua Domnului va fi pentru noi o sursă de mari binecuvîntări.

Minunate privilegii de serviciu

16. De ce i s–a poruncit lui Ioan  să nu scrie ce au spus cele şapte tunete, şi ce a însemnat lucrul acesta în 1919 pentru creştinii unşi?

¹⁶ În Apocalips 10:3, 4, Ioan  spune că „cele şapte tunete“ şi–au făcut auzite propriile voci. El a vrut să scrie ceea ce auzise, însă iată ce spune el: „Am auzit din cer o voce care spunea: «Sigilează lucrurile pe care le–au spus cele şapte tunete şi nu le scrie»“. Evident că nu era încă timpul să se furnizeze aceste informaţii. Dimpotrivă, lui Ioan  i s–a poruncit să ia micul sul şi să–l mănînce. Se pare că cele şapte tunete reprezintă exprimarea completă a scopurilor lui Iehova (Psalm 29:3; Ioan 12:28, 29; Apocalips 4:5). În 1919, cînd creştinii unşi au mîncat în mod figurativ micul sul, nu sosise încă timpul pentru ei să aibă o înţelegere completă a scopurilor lui Iehova. (Compară Daniel 12:8, 9.) Dar ei au înaintat fără teamă cu înţelegerea pe care o aveau la data aceea şi s–au dovedit demni de a primi ulterior o mai mare lumină.

17. Care sînt cîteva dintre lucrurile pe care Iehova le–a permis poporului său să le înţeleagă în anii care s–au scurs de la 1919 încoace?

¹⁷ Apoi, de–a lungul anilor, ei au primit o înţelegere din ce în ce mai clară a voinţei lui Iehova. De exemplu, ei au înţeles că oile din parabola lui Isus urmau să fie separate de capre încă înainte de Armaghedon (Matei 25:31–46). Ei au înţeles că naşterea Regatului în 1914 era o împlinire a capitolului 12 în Apocalips. Ei au înţeles mai bine importanţa numelui lui Iehova şi au aflat cine erau în realitate cei care constituiau marea mulţime din Apocalips, capitolul 7. Cîtă încredere au dat poporului lui Dumnezeu aceste dezvăluiri progresive! — Proverbe 4:18; 2 Petru 1:19.

18. Ce privilegii excepţionale de serviciu a avut poporul lui Iehova în timpul Zilei Domnului, şi ce asigurare ne dă acest lucru?

¹⁸ În acelaşi timp, Iehova le–a încredinţat slujitorilor săi pămînteşti remarcabile privilegii de serviciu. Într–o viziune, Ioan  a văzut un înger care proclama o veste bună veşnică pentru oameni, un altul care anunţa căderea Babilonului cel Mare şi încă unul care avertiza împotriva primirii semnului fiarei (Apocalips 14:6–10). Deşi îngerii supravegheau, fără îndoială, aceste privilegii divine de serviciu, oamenii, Martorii lui Iehova, erau aceia care anunţau efectiv omenirii aceste mesaje. Ioan  l–a văzut şi pe Isus culegînd „secerişul pămîntului“ (Apocalips 14:14–16). Dar prin intermediul lucrării de predicare a Regatului şi a formării de discipoli, lucrare pe care o îndeplineau supuşii pămînteşti ai acestui Regat, efectua Isus secerişul (Matei 24:14; 28:19, 20). Ce privilegiu este să participăm cu îngerii şi cu Isus Cristos însuşi la această activitate de importanţă vitală! Făcînd astfel, ne simţim într–adevăr în armonie cu marea şi invizibila organizaţie cerească de creaturi spirituale ale lui Iehova.

Ocrotire divină

19. (a) Care va fi punctul culminant al ostilităţii lui Satan faţă de poporul lui Dumnezeu? (b) Cine va învinge în conflictul final decisiv?

¹⁹ Pe măsură ce se apropie sfîrşitul acestei lumi, Satan va exercita asupra creştinilor presiuni din ce în ce mai mari. Punctul culminant al ostilităţii sale îl constituie evenimentele descrise în capitolele 38 şi 39 din Ezechiel, unde Satan poartă în mod profetic numele de Gog din Magog. Potrivit acestei profeţii inspirate, Satan va lansa un atac înverşunat, încercînd să distrugă poporul lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna. Va avea el succes? Apocalipsul ne răspunde: „Cele zece coarne [„regii“ sau conducătorii actuali] (...) se vor lupta cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, deoarece el este Domn al domnilor şi Rege a regilor. De asemenea, şi cei chemaţi şi aleşi şi fideli vor învinge cu el“ (Apocalips 17:12, 14). Adevăraţii creştini vor învinge, cu siguranţă, dacă vor rămîne fideli Marelui lor Rege victorios. Cît despre forţele lui Gog, ele vor fi complet distruse. — Ezechiel 39:3, 4, 17–19; Apocalips 19:17–21.

20. Ce binecuvîntări le va aduce creştinilor fideli Ziua Domnului în timpul marelui necaz?

²⁰ Deci Ziua Domnului înseamnă salvare pentru poporul lui Dumnezeu. Celor unşi, care vor fi încă în viaţă ca oameni în timpul marelui necaz, le va fi garantată răsplata cerească şi ei vor fi ferm hotărîţi să–şi încheie viaţa pămîntească cu fidelitate (Apocalips 7:1–3; 2 Timotei 4:6–8). Marea mulţime va supravieţui, de asemenea, iar Isus o „va conduce la izvoarele apelor vieţii. Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii“ ei (Apocalips 7:14, 17). Ce răsplată minunată pentru perseverenţa şi fidelitatea lor!

21. Ce se va întîmpla pe pămînt în timpul Zilei Domnului, după necazul cel mare?

²¹ Atunci Ziua Domnului va intra într–o nouă fază: Regatul milenar al lui Isus Cristos (Apocalips 20:6, 11–15). Fluviul cu apa vieţii, profeţit atît în Apocalips cît şi în Ezechiel, va izvorî din tronul lui Iehova şi va curge spre omenire, iar aceia care vor bea din el vor fi ridicaţi treptat la perfecţiune (Ezechiel 47:1–12; Apocalips 22:1, 2). Hadesul va fi golit, iar miliardelor de morţi li se va da şi lor posibilitatea să bea din acest fluviu. — Ioan 5:28, 29.

22. Ce evenimente importante va trăi omenirea la sfîrşitul Domniei milenare a lui Cristos?

²² La sfîrşitul celor o mie de ani, omenirea va fi fost ridicată la perfecţiune. Atunci va fi momentul potrivit ca Satan să–şi facă ultima apariţie pe scena pămîntească. El va încerca din nou să înşele omenirea, iar unii îl vor urma chiar şi atunci. Aceştia vor purta în mod semnificativ numele de „Gog şi Magog“, deoarece ei vor manifesta acelaşi spirit rău pe care l–a manifestat „mulţimea lui Gog“ din profeţia lui Ezechiel. Dar spiritul lor rebel va fi şters din existenţă pentru totdeauna, cînd aceştia, împreună cu Satan însuşi şi demonii lui, vor fi aruncaţi în simbolicul lac de foc (Apocalips 20:7–10; Ezechiel 39:11). Un viitor cu adevărat luminos îi aşteaptă pe cei care vor rămîne fideli în timpul acelei încercări finale, iar oamenii aduşi la perfecţiune vor deveni atunci una cu organizaţia universală şi dreaptă a lui Iehova Dumnezeu. Iehova Dumnezeu însuşi va fi „totul pentru toţi“. — 1 Corinteni 15:24, 28; Apocalips 20:5.

23. Avînd în vedere timpul în care trăim, ce sfat al lui Pavel este cît se poate de potrivit să i urmeze fiecare dintre noi?

²³ Ce binecuvîntări neînchipuite ne aşteaptă dacă perseverăm. Nu uita că Ziua Domnului a început de mult timp. Lucruri minunate au început deja să se întîmple. Sînt potrivite, aşadar, următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Să nu renunţăm deci să facem ceea ce este excelent, căci, la timpul cuvenit, vom secera dacă nu ne vom extenua“ (Galateni 6:9). Da, să nu renunţăm să facem ceea ce este excelent în Ziua Domnului. Dacă vom persevera, această zi va aduce binecuvîntări eterne fiecăruia dintre noi.