Capitolul 8

Participare la „bucuria“ ’Prinţului Păcii‘

 1. (a) Din ce motiv a plecat omul respectiv în străinătate? (b) Ce anume este implicat în parabola lui Isus, deşi acest lucru nu este menţionat direct?

ÎN PARABOLA lui Isus, omul care poseda opt talanţi de argint nu a plecat în străinătate pentru a-şi satisface vreo plăcere sau pentru a face excursii. Plecarea sa într-o ţară îndepărtată a fost determinată de un motiv serios. El voia să obţină ceva de preţ. El voia, după cum spune parabola, să-şi procure o anumită „bucurie“, împreună cu „multe lucruri“ (Matei 25:21). El trebuia să parcurgă un drum lung, care îi cerea mult timp, pentru a-şi prezenta cererea în faţa aceluia care putea să-i dea această bucurie deosebită.

 2. (a) Ce reprezenta, în cazul lui Isus, călătoria în străinătate a omului bogat, şi la cine a plecat el? (b) Cu ce s-a întors Stăpînul?

² Omul bogat din parabolă îl reprezintă pe Isus Cristos. Prin urmare, bărbatul care pleacă într-o călătorie lungă îl reprezintă pe Isus, care a mers la unica Sursă de bucurie deosebită pe care o avea în vedere. La cine a mers el? Evrei 12:2 ne răspunde cu următoarele cuvinte: „Privim cu atenţie la Isus, Mijlocitor [Conducător] principal al credinţei noastre şi cel care ne-o duce la perfecţiune. Pentru bucuria care i-a fost pusă în faţă el a suportat stîlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.“ Într-adevăr, Sursa acestei bucurii este Iehova Dumnezeu. La el a plecat Isus, lăsîndu-le discipolilor săi fideli de pe pămînt talanţii săi. Stăpînul s-a întors cu „multe lucruri“. El nu deţinea aceste lucruri atunci cînd le-a încredinţat celor trei sclavi ai săi cei opt talanţi. Parabola celor „zece mine“, dată de Isus cu cîtva timp mai înainte, precizează că el s-a întors învestit cu „putere regală“. — Luca 19:12–15.

 3. La ce manifestare a dat prilej începutul împlinirii, în secolul întîi, a profeţiei din Zaharia 9:9?

³ Întronarea unui rege constituie pentru acesta un motiv întemeiat de bucurie, iar supuşii săi se bucură împreună cu el. Să ne amintim de ziua în care Fiul lui Dumnezeu a intrat călare în Ierusalim, împlinind astfel profeţia de la Zaharia 9:9. Iată ce a fost consemnat cu privire la împlinirea acestei profeţii: „Majoritatea celor din mulţime îşi aşterneau pe drum veşmintele exterioare, în timp ce alţii începură să taie ramuri din copaci şi să le aştearnă pe drum. Cît despre mulţimi, cele care mergeau înaintea lui şi cele care îl urmau strigau: «Salvează, te rugăm, Fiul lui David! Binecuvîntat este cel care vine în numele lui Iehova! Salvează-l, te rugăm, sus, în înălţimi!» Cînd a intrat în Ierusalim, tot oraşul s-a pus în mişcare, zicînd: «Cine este acesta?»“ — Matei 21:4–10; vezi şi Luca 19:36–38.

 4. Din ce cauză avea Isus, după întronarea sa ca Rege, un motiv special de a-şi invita „sclavii“ fideli să intre într-o stare de bucurie?

⁴ Dacă bucuria a fost mare cînd Isus s-a prezentat locuitorilor Ierusalimului drept acela care primise ungerea cu spiritul lui Iehova pentru regalitate, să ne imaginăm cît de mare a fost bucuria cînd el a fost cu adevărat întronat ca Rege la sfîrşitul timpurilor păgînilor în 1914! Ce ocazie de bucurie pentru el! Isus a intrat atunci într-o bucurie pe care nu o mai simţise niciodată înainte. În momentul încheierii socotelilor el putea deci să le spună discipolilor pe care-i considera ’buni şi fideli‘: „Aţi fost fideli în puţine lucruri. Vă voi numi peste multe lucruri. Intraţi în bucuria stăpînului vostru!“ (Matei 25:21). „Sclavii“ săi aprobaţi puteau să participe de aici încolo la o bucurie nouă. Ce recompensă!

 5. (a) Ce era Cristos pe timpul cînd apostolul Pavel îi era „ambasador“? (b) Dar ce este el acum, cînd membrii rămăşiţei unse slujesc în calitate de ’ambasadori‘?

⁵ În 1919 discipolii unşi ai Regelui domnitor, Isus Cristos, au intrat într-o stare de aprobare pe care au primit-o cu o nespusă bucurie. Cu 19 secole mai înainte apostolul Pavel le scrisese tovarăşilor săi în credinţă despre poziţia lor înaltă: „Noi sîntem deci ambasadori, substituindu-l pe Cristos“ (2 Corinteni 5:20). Aceste cuvinte au fost scrise cînd Isus nu era încă decît moştenitorul legitim al ’regatului cerurilor‘, cu perspectiva de a primi acest regat (Matei 25:1). El trebuia deci să se aşeze la dreapta lui Dumnezeu şi să aştepte acolo ziua întronării sale. Începînd însă din 1919, membrii rămăşiţei aprobate sînt „ambasadori“ trimişi de Acela care domneşte cu adevărat ca Rege (Evrei 10:12, 13). Acest fapt a fost adus în mod deosebit în atenţia Studenţilor Bibliei cu ocazia congresului ţinut la Cedar Point, în 1922.

 6. Spre ce fel de lucrare trebuia să îşi îndrepte mai întîi eforturile, după terminarea războiului, cei care primiseră „talanţii“?

⁶ În 1919 i s-a încredinţat rămăşiţei echivalentul ’talanţilor‘ ce aparţin Regelui domnitor, Isus Cristos, astfel încît responsabilităţile ei faţă de Rege s-au lărgit. Încă de la început, rămăşiţa trebuia să-şi concentreze eforturile asupra lucrării de „seceriş“ sau de strîngere a clasei „grîului“ (Matei 13:24–30). Din moment ce, potrivit cuvintelor lui Isus, secerişul este ’încheierea sistemului de lucruri‘, anul postbelic 1919 era anul cînd trebuia să înceapă secerişul „grîului“, sau al „fiilor regatului“, sau, altfel spus, al fidelei rămăşiţe unse. — Matei 13:37–39.

 7. (a) În ce fel de perioadă au intrat secerătorii împreună cu Stăpînul lor? (b) La ce stare i-a restabilit Iehova pe secerători, şi ce declaraţie profetică îşi însuşesc ei?

⁷ Secerişul constituie un timp de bucurie pentru secerători, iar Stăpînul secerişului se bucură împreună cu ei (Psalm 126:6). Această perioadă de seceriş a fost mult îmbogăţită în ce priveşte dovezile tot mai evidente care arată că Regatul lui Dumnezeu şi al lui Cristos a fost instaurat în ceruri în 1914 şi că Iehova şi-a restabilit la o stare de dreptate poporul dedicat de pe pămînt. Ca clasă, rămăşiţa restabilită îşi însuşeşte următoarele cuvinte din Isaia 61:10: „Negreşit, voi exulta în Iehova. Sufletul meu se va bucura în Dumnezeul meu. Căci el m-a îmbrăcat cu veşmintele salvării; el m-a înfăşurat cu tunica fără mîneci a dreptăţii.“

Strîngerea unei ’mari mulţimi‘ care împărtăşeşte „bucuria“ rămăşiţei

 8. Ce bucurie, pe care nu şi-o imaginase, trebuia să cunoască rămăşiţa unsă la sfîrşitul strîngerii moştenitorilor Regatului?

⁸ Rămăşiţa unsă care a intrat în „bucuria“ Stăpînului ei, nu bănuia nici pe departe că la încheierea strîngerii ultimilor moştenitori ai Regatului ceresc îi va fi oferită o altă bucurie, bucurie pe care nu şi-o imaginase. Este vorba despre strîngerea unei clase terestre, chemată să trăiască în Paradis sub Regatul milenar al lui Isus Cristos. Cine alţii, dacă nu membrii acestei clase terestre, trebuiau să fie invitaţi cînd urma să fie dezvăluită această informaţie cu privire la ei?

 9. Cine au fost cei invitaţi în mod deosebit să asiste la congresul ţinut la Washington în 1935, şi ce informaţie potrivită momentului le-a fost dezvăluită?

⁹ Astfel, răspunzînd invitaţiei publicate în Turnul de vegherea şi căutînd să intre în relaţii cu Iehova, sute de persoane s-au alăturat poporului pentru numele său cu ocazia congresului general al Martorilor lui Iehova, care s-a ţinut între 30 mai şi 2 iunie 1935 la Washington. Aceşti oameni au fost mişcaţi pînă în adîncul inimii aflînd, la acel congres, că marea mulţime anunţată în Apocalips 7:9–17 trebuia să fie o clasă pămîntească.

10, 11. Pentru cine, din ceruri, acest congres s-a dovedit a fi un deosebit timp de bucurie?

¹⁰ Ce bucurie i-a adus lui Iehova, Dumnezeul cel Preaînalt, acest congres ţinut la Washington în 1935! Ce bucurie trebuie să-i fi produs şi Fiului lui Dumnezeu, Păstorul excelent, care avea să adune de acum înainte aceste „alte oi“ în cadrul ’singurei turme‘. — Ioan 10:16.

¹¹ Fiind, figurat vorbind, călăuziţi şi păstoriţi, membrii rămăşiţei şi ai ’mulţimii‘ mereu crescînde a ’altor oi‘ trăiesc împreună în pace şi iubire. Inima ’singurului lor păstor‘, ca posesor al unei asemenea mari ’turme‘, trebuie să fie plină de bucurie în timp ce ’încheierea sistemului de lucruri‘ se apropie de sfîrşit.

Trimişii ’Prinţului Păcii‘

12, 13. (a) Cine este invitat să participe împreună cu rămăşiţa unsă la bucuria Stăpînului reîntors, şi din ce motiv? (b) În ce calitate slujeşte „marea mulţime“ a ’altor oi‘ interesele ’Prinţului Păcii‘?

¹² Aceste „oi“, care alcătuiesc „marea mulţime“, împărtăşesc acum bucuria Stăpînului lor, Isus Cristos. Aceasta se datoreşte în mare parte faptului că ele participă activ la strîngerea acelora care trebuie să completeze „marea mulţime“ al cărei număr nu a fost precizat în Apocalips 7:9.

¹³ Lucrarea de strîngere, la care participă „alte oi“, se efectuează astăzi la scară mondială, lucru ce depăşeşte puterile rămăşiţei unse, al cărei număr este în descreştere. Din acest motiv, a devenit din ce în ce mai necesar ca mulţimea mereu crescîndă a ’altor oi‘ să participe tot mai mult la strîngerea unui număr din ce în ce mai mare de „alte oi“, a căror speranţă este pămîntească. Astfel, aceste „alte oi“ slujesc în calitate de trimişi fideli ai ’Prinţului Păcii‘. Iată ce putem citi la Proverbe 25:13: „Întocmai ca răcoarea zăpezii în ziua secerişului este trimisul fidel pentru aceia care îl trimit, fiindcă el înviorează însuşi sufletul stăpînilor săi.“

14. (a) Ce moştenesc oile simbolice din parabola lui Isus consemnată la Matei 25:31–46? (b) În ce sens a fost pregătit pentru ele Regatul încă „de la fundarea lumii“?

¹⁴ În parabola despre oi şi capre, oile simbolice sînt oamenii cărora Regele Isus Cristos le spune: „Veniţi, voi care aţi fost binecuvîntaţi de Tatăl meu şi moşteniţi regatul pregătit pentru voi de la fundarea lumii“ (Matei 25:31–46). Ei moştenesc teritoriul pămîntesc pe care-l va guverna Regatul cerurilor în cursul mileniului domniei lui Cristos. Începînd din vremea fidelului Abel, Iehova pregăteşte acest teritoriu pentru lumea oamenilor demni de a fi răscumpăraţi. — Luca 11:50, 51.

15, 16. (a) Deşi Stăpînul domneşte astăzi în mijlocul duşmanilor săi, cu ce „podoabă“ regală, potrivit cuvintelor lui Solomon, este el împodobit? (b) Sub ce formă se prezintă astăzi această „podoabă“? (c) Ce au făcut aceia care formează această podoabă?

¹⁵ Solomon, înţeleptul rege al Israelului antic, a scris: „În mulţimea poporului se află podoaba unui rege“ (Proverbe 14:28). Isus Cristos, Stăpînul regal din timpul nostru şi demnitarul mult mai înalt decît Solomon, deţine o asemenea ’podoabă‘ formată din „mulţimea“ poporului. El posedă încă de pe acum această ’podoabă‘, deşi domnia sa milenară nu a început, iar el domneşte ca rege în mijlocul duşmanilor săi pămînteşti, al căror rege suprauman invizibil este Satan Diavolul. — Matei 4:8, 9; Luca 4:5, 6.

¹⁶ „Podoaba“ actuală potrivită unui demnitar de rang regal este evidentă astăzi în numărul crescînd al ’altor oi‘ care formează „marea mulţime“. Însufleţite de bucurie, ele strigă la unison: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi Mielului“ (Apocalips 7:9, 10). Ele au fost salvate deja din sistemul de lucruri condamnat, al cărui „dumnezeu“ este Satan Diavolul (2 Corinteni 4:4). Ele şi-au ’spălat‘ deja, în sens figurativ, ’robele în sîngele Mielului‘, albindu-le în aşa fel încît să apară fără pată înaintea Judecătorului, Iehova Dumnezeu. — Apocalips 7:14.

17. (a) Ce salvare aşteaptă „marea mulţime“? (b) De care privilegiu se va bucura ea în timpul Domniei milenare a ’Prinţului Păcii‘?

¹⁷ Fără îndoială, ele aşteaptă salvarea pe care Iehova le-o va acorda cu ocazia victoriei sale finale pe care o va repurta în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ la Har-Maghedon. Prin victoria sa răsunătoare, el îşi va justifica suveranitatea universală, iar clasa ’altor oi‘ va fi martora pămîntească a acestei victorii, deoarece ea va fi păstrată în viaţă în timpul înspăimîntătorului sfîrşit al acestei lumi rele (Apocalips 16:14; 2 Petru 3:12). Ce privilegiu inestimabil! Imaginaţi-vă bucuria pe care ’Prinţul Păcii‘ o va împărtăşi alături de „marea mulţime“ supravieţuitoare a clasei loiale a ’altor oi‘!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 71]

Inima Păstorului excelent trebuie să fie plină de bucurie fiindcă are atît de multe „alte oi“