Zilele din urmă — un timp de seceriş

„Şi am văzut, şi, iată, un nor alb, şi pe nor aşezat cineva ca un fiu al omului, cu o coroană de aur pe cap şi cu o seceră ascuţită în mînă.“ — APOCALIPS 14:14.

 1. Ce caracteristici ale secolului al XX-lea fac din acesta un secol fără precedent?

CE SECOL agitat este secolul nostru al douăzecilea! Omenirea a trebuit să treacă prin două războaie mondiale cumplite. Ţară după ţară a fost devastată de revoluţii. Foametea a cauzat mai multe suferinţe decît oricînd înainte în istoria omenirii. Instabilitatea economică, delincvenţa, poluarea şi bolile înspăimîntătoare ameninţă bunăstarea fiecărui om. În acelaşi timp, omul a făcut progrese ştiinţifice gigantice. El a ajuns să stăpînească puterea atomului şi chiar să păşească pe lună. Într-adevăr, generaţia noastră este unică în multe privinţe. Există însă un eveniment care este cel mai important din timpul nostru, un eveniment în faţa căruia toate celelalte devin neînsemnate.

 2. Ce eveniment profeţit de Daniel trebuia să survină în epoca noastră?

² Acest eveniment cu adevărat epocal a fost prezis în secolul al VI-lea înaintea erei noastre de către profetul Daniel. Iată relatarea de inspiraţie divină privitoare la acest eveniment: „Am continuat să privesc în viziunile de noapte şi iată: cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului; şi a obţinut acces la Cel Vechi în zile şi a fost adus aproape, chiar înaintea lui. Şi i s-a dat stăpînire şi demnitate şi un regat, ca să îi servească toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile.“ — Daniel 7:13, 14.

 3. (a) Cine este „Cel Vechi în zile“ şi ce i-a dat el ‘cuiva ca un fiu al omului’? (b) Cine este acest „cineva ca un fiu al omului“, şi care a fost reacţia conducătorilor religioşi iudei cînd Isus i-a dezvăluit identitatea?

³ „Cel Vechi în zile“ este Iehova Dumnezeu. Daniel îl vede în „norii cerurilor“, adică în domeniul spiritual invizibil, în timp ce îi dă regalitate ‘cuiva ca un fiu al omului’. Cine este acest „cineva“? Isus a răspuns la această întrebare cu secole mai tîrziu, în anul 33 e.n., atunci cînd se afla la judecată în faţa Sanhedrinului. Marele preot iudeu l-a pus sub jurămînt, ca să spună dacă el era Cristosul sau nu. Drept răspuns, Isus a aplicat cu îndrăzneală profeţia lui Daniel asupra sa, spunînd: „De acum înainte îl veţi vedea pe Fiul omului aşezat la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.“ În loc să se supună regelui ales de Iehova, marele preot l-a acuzat de blasfemie; ca urmare, conducătorii religioşi iudei au făcut presiuni asupra lui Pontius Pilat, pentru ca acesta să îl condamne pe Isus la moarte. — Matei 26:63–65; 27:1, 2, 11–26.

 4. Cînd a primit Isus coroana regală, şi în ciuda cărei opoziţii?

⁴ Această încercare de a zădărnici cuvintele lui Isus s-a dovedit un eşec atunci cînd el a fost înviat din morţi şi înălţat la cer, pentru ca să aştepte timpul stabilit de Iehova pentru a-i da Regatul (Fapte 2:24, 33, 34; Psalm 110:1, 2). Acel timp a sosit în 1914. Potrivit tuturor dovezilor, spre sfîrşitul acelui an Isus a primit coroana regală de la „Cel Vechi în zile“ şi a început să domnească (Matei 24:3–42). Regatul nou născut a trebuit să facă faţă unei îndîrjite opoziţii. Dar nici conducătorii religioşi iudei din secolul întîi, nici puterea coalizată a naţiunilor şi nici chiar Satan şi demonii săi nu au putut împiedica realizarea voinţei lui Dumnezeu (Psalm 2:2, 4–6; Apocalips 12:1–12). Întocmai după cum fusese programat, în anul 1914 corul ceresc a făcut să răsune cuvintele: „Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său şi el va stăpîni ca rege pentru totdeauna şi veşnic“ (Apocalips 11:15). De la acea dată noi trăim în „zilele din urmă“ ale sistemului rău de lucruri. — 2 Timotei 3:1.

Un timp de seceriş

 5. (a) Conform profeţiei lui Daniel, cine trebuie să-i slujească regelui nou încoronat? (b) Ce viziune a lui Ioan îl descrie pe Isus în calitate de rege nou încoronat?

⁵ Conform profeţiei lui Daniel, cînd Isus va primi coroana ‘îi vor servi toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile’. Dar cum este posibil lucrul acesta, de vreme ce omenirea în totalitate îl respinge ca Rege? Răspunsul la această întrebare ne este dat de o viziune senzaţională care i-a fost dată apostolului Ioan. Acesta ne relatează ce a văzut: „Iată un nor alb şi pe nor aşezat cineva ca un fiu al omului, cu o coroană de aur pe cap şi cu o seceră ascuţită în mînă“ (Apocalips 14:14). Aici, ca şi în viziunea lui Daniel, Isus este văzut pe un nor şi este identificat cu „cineva ca un fiu al omului“. El poartă o coroană regală, dar în mînă nu ţine un sceptru, ci o seceră. De ce oare?

 6. Ce lucrare i-a poruncit Iehova lui Isus să facă imediat după încoronarea sa?

⁶ Ioan continuă: „Şi un alt înger a ieşit din templul-sanctuar, strigînd cu glas tare celui care şedea pe nor: «Pune-ţi secera şi seceră, fiindcă a venit ora ca să seceri, căci secerişul pămîntului este pe deplin copt.»“ Isus, deşi este Rege, se supune instrucţiunilor venite de la Iehova, care se află în „templul-sanctuar“. Aşadar, atunci cînd Iehova îi ordonă să îndeplinească o lucrare de seceriş în timpul zilelor din urmă, el se supune. Isus „şi-a pus secera pe pămînt şi pămîntul a fost secerat“. — Apocalips 14:15, 16; Evrei 9:24; 1 Corinteni 11:3.

 7. (a) Ce este „secerişul pămîntului“? (b) Cu ce a început acest „seceriş“?

⁷ Ce este „secerişul pămîntului“? Sînt oamenii care ies din sistemul de lucruri al lui Satan, pentru a sluji lui Iehova şi Regelui său numit. Secerişul începe cu adunarea sau strîngerea celor rămaşi din cei 144 000 care vor domni cu Isus în regatul său ceresc (Matei 13:37–43). Aceştia sînt „Israelul lui Dumnezeu“, „primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“. Ei au fost cumpăraţi „din orice trib şi limbă şi popor şi naţiune“ (Galateni 6:16; Apocalips 14:4; 5:9, 10). În felul acesta, oameni din toate „popoarele, grupurile naţionale şi limbile“ încep să îi slujească lui Isus cel întronat.

 8. (a) În ce an se pare că a ajuns la încheiere strîngerea ultimilor componenţi ai clasei celor unşi? (b) Conform altei viziuni a lui Ioan, cu ce a continuat lucrarea de seceriş?

⁸ Ei însă nu sînt singurii. Într-o altă viziune, Ioan vede sigilarea ultimilor componenţi ai celor 144 000 (Apocalips 7:1–8). Strîngerea lor a fost practic încheiată către anul 1935. Dar Ioan relatează apoi că vede „o mare mulţime pe care nici un om nu o putea număra, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile, stînd în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului“ (Apocalips 7:9–17). Prin urmare, secerişul continuă, şi mulţi alţi oameni ieşiţi din toate „popoarele, grupurile naţionale şi limbile“ încep să-i slujească Regelui Isus.

 9. Cine sînt aceşti nou-veniţi, şi ce alte profeţii menţionează apariţia lor în cursul ‘părţii finale a zilelor’?

⁹ Aceşti nou-veniţi se bucură de perspectiva de a trăi pe un pămînt paradiziac sub Regele numit de către Iehova (Psalm 37:11, 29; 72:7–9). Strîngerea lor a fost prezisă în alte diferite profeţii. Isaia, de exemplu, a prezis că în „partea finală a zilelor“ naţiunile se vor revărsa spre casa lui Iehova (Isaia 2:2, 3). Hagai a profeţit că va avea loc o zguduire a naţiunilor, în cursul căreia „lucrurile demne de dorit ale naţiunilor trebuie să intre“ (Hagai 2:7). Zaharia a vorbit despre „zece oameni din toate limbile naţiunilor“ care se vor alătura poporului lui Dumnezeu (Zaharia 8:23). În plus, Isus însuşi a profeţit despre această „mare mulţime“. El a zis: „Cînd Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui şi el îi va despărţi pe oameni unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre. Şi el va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stînga sa.“ — Matei 25:31–33.

10. (a) Prin ce mijloc este recoltat „secerişul pămîntului“? (b) Cine sînt singurii care au colaborat cu îngerii în această lucrare?

¹⁰ Da, întreaga omenire este examinată atent, pentru a se stabili cine face parte dintre „oi“ şi cine dintre „capre“. Cum se realizează această lucrare de examinare? În viziunea lui Ioan, „secerişul pămîntului“ este recoltat în asociere cu puternice mesaje proclamate de către îngeri. Un înger declară un mesaj despre „o veste bună veşnică“. Un altul anunţă căderea ‘Babilonului cel Mare’, iar un al treilea avertizează împotriva închinării la „fiară“, sistemul politic de lucruri al lui Satan (Apocalips 14:6–10). Este adevărat că nimeni n-a auzit literalmente vocile acestor îngeri, dar se aud mesaje corespunzătoare pronunţate de oameni fideli (Matei 24:14; Isaia 48:20; Zaharia 2:7; Iacob 1:27; 1 Ioan 2:15–17). Este clar deci că mesajele încredinţate îngerilor sînt difuzate de către purtători de cuvînt umani care acţionează sub îndrumarea îngerilor. Astfel oamenii se identifică drept ‘oi’ sau ‘capre’ după felul în care reacţionează la mesajele acestea. În cursul secolului al XX-lea numai Martorii lui Iehova au colaborat cu îngerii în această lucrare de importanţă vitală.

11. Cît de importantă este răspîndirea acestor mesaje îngereşti?

¹¹ Răspîndirea acestor mesaje este o sarcină mai importantă decît oricare alta care trebuie îndeplinită în epoca noastră. Nici o realizare pe plan politic şi nici o descoperire ştiinţifică nu pot s-o egaleze în importanţă. Aceste mesaje arată cum pot fi soluţionate toate problemele omenirii şi anunţă salvarea eternă a oamenilor fideli. Şi, ceea ce este de cea mai mare importanţă, ele au de a face cu justificarea numelui lui Iehova.

Raportul anual

12, 13. Daţi unele cifre din raportul anual, care arată că un mare „seceriş“ a fost deja adunat?

¹² De aceea Martorii lui Iehova au motive ca în fiecare an să citească nerăbdători raportul anual de activitate a organizaţiei lui Iehova. Ei constată cu emoţie că există dovezi permanente de binecuvîntare divină asupra lucrării lor. Dacă examinezi datele extrase mai jos din raportul pe 1987, vei observa că îngerii şi colaboratorii lor umani au fost extrem de activi în anul care a trecut.

¹³ Vestea bună a fost proclamată în 210 ţări, sau, altfel spus, ‘la orice trib şi grup naţional şi limbă’ accesibilă în prezent (Marcu 13:10). Pentru realizarea acestui lucru au colaborat 3 395 612 persoane, — mai multe decît oricînd înainte în istoria creştinismului. Cifrele sînt impresionante chiar şi în cazul unor ţări luate izolat. În Statele Unite, de exemplu, s-a ajuns la un nou număr maxim de 773 219 proclamatori. Alte două ţări, Brazilia şi Mexic, au atins şi ele cifrele maxime de 216 216 şi respectiv 222 168; iar alte şase ţări: Marea Britanie, Germania Federală, Italia, Japonia, Nigeria şi Filipine au raportat numere maxime care depăşesc 100 000 de proclamatori. Pe de altă parte, există ţări cu o populaţie mare, dar care nu au decît cîteva mii de proclamatori, sau chiar mai puţini. Lucrarea pe care o fac aceste suflete în străduinţa de a face să strălucească lumina adevărului în condiţii dificile este şi ea de o foarte mare importanţă. — Matei 5:14–16.

14. Ce fel de persoane sînt adunate în organizaţia lui Iehova?

¹⁴ Bineînţeles că slujitorii lui Iehova nu se interesează doar de creşterea în sine. Ei ştiu însă că toţi noii discipoli care se revarsă spre organizaţia lui Iehova sînt, în ochii săi, ‘lucruri demne de dorit’. Numeroşi sînt aceia care altădată ‘suspinau şi gemeau din cauza tuturor lucrurilor detestabile’ pe care le-au văzut în creştinătate (Ezechiel 9:4). Ei se revarsă cu toţii ‘spre muntele lui Iehova’, deoarece doresc să fie instruiţi în căile lui Dumnezeu (Isaia 2:2, 3). Ce puternică dovadă a binecuvîntării lui Iehova este faptul că într-un sistem de lucruri corupt şi materialist, sute de mii de noi persoane se dovedesc ‘lucruri demne de dorit’ ale lui Iehova. Şi aceasta în fiecare an!

Un timp al urgenţei!

15. (a) Cît de vast este teritoriul în care trebuie să se efectueze lucrarea de predicare? (b) În conformitate cu viziunea lui Ioan, cît de activă este „marea mulţime“?

¹⁵ Lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova este urgentă. De ce? În primul rînd, deoarece teritoriul este vast. „Vestea bună“ trebuie anunţată „fiecărei naţiuni şi trib şi limbă şi popor“ (Apocalips 14:6). În parabola lui Isus, oameni „din toate naţiunile“ sînt despărţiţi în „oi“ şi „capre“. Este mult de lucru. Cît de potrivit este deci faptul că „marea mulţime“ pe care a văzut-o Ioan îl laudă pe Dumnezeu „zi şi noapte în templul său“ (Apocalips 7:15). Anul trecut, „marea mulţime“, cît şi creştinii unşi de spirit, au dedicat, în conformitate cu această viziune, un total de 739 019 286 de ore în lucrarea de predicare. Această cifră, care aproape că ne depăşeşte puterea de înţelegere, reprezintă la nivel mondial o medie de mai bine de 18 ore pe lună pe cap de proclamator. Compară această medie cu aceea de 12 ore pe lună doar cu zece ani în urmă şi vei putea vedea că ritmul de creştere a lucrării de predicare a crescut. Cum se prezintă media ta personală în raport cu cea mondială?

16. (a) Care este un mod excelent de ‘a predica (. . .) stăruitor cuvîntul’? (b) Cîţi creştini au luat parte în cursul anului care a trecut, la această activitate?

¹⁶ Remarcaţi, de asemenea, noul număr maxim de pionieri permanenţi şi auxiliari: 650 095. Această cifră arată că anul trecut au existat mai mulţi pionieri pe teren decît numărul total al vestitorilor de acum 25 de ani. Ai făcut şi tu parte dintre aceşti pionieri? Dacă da, atunci ai găsit un mod excelent de-a aplica la nivel personal sfatul lui Pavel: „Predică cuvîntul, dedică-te stăruitor acestui lucru“ (2 Timotei 4:2). De ce nu ţi-ai planifica oare să participi la serviciul de pionier cel puţin o lună în cursul anului de serviciu 1989?

Perspectivă de creştere ulterioară

17. Ce cifre arată că perspectiva de creştere este excelentă?

¹⁷ Perspectiva de creştere în viitor este cu adevărat excelentă. Numărul de studii biblice la domiciliu a fost de 3 005 048, şi fiecare persoană care studiază cu noi este, în mod potenţial, un ‘lucru demn de dorit’! La Cina de amintire din aprilie anul trecut au participat 8 965 221 de persoane, dintre care majoritatea nu au fost Martori ai lui Iehova. Unii au fost persoane nou interesate. Ei au fost primiţi în mod foarte cordial şi au fost încurajaţi să continue să facă progrese. Alţii au mai asistat şi alte dăţi la Comemorare, fapt care arată că apreciază compania Martorilor, dar că nu consideră că ar fi necesar să facă mai mult decît atîta.

18. Conform profeţiilor lui Isus şi Zaharia, ce condiţie trebuie să îndeplinească cineva pentru a fi considerat printre „oile“ lui Iehova?

¹⁸ Interesul pe care îl manifestă aceste persoane faţă de adevărul biblic este demn de laudă. Dar să ne aducem aminte că, în parabola lui Isus, „oile“ care merg în viaţă eternă sînt acele persoane care îi ajută pe fraţii unşi ai lui Isus şi care colaborează cu ei (Matei 25:34–40, 46). În profeţia lui Zaharia, cei „zece oameni“ — numărul zece indicînd un număr complet — declară fără rezerve: „Vom merge cu voi, căci am auzit spunîndu-se că Dumnezeu este cu voi“ (Zaharia 8:23). Aceşti oameni nu se mulţumesc doar să aibă o atitudine prietenească. Ei ‘se apucă’ de poporul lui Dumnezeu şi merg împreună cu el, dedicîndu-se pentru a-i sluji lui Dumnezeu. Pentru ca cineva să satisfacă această condiţie în zilele noastre, respectivul trebuie să facă parte integrantă din organizaţia lui Iehova.

Nu mai este mult timp

19, 20. (a) Conform viziunii lui Ioan, ce se va întîmpla atunci cînd strîngerea ‘secerişului pămîntului’ va fi încheiată? (b) Ce va însemna lucrul acesta pentru toţi aceia care nu se supun lui Isus ca Rege?

¹⁹ Lucrarea de seceriş este urgentă şi dintr-un al doilea motiv: în curînd ea se va încheia (Matei 24:32–34). Ce se va întîmpla apoi? În viziunea lui Ioan ni se spune: „Şi un alt înger încă a ieşit din templul-sanctuar care este în cer, avînd şi el o seceră ascuţită. Şi un alt înger încă a ieşit de la altar şi el avea autoritate asupra focului. Şi el a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuţită, zicînd: «Pune secera ta ascuţită şi culege ciorchinii viţei de vie a pămîntului, deoarece strugurii ei s-au copt.» Şi îngerul şi-a înfipt secera în pămînt şi a cules viţa de vie a pămîntului şi a azvîrlit-o în marele teasc al mîniei lui Dumnezeu.“ — Apocalips 14:17–19.

²⁰ După ce secerişul ‘lucrurilor demne de dorit’ va fi adunat, nu va mai exista nici un motiv ca această lume coruptă să continue să existe. ‘Viţa de vie a pămîntului’, întreg acest sistem mondial de lucruri al lui Satan, va fi doborît şi distrus. În acel timp, chiar şi împotrivitorii vor fi constrînşi să îl recunoască pe Regele numit de Iehova. Ioan a scris: „Iată el [Isus] vine cu norii, şi orice ochi îl va vedea, şi cei ce l-au străpuns; şi toate triburile pămîntului îşi vor lovi pieptul de durere din cauza lui“ (Apocalips 1:7; Matei 24:30). Atunci se vor împlini cuvintele lui Isus adresate conducătorilor religioşi iudei, care au fost printre cei dintîi care „l-au străpuns“ (Matei 26:64). Desigur că acei religioşi ipocriţi nu vor fi înviaţi, pentru ca să-l ‘vadă’ pe Isus în persoană (Matei 23:33). Dar toţi aceia care manifestă astăzi acelaşi spirit şi refuză să-l accepte pe Isus, Regele numit al lui Iehova, vor fi constrînşi să-l recunoască atunci cînd va veni să distrugă naţiunile la Armaghedon. — Apocalips 19:11–16, 19–21.

21. De ce trebuie ca toţi slujitorii lui Dumnezeu să lucreze din greu în colaborare cu îngerii cereşti?

²¹ Într-adevăr, este în joc supravieţuirea fiecărui om. Noi avem marea răspundere de a colabora cu îngerii. Dar ce extraordinar privilegiu! Să continuăm deci să lucrăm din greu în colaborare cu îngerii cereşti, străduindu-ne să-i găsim pe toţi aceia care sînt asemănători oilor, „lucrurile demne de dorit“ ale lui Iehova, înainte de a se încheia lucrarea de seceriş.

Poţi explica:

◼ Pînă în prezent, care este evenimentul cel mai important din secolul nostru al XX-lea?

◼ Ce este „secerişul pămîntului“, şi cum este el adunat?

◼ Care sînt unele trăsături caracteristice ale „oilor“ lui Iehova?

◼ Cum arată raportul anual că Iehova binecuvîntează lucrarea de seceriş?

◼ De ce este urgentă lucrarea de predicare?