„Aceasta este cea mai frumoasă dintre toate zilele“

„Prin inspiraţie eu m–am aflat în ziua Domnului.“ — APOCALIPS 1:10.

 1. În ce „zi“ trăim, şi de ce este acest lucru atît de entuziasmant?

„ACEASTA este cea mai frumoasă dintre toate zilele. Iată, Regele domneşte!“ Aceste cuvinte emoţionante rostite de cel de al doilea preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society în 1922 continuă şi azi să ne entuziasmeze. Ele ne amintesc că trăim în cea mai emoţionantă perioadă din toată istoria, şi anume, perioada care în Biblie se numeşte „Ziua Domnului“ (Apocalips 1:10). Aceasta este într–adevăr „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, deoarece ea reprezintă timpul în care Iehova, prin intermediul Regatului lui Cristos, îşi va realiza toate scopurile măreţe şi îşi va sfinţi Sfîntul nume în faţa întregii creaţii.

 2, 3. (a) Cînd a început şi cînd sfîrşeşte Ziua Domnului? (b) Unde putem afla lucruri referitoare la ziua aceasta?

² Această zi a început în 1914, cînd Isus a fost instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu şi va continua pînă la sfîrşitul domniei milenare, cînd Cristos „va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul“ (1 Corinteni 15:24). Creştinii fideli au aşteptat de multe secole Ziua Domnului. Acum ea a sosit! Ce a însemnat această zi, „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, pentru poporul lui Dumnezeu şi pentru lume în general?

³ Cartea biblică Apocalipsul este cea care ne spune cele mai multe lucruri cu privire la Ziua Domnului. Aproape toate profeţiile din această carte se împlinesc în timpul Zilei Domnului. Dar Apocalipsul nu este decît punctul culminant al unei serii de cărţi profetice care ne vorbesc despre acea Zi. Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Daniel, precum şi alte cărţi ne vorbesc, de asemenea, despre ea. Şi, deseori, ceea ce spun ele ne ajută să înţelegem mai bine profeţiile din Apocalips. Să vedem îndeosebi cum face cartea lui Ezechiel lumină asupra împlinirii Apocalipsului în timpul Zilei Domnului.

Cei patru călăreţi

 4. Conform capitolului 6 al Apocalipsului, ce s–a întîmplat la începutul Zilei Domnului?

⁴ De exemplu, în al şaselea capitol al Apocalipsului, apostolul Ioan descrie o viziune emoţionantă: „Am văzut, şi iată, un cal alb; şi cel care şedea pe el avea un arc; şi i s–a dat o coroană şi a ieşit victorios şi pentru a–şi desăvîrşi victoria“ (Apocalips 6:2). Cine este acest călăreţ victorios? Nimeni altul decît Isus Cristos, care, instalat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu, înaintează călare pentru a–şi învinge duşmanii (Psalm 45:3–6; 110:2). Galopul triumfător al lui Isus a început în 1914, chiar la începutul Zilei Domnului (Psalm 2:6). Prima sa victorie a fost aruncarea lui Satan şi a demonilor pe pămînt. Dar care a fost rezultatul pentru omenire? „Vai de pămînt şi de mare.“ — Apocalips 12:7–12.

 5. Ce personaje sinistre îl urmează pe călăreţul de pe calul alb, şi ce putere are fiecare dintre ele?

⁵ În viziune urmează apoi trei personaje sinistre: un cal de culoarea focului care reprezintă războiul, un cal negru care simbolizează foametea şi un cal gălbui al cărui călăreţ se numea „Moartea“. Despre acest al patrulea cal citim următoarele: „Am văzut, şi iată: un cal gălbui; şi cel care stătea călare avea drept nume Moartea. Şi Hadesul îl urma de aproape. Şi li s–a dat putere peste a patra parte a pămîntului pentru a ucide cu o sabie lungă şi cu lipsă de alimente şi cu plagă mortală şi prin fiarele sălbatice ale pămîntului.“ — Apocalips 6:3–8; Matei 24:3, 7, 8; Luca 21:10, 11.

 6. Ce efect au avut asupra pămîntului aceşti trei cai înfiorători şi călăreţii lor?

⁶ În conformitate cu ce spune profeţia, omenirea a suferit enorm din 1914 încoace din cauza războaielor, a foametei şi a bolilor. Dar al patrulea călăreţ ucide şi „prin intermediul fiarelor sălbatice ale pămîntului“. S–a împlinit în mod pregnant de la 1914 încoace acest aspect al profeţiei? Analizarea unei profeţii asemănătoare, rostite de Ezechiel ne ajută să înţelegem acest lucru.

 7. (a) Ce profeţie a rostit Ezechiel cu privire la Ierusalim? (b) Cum s–a împlinit această profeţie?

⁷ Scriind după cîte se pare, cu cinci ani înaintea distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n., Ezechiel a profeţit o pedeapsă îngrozitoare pentru evrei din cauza infidelităţii lor. Iată ce a scris el sub inspiraţie: „Deci la fel se va întîmpla cînd vor fi cele patru acte de judecată dăunătoare — sabia şi foametea şi fiara sălbatică dăunătoare şi ciuma — pe care le voi trimite efectiv asupra Ierusalimului, că să–l tai din el pe omul pămîntesc şi pe animalul domestic“ (Ezechiel 14:21; 5:17). S–a împlinit literalmente lucrul acesta pe vremea aceea? Fără îndoială că, pe măsură ce se apropia de sfîrşit, Ierusalimul suferea de foamete şi din cauza războiului, iar foametea cauzează de obicei boli (2 Cronici 36:1–3, 6, 13, 17–21; Ieremia 52:4–7; Plîngeri 4:9, 10). Dar a mai fost oare atunci şi un flagel cauzat de fiarele sălbatice? Probabil că au fost cazuri cînd unii oameni au fost tîrîţi afară sau chiar ucişi de animale, întrucît şi Ieremia a profeţit lucrul acesta. — Levitic 26:22–33; Ieremia 15:2, 3.

 8. Ce rol au avut pînă în prezent fiarele sălbatice în Ziua Domnului?

⁸ Dar ce se poate spune astăzi? În ţările dezvoltate animalele sălbatice nu mai constituie un pericol ca odinioară. Dar în alte ţări ele continuă să facă victime, îndeosebi dacă socotim printre „fiarele sălbatice ale pămîntului“ şerpii şi crocodilii. Aceste decese tragice sînt rareori semnalate în presa internaţională, dar ele sînt demne de luat în considerare. Cartea Planet Earth—Flood (Planeta Pămînt — Inundaţii) relatează că mulţi oameni din India şi Pakistan „au murit în chinuri groaznice în urma muşcăturilor de şerpi veninoşi“, în timp ce încercau să fugă din calea inundaţiilor. Revista India Today (India azi) relatează despre un sat din Bengalul de Vest unde aproximativ 60 de femei şi–au pierdut soţii din cauza atacurilor de tigri. S–ar putea ca aceste tragedii să devină şi mai frecvente în viitor, cînd societatea umană se va dezintegra iar foametea va creşte.

 9. Ce alt fel de ‘animale’ au cauzat crime şi suferinţe în omenire de–a lungul acestui secol?

⁹ Dar Ezechiel a mai făcut aluzie la un alt fel de ‘animale’ cînd a zis: „Există o conspiraţie a profeţilor lui în mijlocul său, ca leul care rage sfîşiindu–şi prada. El devorează efectiv sufletul. (...) Prinţii lui din mijlocul lui sînt ca lupii care sfîşie prada“ (Ezechiel 22:25, 27). Deci şi oamenii pot acţiona asemenea animalelor, şi cît a suferit omenirea din secolul nostru din cauza acestor animale de pradă! Mulţi au fost ucişi de criminali şi terorişti, care au acţionat ca animalele. Da, moartea a secerat în diferite moduri o recoltă bogată de victime „prin intermediul fiarelor sălbatice ale pămîntului“.

10. De care lucru ne ajută să ne dăm seama războaiele, foametea, bolile şi fiarele sălbatice cauzatoare de moarte?

¹⁰ Enumerarea războaielor, foametei, bolilor şi fiarelor sălbatice în viziunea lui Ioan ne ajută să înţelegem că nenorocirile care s–au abătut asupra Ierusalimului în 607 î.e.n. urmau să aibă un corespondent în numeroase situaţii din zilele noastre. Ziua Domnului a însemnat deja suferinţe pentru lume, datorate în mare parte faptului că liderii umani au refuzat să se supună celui dintîi călăreţ — Regele întronat Isus Cristos (Psalm 2:1–3). Dar cum stau lucrurile cu poporul lui Dumnezeu? Ce a însemnat pentru el Ziua Domnului?

Măsurarea templului

11. Conform cu Apocalips 11:1, ce i se porunceşte lui Ioan să facă, şi aceasta în legătură cu care templu? 

¹¹ În Apocalips 11:1 apostolul Ioan spune: „Şi mi s–a dat o trestie ca o nuia în timp ce mi–a zis: «Ridică–te şi măsoară templul–sanctuar al lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei care se închină în el!»“ Faptul că în viziune templul a fost măsurat astfel, era un lucru foarte semnificativ pentru poporul lui Dumnezeu. Ce templu–sanctuar a măsurat Ioan? Nu templul evreiesc material, unde Ioan se închinase înainte de a deveni creştin. Templul acela a fost respins de Iehova şi distrus în anul 70 e.n. (Matei 23:37—24:2). Aici este vorba de marele templu spiritual al lui Iehova. Iar în curtea pămîntească a acestui templu simbolic creştinii unşi slujesc în calitate de subpreoţi. — Evrei 9:11, 12, 24; 10:19–22; Apocalips 5:10.

12. Cînd a venit în existenţă templul acela, şi ce s–a petrecut în primul secol cu privire la el?

¹² Acest templu a venit în existenţă în anul 29 e.n., cînd Isus a fost uns ca Mare Preot (Evrei 3:1; 10:5). Templul urma să aibă 144 000 de subpreoţi, dintre care mulţi au fost aleşi şi sigilaţi în secolul I şi au rămas fideli pînă la moarte (Apocalips 7:4; 14:1). Dar cînd aceşti creştini din secolul I au murit, ei au dormit în mormînt şi nu au fost înviaţi imediat la viaţă cerească (1 Tesaloniceni 4:15). De altfel, după secolul întîi s–a produs o mare apostazie, iar clasa preoţească a creştinilor unşi a fost înconjurată de apostaţi asemănători cu nişte „buruieni“ foarte prolifice (Matei 13:24–30). În toate secolele care au urmat se puteau pune, desigur, aceste întrebări: ‘Vor fi vreodată sigilaţi toţi cei 144 000 de subpreoţi?’ ‘Va veni vreodată ziua în care cei care au murit fideli vor fi înviaţi la viaţă, pentru a sluji în sanctuarul ceresc?’ Faptul că templul din viziune a fost măsurat, demonstrează că răspunsul la fiecare dintre aceste întrebări este „Da!“ De ce?

13. Ce garanţie ne dă faptul că Ioan a măsurat templul–sanctuar, şi ce s–a întîmplat la scurt timp după începerea Zilei Domnului?

¹³ Deoarece în profeţia biblică măsurarea unui lucru indică de obicei că scopul lui Iehova cu privire la acel lucru se va împlini cu certitudine şi în totalitate (2 Regi 21:13; Ieremia 31:39; Plîngeri 2:8). Deci faptul că în viziune Ioan a măsurat templul–sanctuar era o garanţie că, în Ziua Domnului, toate scopurile lui Iehova referitoare la templu se vor împlini. În concordanţă cu aceasta, şi conform tuturor dovezilor, acele persoane dintre cei unşi care au murit în fidelitate au început să fie înviate la locul lor promis în sanctuarul ceresc începînd din 1918 (1 Tesaloniceni 4:16; Apocalips 6:9–11). Dar cum stau lucrurile cu rămăşiţa celor 144 000?

14. Ce li s–a întîmplat creştinilor unşi înaintea şi în timpul primului război mondial?

¹⁴ Încă înainte de a începe Ziua Domnului, creştinii unşi care au ieşit din creştinătatea apostată, au început să se adune într–o organizaţie separată. Ei şi–au făcut o excelentă reputaţie de fidelitate prin anunţarea importanţei anului 1914, însă, în acel an hotărîtor, odată cu izbucnirea primului război mondial, ei au început să fie oprimaţi, ‘călcaţi în picioare’. Aceasta a atins punctul culminant în 1918, cînd directorii de la Watch Tower Society au fost întemniţaţi, iar lucrarea de predicare organizată aproape că încetase. În timpul acela, aceşti creştini au fost ca şi ‘omorîţi’ (Apocalips 11:2–7). Ce însemna pentru aceşti creştini măsurarea templului–sanctuar?

15. Ce semnifica pentru poporul lui Dumnezeu din zilele lui Ezechiel măsurarea templului din viziune? 

¹⁵ În anul 593 î.e.n., la 14 ani după ce templul lui Iehova din Ierusalim fusese distrus, Ezechiel a avut o viziune a casei lui Iehova. Lui i s–a dat să viziteze în amănunţime acest templu şi a observat fiecare detaliu al templului în timp ce era măsurat cu atenţie (Ezechiel, capitolele 40—42). Ce semnifica lucrul acesta? Iehova însuşi a explicat: Măsurarea templului implica o încercare pentru cei din poporul lui Ezechiel. Dacă aceştia se umileau, se căiau de greşelile comise şi se conformau legilor lui Iehova, urma să li se spună măsurătorile templului. Lucrul acesta le–ar fi întărit, evident, speranţa că într–o zi poporul lui Iehova avea să fie eliberat din Babilon şi avea să i se închine din nou lui Iehova în templul său material. — Ezechiel 43:10, 11.

16. (a) Ce asigurare i–a dat în 1918 poporului lui Iehova faptul că Ioan măsurase templul–sanctuar? (b) Cum s–a realizat ea?

¹⁶ În mod asemănător, în 1918, dacă acei creştini descurajaţi aveau să se căiască de orice greşeală comisă, ei urmau să fie eliberaţi, pentru a se bucura de binecuvîntarea lui Iehova şi pentru a–şi îndeplini în întregime rolul în cadrul aranjamentului templului său. Lucrul acesta s–a întîmplat întocmai. Conform cu Apocalips 11:11, ei „s–au ridicat în picioare“, sau, în mod figurativ, au fost înviaţi. O viziune asemănătoare din Ezechiel a prefigurat restabilirea iudeilor în ţara lor (Ezechiel 37:1–14). În epoca noastră, această ‘înviere’ s–a dovedit a fi o restabilire a poporului lui Dumnezeu din starea sa de descurajare, care echivala aproape cu inactivitatea, la o viaţă plină de dinamism, în care puteau să activeze din plin în serviciul lui Iehova. Această ‘înviere’ a avut loc în 1919.

Micul sul

17. (a) Descrieţi viziunea lui Ioan consemnată în Apocalips 10:1. (b) Cine era îngerul pe care l–a văzut Ioan, şi în timpul cărei zile trebuia să se împlinească viziunea?

¹⁷ În Apocalips 10:1 Ioan a văzut un „înger puternic coborînd din cer, îmbrăcat cu un nor, şi un curcubeu era pe capul său, iar faţa sa era ca soarele şi picioarele sale erau ca stîlpii de foc“. Aceasta se aseamănă întrucîtva cu viziunile despre Iehova avute anterior de Ezechiel şi de Ioan însuşi (Ezechiel 8:2; Apocalips 4:3). Dar aici Ioan a văzut un înger, nu pe Iehova. Trebuie deci să fi fost vorba despre marele Fiu al lui Iehova, Isus Cristos, care este „imaginea Dumnezeului invizibil“ (Coloseni 1:15). De altfel, în Apocalips 10:2, Isus este înfăţişat într–o poziţie de mare autoritate, cu „piciorul drept pe mare, dar cu stîngul pe pămînt“. Aşadar, îngerul îl reprezintă pe Isus în timpul Zilei Domnului. — Psalm 8:4–8; Evrei 2:5–9.

18. (a) Ce i s–a poruncit lui Ioan să mănînce? (b) Într–o viziune asemănătoare, ce i s–a poruncit lui Ezechiel să mănînce, şi cu ce rezultat?

¹⁸ În această glorioasă viziune Isus are în mînă un mic sul, iar lui Ioan i se porunceşte să ia sulul şi să–l mănînce (Apocalips 10:8, 9). În felul acesta, Ioan are o experienţă foarte asemănătoare cu aceea a lui Ezechiel, căruia i s–a poruncit, de asemenea, în viziune să mănînce un sul. În cazul lui Ezechiel, însuşi Iehova i–a înmînat profetului sulul, iar Ezechiel a văzut că „în el erau scrise cîntece de jale şi gemete şi bocete“ (Ezechiel 2:8–10). Ezechiel ne relatează astfel: „Am început să–l mănînc şi în gura mea el a devenit dulce ca mierea“ (Ezechiel 3:3). Ce a semnificat pentru Ezechiel faptul că a mîncat sulul?

19. (a) Ce reprezenta faptul că Ezechiel a mîncat sulul? (b) Cui erau adresate mesajele amare pe care Ezechiel fusese însărcinat să le anunţe?

¹⁹ Este clar că sulul conţinea informaţii profetice inspirate. Cînd Ezechiel a mîncat sulul, el a acceptat însărcinarea de a declara aceste informaţii pînă acolo încît sulul a devenit o parte din el. (Compară Ieremia 15:16.) Dar conţinutul sulului nu era dulce pentru alţii. El era plin de „cîntece de jale şi gemete şi bocete“. Pentru cine era amar acest mesaj? În primul rînd lui Ezechiel i s–a spus: „Fiul omului, du–te, intră în mijlocul casei lui Israel şi trebuie să le vorbeşti cu cuvintele mele“ (Ezechiel 3:4). Mai tîrziu mesajul lui Ezechiel s–a lărgit, pentru a include naţiunile păgîne de jur împrejur. — Ezechiel, capitolele 25—32.

20. Ce s–a întîmplat cînd Ioan a mîncat micul sul, şi ce a rezultat din această acţiune?

²⁰ În cazul lui Ioan rezultatul faptului că el a mîncat sulul a fost asemănător. Iată ce declară el: „Eu am luat micul sul din mîna îngerului şi l–am mîncat, iar în gura mea el a fost dulce ca mierea, dar cînd l–am mîncat, pîntecele mi s–a făcut amar“ (Apocalips 10:10). Şi pentru Ioan mîncatul sulului era dulce. El era mişcat de faptul că acest cuvînt al lui Iehova devenise o parte din el însuşi. Totuşi mesajul avea şi o rezonanţă amară. Dar pentru cine? Lui Ioan i s–a spus: „Trebuie să profeţeşti din nou cu privire la popoare şi naţiuni şi limbi şi mulţi regi.“ — Apocalips 10:11.

21. (a) Ce activitate care corespundea mîncatului acestui mic sul de către Ioan au întreprins în 1919 creştinii unşi, şi cu ce rezultat? (b) Ce efect a avut această activitate asupra creştinătăţii şi asupra lumii în general?

²¹ Cum s–au realizat toate aceste modele profetice pe parcursul Zilei Domnului? În conformitate cu faptele istorice, în 1919 creştinii fideli au acceptat privilegiul de a–l sluji pe Iehova într–un mod atît de complet, încît această activitate a devenit o parte din ei înşişi, ceea ce lor li s–a părut a fi într–adevăr dulce. Dar ceea ce pentru ei a fost o binecuvîntare şi un privilegiu, s–a dovedit a fi amar pentru alţii, îndeosebi pentru clerul creştinătăţii. De ce? Deoarece aceşti fideli creştini unşi au proclamat curajos întregul mesaj al lui Iehova pentru omenire. Nu numai că au predicat „vestea bună a regatului“, dar ei au şi demascat starea de moarte spirituală în care se află creştinătatea şi lumea în general. — Matei 24:14; Apocalips 8:1—9:21; 16:1–21.

22. (a) În ce mod minunat au fost cei unşi folosiţi pînă acum de către Iehova în timpul Zilei Domnului? (b) Ce a însemnat Ziua Domnului pentru lumea lui Satan şi pentru poporul lui Dumnezeu?

²² Acest fidel grup de creştini a fost folosit de către Iehova pentru a–i aduna pe ultimii dintre cei 144 000, în vederea sigilării lor, iar aceştia au deschis drumul pentru strîngerea marii mulţimi, a cărei speranţă este să trăiască veşnic pe pămînt (Apocalips 7:1–4, 9, 10). Această mare mulţime joacă un rol important în realizarea scopurilor lui Iehova cu privire la pămînt, iar apariţia ei a dat naştere unei mari bucurii atît în cer, cît şi pe pămînt (Apocalips 7:11–17; Ezechiel 9:1–7). Deci această zi, „cea mai frumoasă dintre toate zilele“, a însemnat deja suferinţe pentru lumea lui Satan, însă bogate binecuvîntări pentru poporul lui Iehova. Să vedem acum modul în care se va mai confirma lucrul acesta în timpul desfăşurării Zilei Domnului.

Aţi putea explica?

◼ Ce este Ziua Domnului?

◼ Ce rol distrugător au „fiarele sălbatice ale pămîntului“ pe parcursul Zilei Domnului?

◼ Ce asigurare a oferit Iehova prin intermediul măsurării templului–sanctuar, făcută de către Ioan?

◼ Ce a semnificat în 1919 pentru rămăşiţa unsă faptul că Ioan a mîncat micul sul?

◼ Pînă acum, ce a însemnat pentru poporul lui Dumnezeu şi pentru lume în general Ziua Domnului?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Măsurarea templului de către Ioan le–a dat garanţii ferme celor unşi din Ziua Domnului