Zilele profetice ale lui Daniel şi credinţa noastră

„Ferice de cine va aştepta şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!“ — DANIEL 12:12.

 1. De ce mulţi oameni nu găsesc o fericire reală, şi cu ce este asociată adevărata fericire?

ORICE om doreşte să fie fericit. Însă astăzi foarte puţini sunt fericiţi. De ce? În parte, deoarece majoritatea oamenilor nu caută fericirea acolo unde trebuie. Ei caută fericirea în lucruri cum ar fi instruirea, bogăţia, o carieră sau în lupta pentru putere. Însă Isus, la începutul Predicii sale de pe munte, a asociat fericirea cu faptul de a fi conştient de necesităţile spirituale, cu îndurarea, cu puritatea inimii şi cu alte calităţi similare (Matei 5:3–10). Fericirea despre care a vorbit Isus este reală şi trainică.

 2. Conform profeţiei, ce anume va conduce la fericire în timpul sfârşitului, şi ce întrebări se ridică în această privinţă?

² Pentru rămăşiţa unsă din timpul sfârşitului, fericirea mai este asociată şi cu altceva. În cartea lui Daniel citim: „Du-te, Daniel! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite pînă la timpul sfîrşitului. Ferice de cine va aştepta şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!“ (Daniel 12:9, 12). Ce perioadă de timp au cuprins aceste 1 335 de zile? De ce aveau să fie fericiţi cei care le trăiau? Are în prezent acest lucru vreo legătură cu credinţa noastră? Suntem ajutaţi să răspundem la aceste întrebări dacă privim în urmă la perioada când a scris Daniel aceste cuvinte, la puţin timp după eliberarea Israelului din captivitatea babiloneană, şi anume, în cel de-al treilea an al regelui persan Cirus. — Daniel 10:1.

O restabilire care aduce fericire

 3. Ce acţiune a regelui Cirus le-a adus în anul 537 î.e.n. o mare fericire evreilor fideli, dar ce privilegiu nu le-a acordat Cirus evreilor?

³ Pentru evrei, eliberarea din Babilon a constituit o ocazie de adevărată jubilare. După ce evreii suferiseră aproape 70 de ani de exil, Cirus cel Mare i-a invitat să se întoarcă în Ierusalim pentru a reclădi templul lui Iehova (Ezra 1:1, 2). Cei care au răspuns invitaţiei au plecat cu mari speranţe, ajungând în ţara lor natală în 537 î.e.n. Însă Cirus nu i-a invitat să restabilească un regat sub domnia unui descendent al regelui David.

 4, 5. a) Când a fost înlăturată regalitatea davidică? De ce? b) Ce asigurare a dat Iehova privitor la faptul că regalitatea davidică urma să fie restabilită?

⁴ Acest lucru era semnificativ. Cu aproximativ cinci secole înainte, Iehova îi promisese lui David: „Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie“ (2 Samuel 7:16). Din nefericire, majoritatea descendenţilor regali ai lui David s-au dovedit rebeli, iar vina de sânge a naţiunii a ajuns atât de mare încât, în anul 607 î.e.n., Iehova a permis ca regalitatea davidică să fie înlăturată. De atunci şi până la a doua sa distrugere din anul 70 e.n., Ierusalimul s-a aflat sub dominaţie străină, exceptând un scurt interval din perioada Macabeilor. Astfel, în 537 î.e.n., se aflau în curs „timpurile neamurilor“, când nici un fiu al lui David nu avea să domnească în calitate de rege. — Luca 21:24.

⁵ Totuşi, Iehova nu şi-a uitat promisiunea făcută lui David. Printr-o serie de viziuni şi visuri, el a dezvăluit prin intermediul profetului său Daniel detalii ale unor viitoare evenimente mondiale care urmau să aibă loc de-a lungul secolelor, începând cu perioada dominaţiei mondiale exercitate de Babilon şi până în timpul când un rege din linia lui David avea să domnească din nou într-un regat al poporului lui Iehova. Aceste profeţii, consemnate în cartea Daniel, capitolele 2, 7, 8 şi 10–12, i-au asigurat pe evreii fideli că, în cele din urmă, tronul lui David avea în mod sigur „să fie întărit pe vecie“. Evident, acest adevăr revelat le-a adus fericire acelor evrei care în 537 î.e.n. s-au întors în ţara lor natală!

 6. De unde ştim că unele dintre profeţiile lui Daniel urmau să se împlinească în timpul nostru?

⁶ Majoritatea exegeţilor biblici afirmă că profeţiile lui Daniel s-au împlinit aproape în întregime înainte de naşterea lui Isus Cristos. Evident însă că nu aşa stau lucrurile. În Daniel 12:4, un înger îi spune lui Daniel: „Ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, pînă la timpul sfîrşitului. Mulţi vor alerga încoace şi încolo [vor cutreiera, NW] şi cunoştinţa va creşte“. Întrucât cartea lui Daniel urma să fie despecetluită — adică să-i fie dezvăluită complet semnificaţia — numai la vremea sfârşitului, cu certitudine că cel puţin unele dintre profeţiile sale trebuie să se aplice la această perioadă. — Vezi Daniel 2:28; 8:17; 10:14.

 7. a) Când s-au încheiat timpurile fixate ale naţiunilor, şi cărei întrebări urgente trebuia să i se dea atunci un răspuns? b) Cine nu putea constitui „sclavul fidel şi prevăzător“?

⁷ În 1914 s-au sfârşit timpurile fixate ale naţiunilor, iar pentru această lume a început timpul sfârşitului. Regatul davidic a fost restabilit, nu în Ierusalimul pământesc, ci, în mod invizibil, în „norii cerului“ (Daniel 7:13, 14). În acel timp, deoarece „neghina“ falsului creştinism exista din abundenţă, situaţia adevăratului creştinism nu era clară — cel puţin în ochii oamenilor. Cu toate acestea, trebuia să primească răspuns o întrebare importantă: „Care este deci robul credincios şi înţelept [sclavul fidel şi prevăzător, NW]?“ (Matei 13:24–30; 24:45). Cine urma să reprezinte pe pământ Regatul davidic restabilit? În nici un caz fraţii naturali ai lui Daniel, adică evreii. Ei fuseseră respinşi deoarece manifestaseră lipsă de credinţă şi se poticniseră în Mesia (Romani 9:31–33). Sclavul fidel nu putea fi găsit în mod categoric nici în organizaţiile creştinătăţii! Lucrările lor rele dovedeau că Isus nu le cunoştea (Matei 7:21–23). Aşadar, cine era acesta?

 8. Cine s-a dovedit a fi „sclavul fidel şi prevăzător“ în timpul sfârşitului? De unde ştim acest lucru?

⁸ Fără nici o îndoială, acesta era micul grup de fraţi unşi ai lui Isus, care, în 1914, erau cunoscuţi sub numele de Studenţii Bibliei, dar care, începând din 1931, s-au identificat ca Martori ai lui Iehova (Isaia 43:10). Numai ei au anunţat Regatul restabilit în cadrul liniei lui David (Matei 24:14). Numai ei au rămas separaţi de lume şi au glorificat numele lui Iehova (Ioan 17:6, 14). Şi numai asupra lor s-au împlinit profeţiile biblice referitoare la poporul lui Dumnezeu din zilele din urmă. Printre aceste profeţii se află şi seria de perioade profetice enumerate în Daniel, capitolul 12, printre care se includ şi cele 1 335 de zile ce urmau să aducă fericire.

Cele 1 260 de zile

 9, 10. Ce evenimente au caracterizat acele „un timp, două timpuri şi o jumătate de timp“ din Daniel 7:25, şi în ce alte texte scripturale este menţionată o perioadă de timp similară?

⁹ Iată ce citim în Daniel 12:7 despre prima perioadă profetică: „Va mai fi un timp, timpuri şi o jumătate şi . . . toate aceste lucruri se vor sfîrşi cînd puterea poporului sfînt va fi zdrobită de tot“.a Aceeaşi perioadă este menţionată în Apocalipsa 11:3–6, care spune că martorii lui Dumnezeu vor predica îmbrăcaţi în pânză de sac timp de trei ani şi jumătate, după care vor fi ucişi. Şi iarăşi, în Daniel 7:25 citim: „El va rosti cuvinte împotriva Celui Prea Înalt, va nimici pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va gîndi să schimbe timpurile şi legea; şi ei vor fi daţi în mîinile lui pentru un timp, două timpuri şi o jumătate de timp“.

¹⁰ În această ultimă profeţie, „el“ este cea de-a cincea putere mondială care a urmat după Babilon. Această putere este acel „corn mic“, iar în timpul în care îşi exercită puterea, Fiul omului primeşte „stăpînire, slavă şi împărăţie“ (Daniel 7:8, 14). Acest corn simbolic, iniţial Imperiul britanic, s-a dezvoltat în timpul primului război mondial devenind dubla putere mondială anglo-americană, dominată acum de Statele Unite. Timp de trei timpuri şi jumătate, sau trei ani şi jumătate, această putere avea să-i hărţuiască pe sfinţi şi să încerce să schimbe timpurile şi legile. În final, sfinţii urmau să fie daţi în mâna sa. — Vezi şi Apocalipsa 13:5, 7.

11, 12. Ce evenimente au condus la începerea celor 1 260 de zile profetice?

¹¹ Cum s-au împlinit toate aceste profeţii paralele? Timp de mai mulţi ani înainte de primul război mondial, fraţii unşi ai lui Isus au avertizat în mod public că în anul 1914 avea să aibă loc încheierea timpurilor fixate ale naţiunilor. Când a izbucnit războiul, a fost evident faptul că avertismentul fusese ignorat. În efortul de a ‘schimba timpurile şi legea’, Satan s-a folosit de „fiara“ sa, organizaţia politică mondială dominată pe atunci de Imperiul britanic, pentru a amâna timpul când avea să domnească Regatul lui Dumnezeu (Apocalipsa 13:1, 2). El însă a eşuat. Regatul lui Dumnezeu a fost stabilit în cer, cu mult în afara sferei de acţiune a oamenilor. — Apocalipsa 12:1–3.

¹² Pentru Studenţii Bibliei războiul a însemnat un timp de testare. Începând din ianuarie 1914, ei au oferit spre vizionare Foto-drama creaţiunii, o prezentare biblică care îndrepta atenţia asupra profeţiilor lui Daniel. În vara acelui an, în emisfera nordică, a izbucnit războiul. În octombrie, timpurile fixate s-au încheiat. Spre sfârşitul anului, rămăşiţa unsă se aştepta la persecuţii, lucru care s-a observat din faptul că textul anual ales pentru anul 1915 îl constituia întrebarea adresată de Isus discipolilor săi: „Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu?“, întrebare bazată pe cuvintele din Matei 20:22.

13. Cum au predicat Studenţii Bibliei îmbrăcaţi în pânză de sac în timpul celor 1 260 de zile, şi ce s-a întâmplat la sfârşitul acestei perioade?

¹³ Aşadar, începând din decembrie 1914, acest mic grup de martori au ‘predicat îmbrăcaţi în sac’, perseverând plini de umilinţă în timp ce anunţau sentinţele lui Iehova. Moartea lui C. T. Russell, primul preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society, survenită în 1916, a constituit pentru mulţi un şoc. În timp ce febra războiului se răspândea, ei întâmpinau opoziţii crescânde. Unii au fost întemniţaţi. Alţii, cum ar fi Frank Platt din Anglia şi Robert Clegg din Canada au fost torturaţi de către autorităţi pline de sadism. În cele din urmă, la 21 iunie 1918, J. F. Rutherford, noul preşedinte, împreună cu directorii de la Watch Tower Bible and Tract Society, au fost condamnaţi la ani grei de închisoare pe baza unor acuzaţii false. Astfel, la sfârşitul acelei perioade profetice, ‘cornul mic’ a ucis lucrarea publică de predicare organizată. — Daniel 7:8.

14. În ce fel s-a schimbat situaţia pentru rămăşiţa unsă în anul 1919 şi după aceea?

¹⁴ Cartea Apocalipsa profeţeşte ceea ce s-a întâmplat după aceea. După o scurtă perioadă de inactivitate — durata prezisă fiind de trei zile şi jumătate în care aveau să zacă morţi pe stradă — rămăşiţa unsă a ajuns să fie din nou vie şi activă (Apocalipsa 11:11–13). La 26 martie 1919, preşedintele şi directorii de la Watch Tower Bible and Tract Society au fost eliberaţi, iar mai târziu au fost complet disculpaţi de acuzaţiile false aduse împotriva lor. Imediat după eliberarea lor, rămăşiţa unsă a început să se reorganizeze pentru o activitate mai amplă. Astfel, ca împlinire a primului vai din Apocalipsa, ei au ieşit din abisul inactivităţii, asemenea unor lăcuste spirituale însoţite de un fum dens, care prevestea un viitor întunecat pentru religia falsă (Apocalipsa 9:1–11). În următorii câţiva ani, ei au fost hrăniţi spiritualiceşte şi pregătiţi pentru ceea ce le stătea în faţă. În 1921, au publicat o nouă carte, Harfa lui Dumnezeu, destinată să-i ajute pe cei noi şi pe copii să înveţe adevărurile biblice de bază (Apocalipsa 12:6, 14). Toate aceste lucruri s-au petrecut pe parcursul unei alte perioade de timp semnificative.

Cele 1 290 de zile

15. Cum putem stabili când au început cele 1 290 de zile? Când s-a încheiat această perioadă?

¹⁵ Îngerul i-a spus lui Daniel: „De la vremea cînd va înceta jertfa necurmată şi de cînd se va aşeza urîciunea care pustieşte [lucrul dezgustător care cauzează devastare, NW], vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile“ (Daniel 12:11). Sub Legea mozaică, „jertfa necurmată“ era arsă pe altar la templul din Ierusalim. Creştinii nu oferă jertfe pentru a fi arse, însă ei oferă o jertfă spirituală neîntreruptă. La aceasta s-a referit Pavel când a spus: „Să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13:15; compară cu Osea 14:2, vezi nota de subsol). Această jertfă neîntreruptă a fost înlăturată în iunie 1918. Ce era însă „lucrul dezgustător“ — al doilea element pe care îl căutăm? Acesta era Liga Naţiunilor, propusă la sfârşitul primului război mondial de către puterile învingătoare.b Ea era un lucru dezgustător deoarece conducătorii creştinătăţii o aşezau în locul Regatului lui Dumnezeu, Liga fiind prezentată drept singura speranţă de pace a omenirii. Liga a fost propusă în ianuarie 1919. Dacă din acest moment numărăm 1 290 de zile (trei ani şi şapte luni), ajungem în septembrie 1922.

16. Cum a devenit evident, la sfârşitul celor 1 290 de zile, faptul că rămăşiţa unsă era gata să treacă la acţiune?

¹⁶ Ce s-a întâmplat atunci? Ei bine, Studenţii Bibliei erau la acea dată învioraţi, eliberaţi din Babilonul cel Mare şi gata să treacă la acţiune (Apocalipsa 18:4). Cu ocazia unui congres ţinut în septembrie 1922 la Cedar Point, Ohio, S.U.A., ei au început să declare în mod curajos sentinţele lui Dumnezeu împotriva creştinătăţii (Apocalipsa 8:7–12). Înţepăturile lăcustelor au început cu adevărat să provoace durere. Mai mult încă, a început al doilea vai din Apocalipsa. Un grup de cavalerie creştină — alcătuit iniţial din membrii rămăşiţei unse, iar mai târziu sporindu-şi rândurile prin asocierea marii mulţimi — s-a revărsat pe întregul pământ (Apocalipsa 7:9; 9:13–19). Da, sfârşitul celor 1 290 de zile i-a adus bucurie poporului lui Dumnezeu.c Le era însă rezervat mai mult decât atât.

Cele 1 335 de zile

17. Când au început şi când s-au încheiat cele 1 335 de zile?

¹⁷ Daniel 12:12 spune: „Ferice de cine va aştepta şi va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!“ Aceste 1 335 de zile, sau trei ani, opt luni şi o jumătate de lună, au început evident când perioada anterioară s-a încheiat. Calculând din septembrie 1922, ajungem în anul 1926, la sfârşitul primăverii (în emisfera nordică). Ce s-a întâmplat în timpul celor 1 335 de zile?

18. Ce anume demonstrează că în 1922 mai urmau să se facă progrese?

¹⁸ În pofida naturii semnificative a evenimentelor din 1922, era evident faptul că unii se gândeau încă cu nostalgie la trecut. Volumele Studies in the Scriptures (Studii în Scripturi), scrise de C. T. Russell, erau încă materialul fundamental de studiu. În plus, larg difuzata broşură Millions Now Living Will Never Die (Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor muri niciodată) prezenta punctul de vedere conform căruia, în 1925, scopurile lui Dumnezeu referitoare la restabilirea pământului la stadiul de paradis şi la învierea celor fideli din vechime urmau să înceapă a se împlini. Perseverenţa celor unşi părea să se apropie de sfârşit. Totuşi, unii dintre cei asociaţi cu Studenţii Bibliei nu se simţeau îndemnaţi să le transmită şi altora vestea bună.

19, 20. a) În ce fel s-au schimbat multe lucruri pentru poporul lui Dumnezeu în timpul celor 1 335 de zile? b) Ce evenimente au marcat sfârşitul perioadei de 1 335 de zile, şi ce au indicat acestea referitor la poporul lui Iehova?

¹⁹ În timp ce se afla în curs perioada celor 1 335 de zile, toate acestea s-au schimbat. Pentru a-i întări pe fraţi, au fost organizate studii în grup ale Turnului de veghere care se efectuau cu regularitate. Accentul era pus pe serviciul de teren. Începând din mai 1923, toţi au fost invitaţi să participe la serviciul de teren în prima zi de marţi din fiecare lună, iar la întrunirea congregaţiei de la mijlocul săptămânii era rezervat timp pentru a-i încuraja pe fraţi în vederea acestei lucrări. În august 1923, la o adunare ţinută la Los Angeles, California, S.U.A., s-a arătat că parabola lui Isus despre oi şi capre urma să se împlinească înainte de Domnia Milenară (Matei 25:31–40). Anul 1924 a asistat la inaugurarea staţiei de radio WBBR, care era folosită pentru a transmite vestea bună pe calea undelor. Articolul intitulat „Naşterea naţiunii“ apărut în Turnul de veghere din 1 martie 1925 a oferit o înţelegere nouă a capitolului 12 din Apocalipsa. În cele din urmă, creştinii fideli au putut înţelege în mod corect evenimentele zguduitoare din anii 1914–1919.

²⁰ Anul 1925 s-a încheiat, dar sfârşitul tot nu a venit! Încă din anii ’70 ai secolului trecut, Studenţii Bibliei slujiseră cu gândul la o dată — la început anul 1914, apoi anul 1925. Acum ei au înţeles că trebuiau să slujească atât timp cât doreşte Iehova. Turnul de veghere din 1 ianuarie 1926 conţinea semnificativul articol „Cine îl va onora pe Iehova?“, articol care sublinia mai mult ca oricând înainte importanţa numelui lui Dumnezeu. Iar în cele din urmă, în mai 1926, la congresul din Londra, Anglia, a fost adoptată o rezoluţie intitulată „O mărturie pentru conducătorii lumii“. Aceasta proclama în mod deschis adevărul despre Regatul lui Dumnezeu şi despre apropiata distrugere a lumii lui Satan. La acelaşi congres a fost lansată o carte ce conţinea un mesaj plin de forţă, intitulată Deliverance (Eliberare), carte care a devenit prima publicaţie dintr-o serie menită să înlocuiască volumele Studies in the Scriptures. Poporul lui Dumnezeu privea acum înainte, nu în urmă. Cele 1 335 de zile se încheiaseră.

21. Ce a însemnat pentru poporul de atunci al lui Dumnezeu perseverenţa dovedită de-a lungul celor 1 335 de zile, şi ce înseamnă pentru noi împlinirea profeţiei referitoare la această perioadă de timp?

²¹ Unii nu au fost dispuşi să se adapteze acestor schimbări, dar cei care au perseverat au fost cu adevărat fericiţi. În plus, pe măsură ce privim în urmă la împlinirea acestor perioade de timp profetice suntem şi noi fericiţi, deoarece ne este întărită încrederea că micul grup de creştini unşi care au trăit acele timpuri constituie într-adevăr sclavul fidel şi prevăzător. În anii care s-au scurs de atunci, organizaţia lui Iehova s-a extins enorm, dar sclavul fidel şi prevăzător se află încă în centrul ei, călăuzind-o. Cât de emoţionant este deci să ştim că atât celor unşi, cât şi altor oi le este rezervată încă şi mai multă fericire! Vom vedea acest lucru în timp ce vom examina o altă profeţie a lui Daniel.

[Note de subsol]

Puteţi explica?

◻ De unde anume ştim că unele profeţii din Daniel urmau să se împlinească în timpurile noastre?

◻ De ce putem fi siguri că rămăşiţa unsă este „sclavul fidel şi prevăzător“?

◻ Când au început şi când s-au încheiat cele 1 260 de zile?

◻ Ce înviorare şi ce restabilire i-au adus rămăşiţei unse cele 1 290 de zile?

◻ De ce au fost fericiţi cei care au perseverat până la sfârşitul celor 1 335 de zile?

[Chenarul de la pagina 11]

PERIOADE DE TIMP PROFETICE DIN CARTEA LUI DANIEL

1 260 zile:

Din decembrie 1914 până în iunie 1918

1 290 de zile:

Din ianuarie 1919 până în septembrie 1922

1 335 de zile:

Din septembrie 1922 până în mai 1926

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Începând din 1919 a devenit clar faptul că „sclavul fidel şi prevăzător“ este rămăşiţa unsă

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Sediul central al Ligii Naţiunilor de la Geneva, Elveţia

[Provenienţa fotografiei]

Foto ONU