Auzi ceea ce le spune congregaţiilor spiritul

„Cel care are ureche să audă ceea ce le spune congregaţiilor spiritul.“ — APOCALIPS 3:22.

Paginile 21–32 reproduc textul primelor două cuvîntări cu tema „Timpul fixat este aproape“ prezentate cu ocazia congreselor de district „Justiţia divină“ ţinute în 1988 de către Martorii lui Iehova.

 1. Ce cuvinte din Apocalips constituie o veste bună în epoca noastră sumbră, şi ce anume este „profeţia“ şi „timpul fixat“?

CU CÎŢIVA ani în urmă un sociolog din Statele Unite a declarat că în acea ţară oamenii au multă libertate dar nu au destulă fericire. Oamenii, a adăugat el, „observă că fericirea fuge de ei. Paradisul pe care şi l–au promis s–a dovedit a fi un deşert“. Cuvintele apostolului Ioan consemnate în Apocalips 1:3 constituie, aşadar, în mod incontestabil o veste bună, deoarece ele ne arată cum să găsim fericirea. Ioan a scris: „Fericit este cel care citeşte cu voce tare şi cei care aud cuvintele acestei profeţii şi care respectă lucrurile scrise în ea, deoarece timpul fixat este aproape.“ „Profeţia“ despre care vorbeşte el este consemnată în cartea Apocalips. Şi „timpul fixat“ este timpul cînd această profeţie din Apocalips trebuie să se împlinească. Cuvintele lui Ioan au o profundă semnificaţie pentru noi astăzi.

 2. Ce anume trebuie să se fi întrebat Ioan spre sfîrşitul secolului I?

² Cu mai bine de 60 de ani înainte de a scrie cartea Apocalips, Ioan fusese de faţă la formarea congregaţiei creştine unse de spirit, la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea. Acum, în anul 96 e.n., această congregaţie crescuse la număr. Ea care, la origine, număra 120 de membri, devenise o organizaţie internaţională. Dar apăruseră probleme. Aşa cum avertizaseră Isus, Pavel şi Petru, apostazia şi sectele începeau să–şi facă apariţia, şi Ioan trebuie să se fi întrebat ce avea să aducă viitorul. — Matei 13:24–30, 36–43; Fapte 20:29, 30; 2 Petru 2:1–3.

 3. Ce garantau viziunile pe care le–a primit Ioan şi pe care le–a consemnat în Apocalips?

³ Imaginează–ţi, aşadar, bucuria sa atunci cînd a primit o „revelaţie a lui Isus Cristos pe care i–a dat–o Dumnezeu, pentru a le arăta sclavilor săi lucrurile care trebuie să se întîmple în curînd“ (Apocalips 1:1). Printr–o serie de măreţe viziuni, Ioan a înţeles că scopurile lui Iehova aveau să se realizeze şi că perseverenţa creştinilor fideli avea să fie minunat răsplătită. El a primit, de asemenea, mesaje de la Isus pentru şapte congregaţii. Acestea au fost, de fapt, ultimele sfaturi directe pe care le–a dat Isus creştinilor înainte de venirea sa în gloria Regatului.

Cele şapte congregaţii

 4. (a) Care este responsabilitatea congregaţiilor creştine fidele? (b) Ce se indica prin faptul că bătrînii unşi de spirit sînt văzuţi ca şapte stele în mîna dreaptă a lui Cristos?

⁴ Aceste şapte congregaţii ale creştinilor unşi erau reprezentate prin şapte lampadare iar bătrînii unşi din interiorul acestora prin şapte stele în mîna dreaptă a lui Cristos (Apocalips 1:12, 16). Prin intermediul acestei imagini vii, Ioan a înţeles că congregaţiile creştine fidele trebuie să fie purtătoare de lumină, asemenea unor lampadare luminoase într–o lume întunecată (Matei 5:14–16). Ţinîndu–i pe bătrîni în mîna sa dreaptă, Isus arăta că el îi conduce, îi îndrumă.

 5. În timpul lui Ioan, cui se adresau mesajele trimise celor şapte congregaţii?

⁵ Isus i–a zis lui Ioan: „Ceea ce vezi scrie într–un sul şi trimite–l celor şapte congregaţii din Efes, şi din Smirna, şi din Pergam, şi din Tiatira, şi din Sardes, şi din Filadelfia şi din Laodicea“ (Apocalips 1:11). Aceste congregaţii existau în realitate în timpul lui Ioan şi putem fi siguri că atunci cînd apostolul a încheiat redactarea Apocalipsului, fiecare congregaţie a primit cîte un exemplar al acestuia. Dar iată ce declară Dictionary of the Bible de Hastings cu privire la Apocalips: „Nici o altă carte din N[oul] T[estament] nu a fost atît de bine atestată în secolul al doilea.“ Cartea Apocalips era, aşadar, cunoscută şi citită nu numai de către membrii celor şapte congregaţii ci şi de mulţi alţi creştini care doreau să studieze cuvintele acestei profeţii. Într–adevăr, sfaturile lui Isus se adresau tuturor creştinilor unşi.

 6, 7. (a) Cînd se aplică în special cuvintele din Apocalips, şi cum ştim noi aceasta? (b) În zilele noastre, pe cine reprezintă cele şapte stele şi cele şapte congregaţii?

⁶ Dar aceste mesaje către cele şapte congregaţii au o aplicare încă şi mai extinsă. La Apocalips 1:10 Ioan spune: „Prin inspiraţie eu m–am aflat în ziua Domnului.“ Acest verset constituie una din principalele chei ale înţelegerii Apocalipsului. El ne arată că această profeţie se aplică în special în „ziua Domnului“, care a început o dată cu întronarea lui Isus în 1914. Această înţelegere este, de altfel, confirmată de mesajele trimise de Isus celor şapte congregaţii. Se găsesc în ele unele expresii cum ar fi cele adresate congregaţiei din Pergam: „Eu vin la tine curînd“ (Apocalips 2:16; 3:3, 11). După anul 96 e.n., Isus nu a ’venit‘ în vreun mod semnificativ pînă cînd a fost întronat ca Rege în 1914 (Fapte 1:9–11). Apoi, ca împlinire a profeţiei din Maleahi 3:1, el a ’venit‘ din nou în 1918 la templul lui Iehova pentru a judeca mai întîi casa lui Dumnezeu (1 Petru 4:17). El va mai ’veni‘ încă o dată în viitorul apropiat, cînd „va aduce răzbunarea asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă vestea bună despre Domnul nostru Isus“. — 2 Tesaloniceni 1:7, 8; Matei 24:42–44.

⁷ Înţelegem deci că cele şapte congregaţii reprezintă toate congregaţiile de creştini unşi de după 1914 şi că cele şapte stele îi simbolizează pe toţi bătrînii unşi de spirit din aceste congregaţii. Mai mult decît atît, prin extensie, bătrînii care fac parte dintre „alte oi“ se găsesc şi ei în mîna dreaptă a lui Isus, adică sub autoritatea sa (Ioan 10:16). Şi sfaturile date celor şapte congregaţii se aplică în principiu tuturor congregaţiilor poporului de astăzi al lui Dumnezeu din lumea întreagă, inclusiv celor formate din creştini cu speranţă pămîntească.

 8. Ce situaţie a găsit Isus atunci cînd a venit în inspecţie la cei care se declarau creştini în 1918?

⁸ Cînd Isus a venit în inspecţie la cei care se declarau creştini în 1918, el a găsit pe pămînt nişte creştini unşi care se străduiau să respecte cuvintele profeţiei. Din anii 1870 ei îi avertizaseră pe semenii lor despre importanţa anului 1914. Ei au fost trataţi în mod dur de către creştinătate în timpul primului război mondial şi, în 1918, lucrarea lor efectiv încetase o dată cu arestarea, pe baza unor acuzaţii false, a reprezentanţilor Societăţii Watch Tower. Dar încercarea prin care au trecut ei atunci corespundea întru totul profeţiilor din Apocalips. Hotărîrea lor de a respecta cuvintele lui Isus adresate celor şapte congregaţii îi identifică, fără nici o îndoială, ca singurii creştini purtători de lumină în această lume întunecată. Această rămăşiţă constituie astăzi clasa Ioan, clasă care este în viaţă pentru a observa şi a participa la împlinirea multor părţi din Apocalips.

Sfaturi şi laude

 9, 10. Împlinirea căror cuvinte ale lui Isus le–a procurat o mare bucurie creştinilor din zilele noastre? Motivează–ţi răspunsul.

⁹ În Apocalips 3:8, Isus i–a zis congregaţiei din Filadelfia: „Îţi cunosc faptele, — iată, am aşezat înapoia ta o uşă deschisă pe care nimeni nu o poate închide — ştiu că tu ai puţină putere şi că ai păzit cuvîntul meu şi nu te–ai dovedit fals faţă de numele meu.“ Evident, creştinii din Filadelfia fuseseră activi şi acum se deschidea înaintea lor uşa unei ocazii favorabile.

¹⁰ În timpul nostru, acelaşi mesaj le–a procurat o mare bucurie slujitorilor lui Dumnezeu. După încercările lor grele din 1918, ei au fost restabiliţi din punct de vedere spiritual şi în 1919 Isus le–a deschis o uşă, aceea a unei ocazii favorabile. Ei au intrat pe această uşă acceptînd misiunea de a predica vestea bună a Regatului la toate naţiunile. Spiritul lui Iehova fiind asupra lor, nimic nu putea să împiedice această lucrare, şi aceşti creştini fideli au avut măreţul privilegiu de a împlini un element capital al semnului prezenţei lui Isus (Matei 24:3, 14). Graţie activităţii de predicare pe care ei au efectuat–o cu fidelitate, ultimii membri din cei 144 000 au fost chemaţi şi unşi iar „marea mulţime“ a fost adunată în mare număr (Apocalips 7:1–3, 9). Ce bucurie pentru poporul lui Dumnezeu!

11. Cum au încercat apostaţii să corupă organizaţia lui Iehova în zilele lui Ioan? Procedează unii la fel şi în zilele noastre?

¹¹ Ar fi putut oare exista vreun lucru care să–i deposedeze de această bucurie? Da. De exemplu, în pofida remarcabilei lor perseverenţe, bătrînii congregaţiei din Pergam s–au dovedit incapabili să protejeze congregaţia de învăţătura sectei lui Nicolaus (Apocalips 2:15). Tendinţa de a forma secte era pe punctul de a se răspîndi în congregaţie. În mod asemănător, în aceste zile din urmă, unii au căzut în apostazie şi au încercat să corupă organizaţia lui Iehova. Ca grup, bătrînii li s–au împotrivit acestora, dar, din nefericire, unii s–au lăsat induşi în eroare. Noi să nu le permitem niciodată apostaţilor să ne priveze de bucuria noastră!

12. (a) Ce influenţă este comparabilă cu cea a lui Balaam sau a Izabelei? (b) Încearcă oare Satan în timpul nostru să introducă o influenţă asemănătoare în congregaţie?

¹² Isus a mai avertizat congregaţia din Pergam şi împotriva celor care „ţin ferm la învăţătura lui Balaam“ (Apocalips 2:14). În ce consta această învăţătură? Cineva din Pergam îi corupea pe creştinii de acolo în acelaşi mod în care Balaam i–a corupt pe israeliţi în pustiu, adică încurajîndu–i să ’mănînce din lucrurile jertfite idolilor şi să comită fornicaţie‘ (Numere 25:1–5; 31:8). Isus a avertizat congregaţia din Tiatira împotriva ’femeii Izabela‘, care, la fel, îi îndemna pe creştini „să comită fornicaţie şi să mănînce lucruri jertfite idolilor“ (Apocalips 2:20). Încearcă oare astăzi Satan să introducă în sînul congregaţiei creştine o influenţă comparabilă cu cea a lui Balaam sau a Izabelei? În mod sigur, pînă acolo încît aproape 40 000 de persoane sînt excluse în fiecare an, majoritatea dintre ele pentru imoralitate sexuală. Ce tragedie! Unii bărbaţi comparabili cu Balaam şi unele femei asemănătoare Izabelei s–au răzvrătit împotriva bătrînilor şi au încercat să corupă congregaţia. Fie ca noi să ne împotrivim cu toată forţa acestor influenţe impure! — 1 Corinteni 6:18; 1 Ioan 5:21.

13. (a) În ce termeni a descris Isus dezgustul pe care i–l inspiră starea de căldicel? (b) De ce laodiceenii erau căldicei, şi cum putem evita să ne asemănăm cu ei?

¹³ În Apocalips 3:15, 16 Isus spune congregaţiei din Laodicea: „Cunosc faptele tale, ştiu că nu eşti nici rece, nici fierbinte. Doream să fii rece sau fierbinte. Astfel, deoarece eşti căldicel şi nici fierbinte, nici rece, te vărs din gura mea.“ Isus a descris aici într–un mod expresiv dezgustul pe care i–l inspiră starea de căldicel. El continuă: „Tu zici: «Sînt bogat, am adunat bogăţii, nu am nevoie de nimic.» “ Da, materialismul a pus stăpînire pe creştinii din Laodicea. Ei erau mulţumiţi de sine şi indiferenţi. Dar Isus continuă spunînd: „Tu nu ştii că eşti nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb şi gol“ (Apocalips 3:17). Am dori noi să fim ’mizerabili, vrednici de milă, săraci, orbi şi goi‘ în ochii lui Isus? Nicidecum. Atunci, să luptăm cu toată forţa împotriva materialismului şi a stării de căldicel. — 1 Timotei 6:9–12.

Să perseverăm pînă la sfîrşit

14. (a) Ce încercări a suportat congregaţia din Smirna? (b) Ce paralelă modernă se poate stabili referitor la încercările suportate de congregaţia din Smirna?

¹⁴ Congregaţia din Smirna nu era căldicică. Acestor creştini Isus le–a zis: „Cunosc necazul tău şi sărăcia ta — dar eşti bogat — şi blasfemia din partea celor care îşi zic iudei şi totuşi nu sînt, ci sînt o sinagogă a lui Satan. Nu te teme de suferinţele care eşti pe punctul de a le îndura. Iată, Diavolul va continua să–i arunce pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiţi puşi pe deplin la încercare şi ca să aveţi un necaz de zece zile“ (Apocalips 2:8–10). Ce bine se potrivesc toate acestea creştinilor de astăzi! Fie că aparţin celor unşi, fie că aparţin ’altor oi‘, ei îndură, de asemenea, o puternică opoziţie din partea creştinătăţii, actuala „sinagogă a lui Satan“. De la primul război mondial şi pînă acum, mii de bărbaţi, femei şi copii au fost bătuţi, întemniţaţi, torturaţi, supuşi abuzurilor sau omorîţi pentru că au refuzat să renunţe la integritatea lor.

15, 16. (a) De ce creştinii unşi pot să fie fericiţi în pofida persecuţiei? (b) Ce perspectivă minunată le umple, de asemenea, de bucurie pe „alte oi“?

¹⁵ Pot oare astfel de încercări să–i facă fericiţi pe cei care le îndură? Ele în sine, desigur, nu. Dar la fel ca apostolii, creştinii fideli care suportă încercări simt o profundă bucurie interioară la gîndul că sînt „consideraţi demni de a fi dezonoraţi pentru numele [lui Isus]“ (Fapte 5:41). Şi ei îşi menţin starea de fericire, indiferent ce le–ar face duşmanii lor, deoarece ştiu că timpul fixat este aproape pentru ca integritatea lor să fie răsplătită, şi încă ce răsplată! Isus le–a spus creştinilor din Smirna: „Dovedeşte–te fidel, chiar pînă la moarte, şi îţi voi da coroana vieţii“ (Apocalips 2:10). Şi celor din Sardes, el le–a spus: „Cel care învinge va fi astfel gătit cu veşminte exterioare albe, şi eu nu–i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii.“ — Apocalips 3:5.

¹⁶ Într–adevăr, aceste promisiuni se referă în special la creştinii unşi, reamintindu–⁠le de răsplata ce–i aşteaptă: nemurirea în ceruri. Dar ele îi fortifică totodată şi pe cei care fac parte dintre „alte oi“. Iehova a pregătit o răsplată şi pentru ei, cu condiţia ca ei să dea dovadă de zel şi perseverenţă. Ei au perspectiva glorioasă de a moşteni viaţa veşnică într–un paradis pămîntesc sub dominaţia Regatului condus de Cristos. Astfel, ei vor cunoaşte Paradisul pe care oamenii acestei lumi nu îl vor cunoaşte.

17. Cu ce cuvinte şi–a încheiat Isus fiecare din mesajele sale, şi ce semnificaţie au pentru noi aceste cuvinte?

¹⁷ Isus a încheiat fiecare din mesajele sale adresate celor şapte congregaţii cu aceste cuvinte: „Cel care are ureche să audă ceea ce le spune congregaţiilor spiritul!“ (Apocalips 3:22). Da, noi trebuie să auzim cuvintele Păstorului conducător şi să ne supunem lor. Trebuie să fugim de imoralitate şi apostazie şi să ne păstrăm zelul. Numai aşa vom primi răsplata. Hotărîrea noastră de–a acţiona în felul acesta se va întări pe măsură ce vom progresa în examinarea cărţii Apocalipsului.

Sigiliile sulului

18. (a) Ce a primit Isus în curtea cerească? (b) Ce semnifică în zilele noastre cavalcada celor trei călăreţi descrişi în capitolul 6 din Apocalips?

¹⁸ În capitolele 4 şi 5, de exemplu, Ioan primeşte o extraordinară viziune a curţii cereşti a lui Iehova. Mielul lui Dumnezeu, Isus Cristos, este acolo, şi el primeşte un sul sigilat cu şapte sigilii. În capitolul 6, Isus desface, unul după altul, şase din cele şapte sigilii. Cînd primul sigiliu este desfăcut, apare un călăreţ pe un cal alb. El primeşte o coroană şi iese „victorios şi pentru a–şi desăvîrşi victoria“ (Apocalips 6:2). Acest călăreţ este Isus, Regele nou încoronat. Ziua Domnului a început atunci cînd el, în calitate de Rege, a început galopul său victorios în 1914. Cînd sînt desfăcute următoarele trei sigilii, apar încă trei cai împreună cu călăreţii lor. Acestea sînt figuri înspăimîntătoare reprezentînd războiul pe pămînt, foametea şi moartea cauzată de epidemii şi alte cauze. Ele confirmă marea profeţie a lui Isus, anunţînd că prezenţa sa în putere regală avea să fie marcată pe pămînt de mari războaie, foamete, epidemii, cutremure de pămînt şi alte catastrofe (Matei 24:3, 7, 8; Luca 21:10, 11). Incontestabil, dacă doresc să suporte nişte condiţii atît de dificile, creştinii trebuie să respecte îndeaproape cuvintele pe care Isus le–a adresat celor şapte congregaţii.

19. (a) În timpul prezenţei lui Cristos, ce răsplată primesc creştinii unşi deja decedaţi? (b) Ce evenimente înspăimîntătoare sînt anunţate prin desfacerea celui de–al şaselea sigiliu, şi ce întrebare sînt determinaţi oamenii să pună?

¹⁹ La desfacerea celui de–al cincilea sigiliu este arătat un eveniment care are loc în domeniul spiritual, invizibil. Creştinii unşi care muriseră din cauza credinţei lor primesc fiecare cîte o robă albă. Evident, prezenţa lui Cristos fiind acum o realitate, învierea cerească a început (1 Tesaloniceni 4:14–17; Apocalips 3:5). Apoi, este desfăcut sigiliul al şaselea, şi „pămîntul“, sistemul de lucruri pămîntesc dominat de Satan, este zguduit de un puternic seism (2 Corinteni 4:4). „Cerul“, sau dominaţia umană exercitată sub autoritatea lui Satan este rulat asemenea unui vechi sul, bun pentru a fi aruncat. Îngroziţi, oamenii răzvrătiţi strigă cu disperare către masele stîncoase: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi–ne de faţa Aceluia care şade pe tron şi de urgia Mielului, deoarece a venit marea zi a urgiei lor şi cine poate să stea în picioare?“ — Apocalips 6:13, 14, 16, 17.

20. Cine va putea să stea în picioare în timpul marii zile a mîniei lui Iehova şi a Mielului?

²⁰ Dar cine va putea să stea în picioare? Isus a răspuns deja la această întrebare: Aceia care ’aud ceea ce le spune congregaţiilor spiritul‘ vor rămîne în picioare în această mare zi a mîniei. Şi pentru a confirma aceasta, Ioan află acum că ultimii din cei 144 000 de creştini unşi sînt sigilaţi şi că o mare mulţime provenită din toate naţiunile este adunată pentru a supravieţui „marelui necaz“ (Apocalips 7:1–3, 14). Dar a sosit momentul pentru ca să fie desfăcut al şaptelea sigiliu al sulului. Alte viziuni spectaculoase aveau să–i fie date lui Ioan şi, prin intermediul lui, şi nouă. Articolul următor va trata unele din ele.

Vă reamintiţi?

◼ Ce poziţie ocupă Isus în raport cu bătrînii congregaţiei?

◼ Cu ce probleme s–au confruntat bătrînii din Pergam şi din Tiatira şi cum afectează unele probleme similare congregaţiile de astăzi?

◼ Ce greşeală gravă a comis congregaţia din Laodicea, şi cum putem evita să o repetăm şi noi?

◼ Ce persecuţii au suportat creştinii în secolul al XX–lea, şi ce promisiune făcută de Isus i–a ajutat în acest sens?

◼ Cum putem evita să cunoaştem disperarea şi lipsa de speranţă pe care o vor încerca naţiunile la Armaghedon?

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Cîţiva dintre creştinii fideli care au suferit în lagărele de concentrare naziste

[Provenienţa fotografiei]

DÖW, Wien