Capitolul 13
Guvernul lui Dumnezeu — un guvern al păcii
1. Ce nu au putut realiza guvernele omeneşti?
GUVERNELE omeneşti nu au putut satisface necesităţile reale ale oamenilor. Nici unul nu a reuşit să cauzeze dispariţia crimei şi a urii de rasă, nici să asigure o hrană sănătoasă şi locuinţă tuturor. Nu au făcut mai mult nici în privinţa eradicării totale a bolilor, a bătrîneţii şi a morţii şi cu atît mai puţin în privinţa readucerii morţilor la viaţă. Nici unul dintre ele nu a putut să instaureze o pace şi securitate durabilă. Guvernele omeneşti sînt pur şi simplu neputincioase în faţa marilor probleme ale timpurilor noastre.
2. Care este tema Bibliei?
2 Creatorul nostru ştie cîtă nevoie avem de un guvern drept, capabil să asigure tuturor fericirea şi bucuria vieţii. Tocmai din această cauză vorbeşte Biblia despre un guvern al lui Dumnezeu. Acest guvern promis de Dumnezeu este tema principală a Bibliei.
3. Ce spune Isaia 9:6, 7 cu privire la guvernul lui Dumnezeu?
3 „Dar, s-ar putea întreba, unde vorbeşte Biblia despre un guvern al lui Dumnezeu?“ La Isaia 9:6, 7. Acest verset spune: „Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat; şi domnia princiară va fi pe umărul său. Şi va fi numit cu numele de Sfătuitor Minunat, Dumnezeu Puternic, Tată Etern, Prinţ al Păcii. Nu va exista sfîrşit al abundenţei domniei princiare şi a păcii.“
4. Cine este copilul care trebuia să devină conducătorul regatului lui Dumnezeu?
4 Aici Biblia anunţă naşterea unui copil, un prinţ. La timpul fixat, acest „fiu al regelui“ trebuia să devină un mare conducător, „Prinţul Păcii“. El va fi în fruntea unui guvern extraordinar, deoarece acesta va instaura pacea pentru eternitate pe tot pămîntul. Copilul a cărui naştere este profeţită în Isaia 9:6, 7 este Isus. Cînd naşterea sa i-a fost anunţată tinerei fecioare Maria de către îngerul Gavril, acesta i-a spus: „El va domni (. . .) şi nu va exista sfîrşit al regatului său.“ — Luca 1:30–33.
IMPORTANŢA REGATULUI SCOASĂ ÎN EVIDENŢĂ
5. (a) Cum scoate Biblia în evidenţă importanţa Regatului? (b) Ce este regatul lui Dumnezeu şi ce va face acest Regat?
5 În timp ce erau pe pămînt, principala lucrare a lui Isus şi a suporterilor săi a fost de a predica şi de a învăţa pe alţii despre viitorul regat al lui Dumnezeu (Luca 4:43; 8:1). Acest Regat este amintit în Biblie de mai bine de 140 de ori. Chiar Isus i-a învăţat pe discipolii săi să se roage astfel: „Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta pe pămînt aşa ca în cer“ (Matei 6:10). Acest Regat pentru care se roagă creştinii este oare un guvern adevărat? Absolut. Regatul îl are ca Rege pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, iar pămîntul întreg va ajunge sub guvernarea sa. Ce fericire va fi atunci cînd oamenii nu vor mai fi divizaţi în atîtea naţiuni ostile unele altora, cînd vor trăi uniţi şi în pace sub administraţia Regatului lui Dumnezeu!
6. De ce, cînd Isus era pe pămînt, s-a spus că Regatul s-a „apropiat“ şi că „se află în mijlocul vostru“?
6 Ioan Botezătorul a început să predice acest Regat, spunînd: „Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat“ (Matei 3:1, 2). De ce spunea el lucrul acesta? Deoarece Isus, viitorul conducător al guvernului lui Dumnezeu, urma să fie botezat de către el şi să primească ungerea spiritului sfînt al lui Dumnezeu. Nimic uimitor deci în faptul că mai tîrziu Isus a zis fariseilor: „Iată că regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“ (Luca 17:21). În calitatea sa de Rege numit de Dumnezeu, el era printre ei. În cei trei ani şi jumătate de predicare şi instruire, prin loialitatea faţă de Dumnezeu, susţinută pînă la moarte, Isus şi-a cîştigat dreptul de guvernare.
7. Care este dovada că regatul lui Dumnezeu ocupa punctul central pe vremea cînd Isus era pe pămînt?
7 Evenimentele care au marcat ultimele zile ale vieţii pămînteşti a lui Isus au demonstrat că regatul lui Dumnezeu a constituit punctul central al serviciului său divin. Lui i s-a adus următoarea acuzaţie: „L-am găsit pe omul acesta răzvrătind naţiunea noastră, interzicînd plătirea impozitelor către Cezar şi spunînd că el însuşi este Cristos, un rege.“ Atunci, guvernatorul roman, Pilat din Pont, l-a întrebat: „Eşti tu regele iudeilor?“ — Luca 23:1–3.
8. (a) Ce a răspuns Isus cînd a fost întrebat dacă este rege? (b) Ce a vrut să spună Isus cînd a declarat că regatul său „nu este de aici“?
8 Isus nu a dat un răspuns direct întrebării lui Pilat; el a spus: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar face parte din această lume, subordonaţii mei ar fi luptat să nu fiu dat în mîna iudeilor. Dar acum regatul meu nu este de aici.“ Isus a răspuns astfel deoarece Regatul său nu avea să fie pămîntesc. Isus avea să domnească din ceruri şi nu de pe pămînt, ca un om. Deoarece întrebarea gravita în jurul dreptului lui Cristos de a domni, Pilat a întrebat din noi: „Aşadar eşti un rege?“
9. (a) Ce adevăr minunat a făcut cunoscut Isus? (b) Ce întrebare importantă se pune astăzi?
9 Este, aşadar, clar că Isus era judecat sub acuzaţia de a fi predicat şi a-i fi învăţat pe oameni lucruri privitoare la un nou guvern. El i-a răspuns deci lui Pilat: „Tu însuţi spui că eu sînt un rege. Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie pentru adevăr“ (Ioan 18:36, 37). Da, Isus şi-a dedicat viaţa pămîntească pentru a-i învăţa pe alţii minunatul adevăr cu privire la guvernul sau Regatul lui Dumnezeu. Aceasta a fost tema principală a mesajului său. Şi astăzi Regatul prezintă cea mai mare importanţă. Dar se pune întrebarea: Care guvern joacă un rol capital în viaţa unui individ? Guvernarea exercitată de oameni, sau Regatul lui Dumnezeu sub autoritatea lui Cristos?
DUMNEZEU A PREGĂTIT NOUL GUVERN AL PĂMÎNTULUI
10. (a) Cînd a considerat Dumnezeu necesară instituirea unui nou guvern? (b) Unde este vorba pentru prima dată în Biblie despre acest guvern? (c) Pe cine îl reprezintă şarpele?
10 Cînd Satan i-a atras pe Adam şi Eva în răzvrătirea sa, Iehova a trebuit să aibă în vedere un nou guvern pentru omenire. Îndată el şi-a dezvăluit planul de a institui acest guvern. În sentinţa pronunţată împotriva şarpelui, sentinţă care de fapt îl viza pe Satan, Dumnezeu a făcut aluzie la acest guvern, zicînd: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămînţa ta şi sămînţa ei. El îţi va strivi capul, iar tu îi vei strivi călcîiul.“ — Geneza 3:14, 15.
11. Între cine trebuia să existe ură?
11 Dar, s-ar putea pune întrebarea: ’Unde este vorba aici de vreun guvern?‘ Să analizăm cu atenţie această declaraţie. Scriptura zice că va trebui să existe o duşmănie sau ură între Satan şi „femeie“. Dar tot o astfel de ură trebuia să existe şi între „sămînţa“ sau progenitura lui Satan şi „sămînţa“ sau progenitura femeii. În primul rînd trebuie să aflăm cine este „femeia“.
12. Ce spune capitolul 12 din Apocalips referitor la „femeie“?
12 Aici nu este vorba despre o femeie în adevăratul înţeles al cuvîntului. Satan nu a nutrit nici un fel de ură faţă de vreo femeie umană. Aici este vorba despre o femeie simbolică. Lucrul acesta este confirmat de ultima carte a Bibliei, Apocalipsul, în care găsim mai multe informaţii despre ea. Aici se spune că acestă „femeie“ este „învelită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.“ Pentru a putea avea o idee despre ceea ce reprezintă această „femeie“, să vedem ce spune Apocalipsul referitor la copilul ei: „Ea a născut un fiu‚ un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.“ — Apocalips 12:1–5, Biblia Cornilescu.
13. Ce simbolizează „copilul de parte bărbătească“ şi „femeia“?
13 Înţelegînd cine este „copilul de parte bărbătească“, vom afla ce simbolizează femeia. Copilul în discuţie nu este un copil real, tot aşa cum nici femeia nu este reală. Conform Scripturilor, acest „copil de parte bărbătească“ trebuia „să cîrmuiască toate neamurile“. El simbolizează deci guvernul lui Dumnezeu al cărui Rege este Isus Cristos. Prin urmare, „femeia“ simbolizează organizaţia lui Dumnezeu compusă din creaturile cereşti loiale. Aşa cum „copilul de parte bărbătească“ este adus în existenţă de către „femeie“, tot aşa şi Regele Isus Cristos este adus în existenţă de către această organizaţie cerească, organizaţie ce lucrează la realizarea scopului lui Dumnezeu. În Galateni 4:26, este numită „Ierusalimul de sus“. Deci, cînd Adam şi Eva s-au răzvrătit contra guvernării divine, Iehova a luat măsuri în vederea stabilirii unui regat sau guvern care urma să devină speranţa prietenilor dreptăţii.
IEHOVA NU ÎŞI UITĂ PROMISIUNEA
14. (a) Cum s-a dovedit că Iehova nu şi-a uitat promisiunea cu privire la o „sămînţă“ care îl va zdrobi pe Satan? (b) Cine este „sămînţa“ promisă?
14 Iehova nu şi-a uitat promisiunea de a trimite o „sămînţă“ care să devină conducătorul guvernului său şi să îl distrugă pe Satan, zdrobindu-i capul (Romani 16:20; Evrei 2:14). Mai tîrziu, Iehova a făcut cunoscut că această descendenţă avea să vină în existenţă prin loialul Avraam căruia i-a spus: „Prin intermediul sămînţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, cu certitudine“ (Geneza 22:18). Dar cine este această „sămînţă“? Biblia răspunde astfel: „Acum promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi sămînţei sale. Nu se spune: «şi sămînţelor» ca şi cum ar fi vorba de mai multe, ci ca şi cum este vorba de una singură: ’şi sămînţei tale‘‚ care este Cristos“ (Galateni 3:16). Iehova a promis, de asemenea, lui Isaac şi lui Iacob, respectiv fiului şi nepotului lui Avraam, că „sămînţa femeii“ va veni în existenţă prin ei. — Geneza 26:1–5; 28:10–14.
15, 16. Care este dovada că „sămînţa“ va trebui să fie un rege real?
15 Arătînd în mod clar că această „sămînţă“ va fi rege, Iacob i-a făcut următoarea declaraţie fiului său Iuda: „Sceptrul nu se va îndepărta de Iuda, nici toiagul de conducător dintre picioarele sale, pînă cînd va veni Şilo; şi lui îi va aparţine ascultarea popoarelor“ (Geneza 49:10). Isus Cristos era din tribul lui Iuda. El a fost acel Şilo căruia „îi va aparţine ascultarea popoarelor“. — Evrei 7:14.
16 Cu aproape 700 de ani după promisiunea făcută lui Iuda, Iehova a spus următoarele lui David, care, şi el, era din acest trib: „L-am găsit pe David, servitorul meu; (. . .) Şi cu certitudine voi stabili sămînţa sa pentru totdeauna şi tronul său ca zilele cerului“ (Psalm 89:20, 29). Ce a vrut să spună Dumnezeu, afirmînd că „sămînţa“ lui David va fi stabilită „pentru totdeauna“ şi că „tronul său“ va exista cît „zilele cerului“? Că Regatul lui Cristos, conducătorul stabilit de el, va dăinui etern. Cum putem şti lucrul acesta?
17. De unde ştim că promisul conducător este Isus Cristos?
17 Să ne amintim de cuvintele adresate Mariei de Gabriel, cu privire la fiul pe care ea urma să-l nască. El a spus: „Va trebui să-i pui numele Isus.“ Dar acest Fiu, Isus nu avea să rămînă copil şi nici vreun om oarecare. Gabriel a mai spus: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David‚ tatăl său‚ şi el va domni pentru totdeauna ca rege peste casa lui Iacob şi nu va exista sfîrşit al regatului său“ (Luca 1:31–33). Ce binecuvîntare este faptul că Iehova s-a îngrijit să aducă în existenţă un guvern drept, spre fericirea acelora care îl iubesc şi se încred în el!
18. (a) Cum descrie Biblia sfîrşitul guvernelor pămînteşti? (b) Ce va face guvernul lui Dumnezeu pentru oameni?
18 Ziua distrugerii tuturor guvernelor lumii se apropie. Isus Cristos va intra atunci în acţiune ca Rege victorios. Descriind această bătălie, Biblia zice: „Şi în zilele acelor regi Dumnezeul cerului va instaura un regat care nu va fi distrus niciodată. (. . .) El va zdrobi toate aceste regate şi le va pune capăt şi el însuşi va dăinui pentru timpuri indefinite“ (Daniel 2:44; Apocalips 19:11–16). Odată înlăturate toate aceste guverne, guvernul lui Dumnezeu va satisface toate necesităţile oamenilor. Conducătorul Isus Cristos îi va elibera pe toţi supuşii săi loiali de sub imperiul bolilor, al bătrîneţii şi al morţii. Nu vor mai exista locuinţe insalubre şi foamete! Întregul pămînt va cunoaşte o pace şi securitate veritabile (2 Petru 3:13; Apocalips 21:3–5). Dar care va fi componenţa acestui guvern?
[Legenda ilustraţiei de la paginile 112, 113]
Isus şi-a trimis discipolii pentru a înfăptui importanta lucrare de predicare a regatului lui Dumnezeu
[Legenda ilustraţiei de la pagina 114]
Chiar cu riscul de a-şi atrage pedeapsa capitală, Isus a continuat să predice Regatul lui Dumnezeu
[Legenda ilustraţiei de la pagina 119]
Cum îl privim noi pe Isus: Ca pe un copil lipsit de apărare, sau ca pe un Rege victorios?