„Femeia aceea, Iezabela“

„CU TOATE ACESTEA, am împotriva ta că o tolerezi pe femeia aceea Iezabela, care îşi zice profetesă şi îi învaţă şi îi induce în eroare pe sclavii mei să comită fornicaţie şi să mănînce lucruri jertfite idolilor.“ (Apocalips 2:20) Acestea sînt cuvintele lui Isus adresate bătrînilor congregaţiei creştine din Tiatira. Aceasta era foarte activă şi dăduse dovezi de iubire, credinţă şi răbdare, dar tolerase influenţa corupătoare a unei oarecare Iezabela. De ce? Şi oare ar putea să se întîmple aşa ceva şi în zilele noastre? — Apocalips 2:19.

Este foarte probabil că nimeni din Tiatira nu se numea în realitate Iezabela. Isus a utilizat acest nume pentru a reaminti de celebra regină Iezabela, soţia regelui Ahab. Această femeie îndărătnică a corupt completamente poporul lui Dumnezeu prin introducerea cultului imoral al lui Baal în Israel şi prin iniţierea unei campanii sălbatice de distrugere a închinării curate. — 1 Regi 16:31-33; 21:1-7.

În mod asemănător, Iezabela din Tiatira, fie că este vorba de o singură femeie, fie că este vorba de un grup de femei, a încurajat imoralitatea şi idolatria în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Unii dintre membrii congregaţiei i-au dat ascultare, căci Isus vorbeşte de „copiii ei“, prin aceştia înţelegîndu-se probabil discipolii ei. (Apocalips 2:22, 23) Influenţa ei prezenta pericolul de a aduce congregaţia din Tiatira la o corupţie ca aceea a naţiunii lui Israel din zilele lui Ahab.

Dar cum se explică o asemenea influenţă a Iezabelei din Tiatira? Făcînd o paralelă cu Iezabela de altădată, unii au considerat că ea ar fi fost soţia celui mai proeminent bătrîn al congregaţiei din Tiatira. Biblia însă nu spune aşa ceva. Este mai plauzibil să afirmăm că rolul ei prestigios se datora puternicei sale personalităţi şi pretinsei calităţi de profetesă.

S-ar părea că practicile incorecte pe care le promova ea aveau legătură cu existenţa breslelor. Conform explicaţiilor date de Dr. W. M. Ramsay, „se cunosc în Tiatira mai multe bresle decît în oricare alt oraş al Asiei.“ Lucrarea The Interpreter’s Dictionary of the Bible declară în această privinţă: „Fiecare dintre aceste bresle îşi avea propriul zeu protector, sărbători proprii şi unele reuniuni care degenerau cîteodată în adevărate orgii. «Iezabela» afirma probabil că (. . .) aceste festivităţi nu erau de condamnat, deoarece fiecare muncitor trebuie să aparţină unei asemenea bresle ca să poată trăi.“ Lucrarea The Expositor’s Greek Testament confirmă lucrul acesta, dînd de înţeles că discipolii „erau mîndri de liberalismul lor iluminat.“

În realitate, învăţătura Iezabelei din Tiatira semăna cu „învăţătura lui Balaam“ din Pergam. (Apocalips 2:14) Congregaţia din Pergam îndurase multe persecuţii, dar existau unii care îl imitau pe Balaam din vechime, promovînd fornicaţia şi idolatria. Se presupune că influenţa de tip Balaam din Pergam i-a determinat pe cei din Pergam la compromis, pentru a evita persecuţia violentă, în timp ce în Tiatira Iezabela îndemna la compromis din motive economice. Oricare ar fi cauza, asemenea învăţături constituiau acte de apostazie care atrăgeau moartea.

S-ar putea să existe oare şi astăzi asemenea influenţe de tip Iezabela sau Balaam? În mod sigur! Numeroşi conducători religioşi ai creştinătăţii o imită pe Iezabela atunci cînd tolerează în congregaţiile lor homosexualitate activă, fornicaţie, adulter, întreruperi de sarcină şi alte lucruri asemănătoare, condamnate de Dumnezeu. Chiar şi în cadrul congregaţiei creştine, anumiţi indivizi au promovat o „liberalizare“ a închinării adevărate, îndemnîndu-i pe creştini să nu adere cu atîta stricteţe la normele biblice, ba chiar să promoveze imoralitatea.

Toţi aceia care doresc să se bucure de aprobarea lui Iehova trebuie să evite asemenea idei, chiar dacă ele sînt prezentate de bărbaţi şi femei cu o puternică personalitate sau forţă de atracţie. O asemenea mentalitate este tot atît de periculoasă astăzi cum era şi în primul secol. — Apocalips 2:22, 23.