„Temeţi–vă de Dumnezeu şi acordaţi–i glorie“

„Temeţi–vă de Dumnezeu şi acordaţi–i glorie.“ — APOCALIPS 14:7.

 1. De cine trebuie să ne temem, şi de cine nu trebuie să ne temem?

DE CINE TREBUIE SĂ NE TEMEM? Desigur că nu de balaurul de culoarea focului, Satan, şi nici de hoardele sale de demoni! Cristos Isus i–a azvîrlit pe aceştia jos din cer, după naşterea Regatului, în anul 1914. Dar viziunile Apocalipsului dezvăluie după aceea care este organizaţia de care se foloseşte Satan aici pe pămînt, în ultimul său efort disperat de a zădărnici scopurile lui Dumnezeu. În acest tablou, locul proeminent îl ocupă două fiare sălbatice feroce şi o prostituată beată — Babilonul cel Mare. Să ne temem oare de ele? Nicidecum! Să ne temem mai degrabă de Iehova şi de Cristosul său, al căror Regat a adus acum lumea decăzută a lui Satan în faţa judecăţii finale. — Proverbe 1:7; Matei 10:28; Apocalips 12:9–12.

Fiare care blasfemiază

 2. Ce fiară sălbatică apare în a opta viziune, şi ce reprezintă ea?

² În timp ce se desfăşoară a opta viziune a Apocalipsului, o fiară sălbatică se ridică din marea agitată a omenirii. Ea are şapte capete şi zece coarne cu zece diademe, care semnifică autoritatea regală ce i–a fost conferită de către Satan. Ea îl blasfemiază pe Iehova, prejudiciindu–i pe slujitorii săi aşa cum ar face–o un leopard, un urs, sau un leu, dar autoritatea ei este temporară, întrucît ea provine de la balaurul, Satan cu care seamănă foarte mult. Profetul Daniel a descris mai demult guvernele politice pămînteşti ca pe nişte fiare, iar guvernele însele şi–au ales uneori ca simboluri naţionale unele creaturi din lumea animală, cum ar fi leul britanic şi vulturul american (Daniel 8:5–8, 20–22). Acum vedem însă o fiară complexă, compusă din toate puterile politice din istoria biblică, puteri care i–au oprimat atît de des pe adevăraţii slujitori pămînteşti ai lui Dumnezeu. Printre acestea s–au numărat „capete“ proeminente ca: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo–Persia, Grecia, Roma şi în final dubla putere mondială anglo–americană. — Apocalips 13:1, 2; 12:3, 7–9.

 3. (a) Cum a primit unul dintre capetele fiarei sălbatice o „lovitură de sabie“? (b) Cum ia iniţiativa fiara cu două coarne în formarea unei imagini a primei fiare sălbatice? (c) Care este numele primei fiare sălbatice şi semnificaţia acestui nume?

³ În timpul războiului mondial 1914—1918, Marea Britanie, cea de–a şaptea putere mondială, a primit o „lovitură de sabie“ care i–ar fi putut fi fatală. Dar Statele Unite ale Americii au venit în ajutorul ei. De atunci, America şi Marea Britanie au cooperat în calitate de dublă putere mondială pe care Ioan o descrie în continuare sub forma unei fiare sălbatice cu două coarne, care descinde dintr–o societate umană bine întemeiată, adică din „pămînt“. Această fiară cu două coarne ia iniţiativa în formarea unei imagini a primei fiare sălbatice şi suflă viaţă în această imagine, ceea ce reprezintă modul cum puterea mondială anglo–americană a devenit principalul susţinător şi animator atît al Ligii Naţiunilor cît şi al succesoarei acesteia, Organizaţia Naţiunilor Unite. Prima fiară sălbatică are un nume numeric, 666. Şase este un număr imperfect — insuficient în comparaţie cu numărul şapte care este un număr perfect în limbajul Bibliei —, astfel că trei de şase sugerează jalnica imperfecţiune a conducătorilor umani din prezent. Cu toate că Martorii lui Iehova manifestă respect faţă de guverne şi ascultă în mod exemplar de legile ţărilor în care trăiesc, totuşi ei refuză plini de curaj să aducă închinare „fiarei sălbatice“ sau imaginii acesteia. — Apocalips 13:3–18; Romani 13:1–7.

Temeţi–vă de Dumnezeu — De ce?

 4. (a) Cine se vede stînd pe Muntele ceresc Sion, şi pe cine reprezintă cei 24 de bătrîni care stau înaintea tronului lui Dumnezeu? (b) Care este deosebirea dintre „cîntarea nouă“ pe care o cîntă cei unşi şi „cîntarea nouă“ pe care o cîntă marea mulţime?

⁴ Pentru moment este suficient cît am vorbit despre aceste fiare sălbatice! În contrast cu aceste imagini, cea de–a noua viziune, care îşi concentrează atenţia asupra Mielului, introduce o notă de prospeţime. El stă pe Muntele Sion, împreună cu cei 144 000 pe care i–a cumpărat din mijlocul omenirii în calitate de prime roade. Cu toate că unii dintre ei slujesc încă pe pămînt toţi cei 144 000 s–au „apropiat“ în sens spiritual de „Muntele Sion“, (...) şi de „Ierusalimul ceresc“ (Evrei 12:22). În mod corespunzător, şi cei 24 de bătrîni sînt văzuţi aici stînd în faţa tronului lui Dumnezeu, deoarece ei reprezintă acelaşi grup al celor unşi, însă privit dintr–un punct de vedere diferit, şi anume ca fiind deja ridicaţi şi instalaţi ca regi şi preoţi. Cei 144 000 cîntă „o cîntare nouă“. Ea izvorăşte din experienţa lor unică de a fi cumpăraţi de pe pămînt pentru a deveni moştenitori ai Regatului. Şi marea mulţime îi ‘cîntă lui Iehova o cîntare nouă’, dar aceasta diferă de cealaltă prin faptul că membrii marii mulţimi cîntă în perspectiva obţinerii vieţii veşnice în domeniul pămîntesc al Regatului. — Apocalips 7:9; 14:1–5; Psalm 96:1–10; Matei 25:31–34.

 5. (a) Ce veste este proclamată de îngerul care zboară în mijlocul cerului, şi de ce este ea veşnică? (b) Ce poruncă dă cu voce tare îngerul, şi de ce este aceasta atît de oportună?

⁵ Acum viziunea ia proporţii. Ioan vede un alt înger zburînd în mijlocul cerului. Şi ce veste îmbucurătoare are acesta de proclamat! Este vorba despre vestea bună veşnică, deoarece ea înseamnă viaţă eternă pentru aceia care provin din orice naţiune şi din orice trib, şi din orice limbă şi din orice popor, şi ascultă de Dumnezeu în această oră a judecăţii sale. Acest Dumnezeu sublim este total deosebit de cele două fiare oribile pe care Ioan le–a descris anterior. Atunci de ce să nu i se aducă Lui închinare? Da, de ce să nu fie El cel adorat? El este Creatorul cerului şi al pămîntului. El este sursa a tot ceea ce există, atît a lucrurilor însufleţite cît şi a celor neînsufleţite. Prin urmare, există motive temeinice pentru care îngerul porunceşte pe un ton tunător: „TEMEŢI-VĂ DE DUMNEZEU ŞI ACORDAŢI-I GLORIE“! Vocea îngerului se aude de jur împrejurul globului şi Martorii lui Iehova repetă invitaţia sa atrăgătoare înaintea întregii omeniri, în circa 200 de limbi. — Apocalips 14:6, 7; Isaia 45:11, 12, 18.

Căderea Babilonului cel Mare

 6. Ce veste senzaţională proclamă un alt înger?

⁶ Apare un alt înger. Mesajul pe care îl proclamă el este într–adevăr senzaţional: „A căzut! A căzut Babilonul cel Mare, care a făcut toate naţiunile să bea din vinul mîniei fornicaţiei sale!“ (Apocalips 14:8). Cine este Babilonul cel Mare, care poate chiar să seducă naţiuni şi să le îmbete?

 7. Ce este Babilonul cel Mare, şi cum s–a dezvoltat el?

⁷ Babilonul antic a fost izvorul religiei false care s–a răspîndit pe tot pămîntul, devenind un imperiu mondial demonic, denumit în mod corespunzător „Babilonul cel Mare“. În decursul timpului, Roma a jucat un rol proeminent în cadrul acestui imperiu religios, deoarece sub autoritatea ei s–a dezvoltat creştinismul apostat. Roma continuă să fie un centru mondial pentru religia babilonică. Acest lucru a ieşit clar în evidenţă în anul 1986, cînd conducătorii religioşi ai lumii au răspuns apelului lansat de papa de la Roma de a se întruni cu el la Assisi, în apropiere de Roma, pentru a se ruga în favoarea Anului Internaţional al Păcii, proclamat de către Naţiunile Unite.

 8. (a) Cum a suferit Babilonul cel Mare o cădere categorică, şi de cînd este evidentă aceasta? (b) De unde reiese că rugăciunile pentru pace ale conducătorilor religioşi au rămas fără răspuns?

⁸ Cu toate acestea, Babilonul cel Mare a suferit o mare cădere! Din 1919 acest lucru s–a manifestat prin diminuarea sprijinului acordat falsei religii mondiale. Comunismul ateist ţine acum sub control zone întinse ale pămîntului. Tineretului de astăzi i se predă teoria evoluţiei, care contrazice Cuvîntul lui Dumnezeu. În regiunile europene unde se practică religia protestantă, puţini oameni mai frecventează Biserica, iar un papă itinerant se căzneşte să păstreze coeziunea imperiului său catolic. Rugăciunile adresate numeroşilor dumnezei ai religiilor lumii au rămas, evident, fără răspuns. Ruth L. Sivard scria: „În 1987 au avut loc douăzeci şi două de războaie — mai multe decît în oricare an din istoria omenirii. Numărul total de morţi în aceste războaie este deocamdată de cel puţin 2 200 000 — şi el creşte vertiginos.“a Cît de ineficace s–a dovedit a fi întrunirea pentru rugăciune de la Assisi! Şi totuşi, papa a marcat aniversarea acestei întruniri în 1987 prin punerea în circulaţie a unei medalii avînd chipul său pe o parte şi un simbol al întrunirii pentru rugăciune pe cealaltă parte. Continuă să se spună: „«Este pace! Este pace!» cînd nu există pace.“ — Ieremia 6:14.

Demascarea prostituţiei Babilonului

 9. Pentru ce comportări imorale a devenit renumit clerul Babilonului cel Mare?

⁹ Apocalips 14:8 arată că Babilonul cel Mare este vinovat de fornicaţie. Clerul lui a ajuns renumit pentru comportările sale imorale. Evanghelizatorii de pe micul ecran şi–au jefuit turmele de sute de milioane de dolari, deşi, în acelaşi timp ei comiteau în mod flagrant imoralitate. Preoţimea catolică este, de asemenea, pusă foarte mult sub semnul întrebării, aşa cum reiese din următorul raport publicat în numărul din 3 ianuarie 1988 al cotidianului The Beacon Journal care apare la Filadelfia, S.U.A.: „Sute de copii maltrataţi de către preoţii catolici din Statele Unite în decursul ultimilor cinci ani au suferit traumatisme emoţionale grave, declară părinţii, psihologii, poliţiştii şi avocaţii care au fost implicaţi în cazurile respective.“ Imoralitatea sexuală a pătat reputaţia unui mare număr de clerici din Babilonul cel Mare.

10. (a) Ce se înţelege prin „fornicaţia“ comisă de Babilonul cel Mare despre care este vorba în Apocalips 18:3? (b) De ce clerul Babilonului cel Mare este grav vinovat de vărsare de sînge, aşa cum reiese din Apocalips 18:24?

¹⁰ Însă „vinul mîniei fornicaţiei sale“ se referă îndeosebi la faptul că religia falsă a flirtat cu conducătorii politici, susţinînd companiile politice şi războaiele lor şi forţîndu–i pe oameni să aducă închinare unor elemente naţionaliste aparţinînd fiarei sălbatice. Politicienii au constatat adesea că religia este un partener folositor în atingerea scopurilor lor, aşa cum se poate constata din concordatul încheiat de Hitler cu Vaticanul în 1933 şi din războiul civil din Spania care a avut loc în 1936—1939. Pe parcursul celui de–al doilea război mondial, clericii catolici, protestanţi, budişti şi de alte religii aflate în ambele tabere au acţionat ca şi cum ar fi fost îmbătaţi de febra naţionalistă a războiului. Ei sînt părtaşi la gravă vină a vărsării sîngelui a zeci de milioane de soldaţi şi de civili care au murit în războaiele purtate de la 1914 încoace. Clericii care i–au susţinut pe fascişti şi pe nazişti sînt vinovaţi şi de vărsarea sîngelui acelor Martori ai lui Iehova şi a altor oameni care au fost executaţi sau care au murit în lagărele de concentrare. — Ieremia 2:34; Apocalips 18:3, 24.

11. (a) Cui au refuzat să aducă închinare creştinii unşi şi marea mulţime? (b) Care sînt marile perspective care oferă oricui motive puternice să se teamă de Dumnezeu şi să–i acorde glorie?

¹¹ În decursul ultimilor 74 de ani, creştinii unşi loiali, împreună cu membrii marii mulţimi, al căror număr creşte mereu, au continuat SĂ SE TEAMĂ DE DUMNEZEU ŞI SĂ-I ACORDE GLORIE. Noi am refuzat cu fermitate să aducem închinare vreunui element naţionalist aparţinînd fiarei sălbatice. Noi nu am acceptat să glorificăm imaginea fiarei — Liga Naţiunilor şi ONU — deoarece ne dăm seama că numai „Regatul Domnului nostru [Iehova] şi al Cristosului său“ poate aduce într–adevăr pace şi securitate. Noi ne–am manifestat hotărîrea de a respecta „poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus“. Această perseverenţă ne va fi răsplătită! Creştinii unşi, care „mor în unitate cu Domnul“ sînt consideraţi ca fericiţi, „căci lucrurile pe care le–au făcut îi însoţesc“. Cît despre acei membri ai marii mulţimi care s–ar putea să moară sub persecuţii sau din cauza bolilor sau în accidente, prietenia pe care au cultivat–o cu Dumnezeu le asigură o înviere timpurie în societatea „pămîntului nou“. Aceste mari perspective ne dau într–adevăr motive puternice SĂ NE TEMEM DE DUMNEZEU ŞI SĂ-I ACORDĂM GLORIE. — Apocalips 11:15, 17; 12:10; 14:9–13; 21:1.

12. Care sînt cele două secerişuri, şi cînd au loc ele?

¹² În timp ce judecata continuă, unii îngeri lansează apelul pentru două secerişuri. Primul Secerător este, evident, Isus, care se află din 1914 pe tronul glorios al Regatului, deoarece el vine pe un nor alb, poartă coroană şi este „asemenea unui fiu al omului“. Acum în ziua Domnului, el face secerişul pămîntului, adunînd în primul rînd rămăşiţa creştinilor unşi şi apoi milioanele de membri ai marii mulţimi. (Compară cu Matei 25:31–34; Ioan 15:1, 5, 16.) În contrast cu acesta, are loc un al doilea seceriş sau recoltare a ‘viţei de vie a pămîntului’ ale cărei roade sînt aruncate în „marele teasc al mîniei lui Dumnezeu“. Aceasta reprezintă judecata executată în Armaghedon, cînd o societate umană rea şi dezbinată va fi smulsă din rădăcini iar roadele ei otrăvitoare vor fi complet zdrobite. Iehova să fie glorificat prin curăţarea pămîntului de această viţă de vie otrăvitoare! — Apocalips 14:14–20; 16:14, 16.

‘Iehova (...) drept şi adevărat’

13. (a) Ce cîntare cîntă în a zecea viziune unşii înviaţi, şi care sînt cuvintele ei? (b) Cum sînt exprimate în mod clar judecăţile drepte ale lui Dumnezeu în cadrul acestei viziuni?

¹³ În cea de–a zecea viziune din Apocalips observăm din nou evenimente cereşti care se petrec înaintea tronului lui Dumnezeu. Cîtă bucurie generează prezenţa sa! Cei unşi care au fost înviaţi — şi care au ieşit victorioşi deoarece SE TEM DE DUMNEZEU ŞI-I ACORDĂ GLORIE — cîntă ‘cîntarea lui Moise şi a Mielului’: „Mari şi minunate sînt lucrările tale, Iehova Dumnezeule, Cel Atotputernic. Drepte şi adevărate sînt căile tale, Rege al eternităţii. Cine nu se va teme deci de tine, Iehova, şi nu va glorifica numele tău, deoarece tu singur eşti loial? Căci toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea ta, deoarece decretele tale drepte au fost scoase în evidenţă.“ Judecăţile lui Dumnezeu sînt într–adevăr drepte şi adevărate, aşa cum sînt înfăţişate în mod clar pe tot parcursul acestei viziuni! Îngerii varsă cele şapte cupe ale mîniei lui Dumnezeu, ceea ce duce la strîngerea tuturor naţiunilor la Har–Maghedon şi se menţionează că „de Babilonul cel Mare s–a amintit înaintea lui Dumnezeu“! Este realmente oportun apelul TEMEŢI-VĂ DE DUMNEZEU ŞI ACORDAŢI-I GLORIE. — Apocalips 15:1—16:21.

14. Ce rol proeminent joacă Babilonul cel Mare în viziunile a 11–a şi a 12–a, şi de ce trebuie ca ea să fie abandonată urgent?

¹⁴ Cetatea Babilonului cel Mare este menţionată în mod repetat în cartea Apocalips. Vedem că ea apare ca o figură centrală în viziunea a 11–a şi a 12–a. Ea „şade pe multe ape“, exercitînd control asupra popoarelor şi îmbătîndu–le cu doctrinele ei otrăvitoare şi mincinoase. Ea însăşi este beată de „sîngele sfinţilor“, pe care i–a omorît în persecuţii, şi este vinovată de vărsare de sînge cu privire la „toţi cei care au fost înjunghiaţi pe pămînt“ din cauza propagandei ei perfide în favoarea războiului. Asociindu–se marilor afacerişti în relaţiile lor comerciale şi extorcîndu–i pe oameni de bani, ea a dobîndit în mod necinstit multe bogăţii. Cea mai detestabilă a fost însă cochetăria ei cu politica, deoarece ea a mers pînă acolo încît a căutat să obţină prin tertipuri o poziţie proeminentă, călărind pe fiara pentru pace şi securitate — ONU. Dar coarnele militarizate care aparţin chiar acestei fiare urmează să o sfîşie în bucăţi şi să o distrugă. Trebuie ca toţi cei care SE TEM DE DUMNEZEU ŞI-I ACORDĂ GLORIE să o abandoneze de urgenţă, „căci păcatele ei s–au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi–a adus aminte de actele ei de nedreptate“. — Apocalips 17:1—18:24.

15. Ce cîntări de laudă atrage după sine distrugerea marii prostituate, şi ce alt eveniment fericit urmează? 

¹⁵ Executarea Babilonului cel Mare reprezintă, aşadar, o judecată dreaptă de la Iehova. Ca o apreciere a acestui fapt, în cer şi apoi pe pămînt răsună strigăte de ‘Haleluiah’, care îi atribuie lui Iehova salvarea, gloria, şi puterea. Aceste coruri care declară „Lăudaţi–l pe Iah!“ exprimă marea bucurie cauzată de distrugerea eternă a marii prostituate. Ce puternic contrast este între devastarea ei şi evenimentul ceresc ce aduce atîta fericire — căsătoria Mielului, Cristos Isus, cu mireasa sa, cei 144 000 de învingători! Se întonează un tunător cînt de laudă pentru „Iehova, Dumnezeul nostru Atotputernic“; da, „să ne bucurăm şi să fremătăm de bucurie şi să–i dăm glorie, fiindcă a sosit căsătoria Mielului şi soţia lui s–a pregătit“! — Apocalips 19:1–10.

16. Conform viziunii a 13–a, ce controversă va fi în sfîrşit soluţionată?

¹⁶ Înainte de–a avea loc însă această căsătorie cerească, în cea de–a 13–a viziune se arată modul în care va fi soluţionată controversa referitoare la suveranitatea lui Iehova. Regele regilor şi Domnul Domnilor desemnat de Iehova, adică Isus, însoţit de mulţimi de îngeri, „judecă şi poartă război cu dreptate“, călcînd teascul furiei mîniei Dumnezeului Atotputernic. Toate rămăşiţele sistemului pămîntesc al lui Satan sînt făcute bucăţi şi pulverizate! (Apocalips 19:11–21). Întrucît observăm prin viziunile Apocalipsului cît de rapid se apropie triumful, nu încape îndoială că avem toate motivele SĂ NE TEMEM DE DUMNEZEU ŞI SĂ-I ACORDĂM GLORIE!

Să–l glorificăm pe Dumnezeu pentru eternitate

17. Ce ne dezvăluie viziunile a 14–a şi a 15–a cu privire la fericitul deznodămînt de care vor avea parte toţi cei care se tem de Dumnezeu şi–i acordă glorie?

¹⁷ Viziunea a 14–a şi a 15–a dezvăluie fericitul deznodămînt de care au parte toţi cei care SE TEM DE DUMNEZEU ŞI-I ACORDĂ GLORIE. Cînd Satan şi demonii săi se vor afla în abis pentru o mie de ani va avea loc căsătoria cerească a Mielului cu mireasa sa, iar aceşti 144 001 de regi şi preoţi vor domni o mie de ani, timp în care ei vor aduce omenirea la perfecţiune. După încercarea finală, cei care vor continua SĂ SE TEAMĂ DE DUMNEZEU ŞI SĂ-I ACORDE GLORIE vor triumfa şi vor fi aprobaţi pentru viaţă veşnică. Printre aceştia se vor afla miliarde de persoane dintre cei înviaţi din morţi, „mari şi mici“, care se vor dovedi demni de–a avea numele scrise în cartea vieţii. „Un cer nou şi un pămînt nou“ vor aduce omenirii binecuvîntări neînchipuite. Aceste binecuvîntări sînt sigure, deoarece Iehova, Cel care face „toate lucrurile noi“, declară: „Scrie, căci aceste cuvinte sînt fidele şi adevărate.“ — Apocalips 20:1—21:8.

18. Conform celei de–a 16–a viziuni, care este apogeul cărţii Apocalips?

¹⁸ Viziunea a 16–a prezintă apogeul Revelaţiei. Care este acesta? Este o viziune a unui oraş. Acest oraş, Noul Ierusalim, este foarte deosebit de tot ce a clădit vreodată omul aici pe pămînt şi este cu totul şi cu totul deosebit de Babilonul cel Mare, cetatea a cărei apostazie, moravuri murdare şi prostituţie politică l–au dezonorat atît de mult pe Dumnezeu. Oraşul sfînt este pur, curat, preţios. El este mireasa Mielului, este partenerul său care îl ajută să acorde viaţă veşnică lumii omenirii (Ioan 3:16). Nu este de mirare că apelul de a ieşi din cetatea cea falsă, Babilonul cel Mare, răsună puternic şi clar! — Apocalips 18:4; 21:9—22:5.

19. (a) Ce invitaţie este transmisă prin intermediul clasei miresei, şi cum reacţionează la ea cei blînzi? (b) Care va fi rezultatul dacă vom răspunde pozitiv la porunca „Temeţi–vă de Dumnezeu şi acordaţi–i glorie“?

¹⁹ Spiritul dinamic al lui Iehova transmite prin intermediul clasei miresei invitaţia mobilizatoare: „Vino!“ Da, voi toţi cei blînzi, care doriţi viaţă eternă într–un paradis mondial, veniţi la „fluviul cu apa vieţii“, acceptînd toate binefacerile transmise de Iehova prin Cristos şi mireasa sa, ca să obţineţi viaţă veşnică! Ce perspectivă minunată: viaţă omenească în perfecţiune, pe un pămînt paradiziac! Aceasta va fi recompensa pentru marele număr de persoane care dau un răspuns pozitiv poruncii: „TEMEŢI-VĂ DE DUMNEZEU ŞI ACORDAŢI-I GLORIE“! — Apocalips 22:6–21.

[Notă de subsol]

CUM VEŢI RĂSPUNDE?

◼ Ce instrucţiuni oportune există pentru noi în viziunea referitoare la cele două fiare sălbatice?

◼ Cum trebuie să reacţionăm la proclamaţia făcută de îngerul care zboară în mijlocul cerului?

◼ În ce sens este Babilonul cel Mare implicat în fornicaţie, şi cum este privit acest lucru de către cei care se tem de Dumnezeu?

◼ Cum este efectuat secerişul pămîntului pe parcursul Zilei Domnului?

◼ Cu ce evenimente fericite se încheie Apocalipsul, şi cum poate lua parte la ele poporul lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Această medalie din bronz a fost emisă în octombrie 1987 cu ocazia aniversării Rugăciunilor pentru pace de la Assisi. Pe una din feţe este imaginea „sfîntului Părinte“ în jurul căreia se află inscripţia: „Ioan Paul al II–lea Pontifex Maximus“ şi data. Pe cealaltă faţă, „Sfîntul Francisc“ invocă „Pacea, Darul lui Dumnezeu“ la întrunirea de Rugăciuni pentru pace de la Assisi.