6. a) Ce promisiune mângâietoare a făcut Dumnezeu după căderea omului în păcat? b) Ce profeţie referitoare la mângâiere a rostit Lameh?

⁶ Când a pronunţat sentinţa împotriva celui ce l-a instigat pe om la răzvrătire, Iehova s-a dovedit a fi ‘Dumnezeul mângâierii’ (Romani 15:5). Astfel, el a promis că va trimite o „sămânţă“ care avea să-i elibereze în cele din urmă pe descendenţii lui Adam de efectele dezastruoase ale răzvrătirii acestuia (Geneza 3:15). Cu timpul, Dumnezeu a lăsat să se întrezărească anumite aspecte legate de această eliberare. De exemplu, el l-a inspirat pe Lameh, un descendent îndepărtat al lui Adam din linia fiului său Set, să profeţească ce va face fiul lui Lameh: „Acesta ne va mângâia pentru munca şi oboseala mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care DOMNUL l-a blestemat“ (Geneza 5:29). În armonie cu această promisiune, băiatul a primit numele Noe, care înseamnă, probabil, „odihnă“ sau „mângâiere“.

⁸ Iehova şi-a propus să distrugă acea lume nelegiuită printr-un potop mondial, însă mai întâi l-a pus pe Noe să construiască o arcă pentru ca viaţa să nu dispară. Astfel, rasa umană şi speciile de animale au fost salvate. Cât de uşuraţi trebuie să se fi simţit Noe şi familia lui după Potop, când au ieşit din arcă pe un pământ curăţat! Ce mângâiere a fost să constate că blestemul asupra pământului fusese înlăturat, activităţile agricole efectuându-se mult mai uşor! Într-adevăr, profeţia lui Lameh s-a adeverit, iar Noe a fost la înălţimea semnificaţiei numelui său (Geneza 8:21). Ca slujitor fidel al lui Dumnezeu, Noe a fost un instrument prin care omenirii i s-a adus într-o anumită măsură „mângâiere“. Însă influenţa nefastă a lui Satan şi a îngerilor lui demonici nu s-a sfârşit odată cu Potopul, iar omenirea continuă să suspine sub povara păcatului, a bolii şi a morţii.