Noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru

„Noi vom umbla în Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci.“ — MICA 4:5.

1. În ce stare se afla omenirea din punct de vedere moral în zilele lui Noe, şi prin ce s-a deosebit Noe de contemporanii săi?

PRIMUL om despre care Biblia spune că a umblat cu Dumnezeu a fost Enoh. Al doilea a fost Noe. Iată ce citim în Biblie: „Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui: Noe umbla cu Dumnezeu“ (Geneza 6:9). Până în zilele lui Noe, oamenii în general deviaseră deja de la închinarea curată. Starea în care se afla omenirea s-a agravat când îngerii infideli au încheiat căsătorii nefireşti cu femei şi au avut copii numiţi nefilimi, „eroii“ sau ‘oamenii cu renume’ ai acelor vremuri. Nu e de mirare că pământul se umpluse de violenţă (Geneza 6:2, 4, 11)! Însă Noe a avut o conduită ireproşabilă şi a fost „un predicator al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). Când Dumnezeu i-a poruncit să construiască o arcă pentru a-şi scăpa viaţa, Noe a ascultat şi „a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu“ (Geneza 6:22). Fără îndoială, Noe a umblat cu Dumnezeu.

2, 3. Ce exemplu excelent ne-a lăsat Noe?

² Pavel l-a inclus pe Noe pe lista martorilor fideli scriind următoarele: „Prin credinţă Noe, după ce i s-a dat avertisment divin despre lucruri care nu se vedeau încă, a manifestat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea casei sale; iar prin această credinţă el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii care este potrivit credinţei“ (Evrei 11:7). Ce exemplu remarcabil! Având convingerea că cuvintele lui Iehova se vor împlini, Noe şi-a folosit din plin timpul, energia şi resursele pentru a îndeplini poruncile lui Dumnezeu. În mod asemănător, în prezent, mulţi resping diferite perspective în această lume şi îşi folosesc din plin timpul, energia şi resursele pentru a asculta de poruncile lui Iehova. Credinţa lor este remarcabilă; ea va duce la salvarea lor şi a altora. — Luca 16:9; 1 Timotei 4:16.

³ Lui Noe şi familiei lui trebuie să le fi fost la fel de greu să manifeste credinţă cum îi fusese lui Enoh, străbunicul lui Noe, despre care am vorbit în articolul precedent. În zilele lui Noe, ca şi pe timpul lui Enoh, închinătorii adevăraţi erau o minoritate — doar opt oameni s-au dovedit fideli şi au supravieţuit Potopului. Noe a predicat dreptatea în mijlocul unei lumi violente şi imorale. În plus, el şi familia lui au construit o arcă de lemn uriaşă pentru a supravieţui unui potop mondial, deşi nimeni nu mai văzuse până atunci un asemenea potop. Lucrul acesta trebuie să le fi părut foarte ciudat oamenilor din acea vreme.

4. Ce greşeală a contemporanilor lui Noe a scos în evidenţă Isus?

⁴ Demn de remarcat este că, atunci când a făcut referire la zilele lui Noe, Isus nu a amintit nimic despre violenţa, religia falsă sau imoralitatea din acele vremuri, chiar dacă acestea erau lucruri foarte grave. Greşeala scoasă în evidenţă de Isus a fost refuzul oamenilor de a lua în seamă avertismentul care li s-a dat. Isus a spus că ei „mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în arcă“. ‘Mâncau, beau, se căsătoreau’ — ce era rău în aceste lucruri? La urma urmei, acei oameni duceau o viaţă „normală“! Dar potopul era iminent, iar Noe predica dreptatea. Cuvintele şi faptele sale ar fi trebuit să constituie un avertisment pentru ei. Cu toate acestea, oamenii din zilele lui Noe „nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“. — Matei 24:38, 39.

5. Ce calităţi au trebuit să manifeste Noe şi familia lui?

⁵ Când ne gândim la acele vremuri, înţelegem că Noe şi-a trăit viaţa cu înţelepciune. Însă, în perioada premergătoare Potopului, lui Noe şi familiei lui le-a trebuit curaj ca să se deosebească de toţi ceilalţi. Le-a trebuit, de asemenea, o credinţă puternică pentru a construi uriaşa arcă şi pentru a aduce în ea exemplare din fiecare specie de animale. Şi-au dorit uneori unii dintre acei puţini oameni fideli să nu mai atragă atenţia asupra lor atât de mult, ci pur şi simplu să ducă o viaţă „normală“? Chiar dacă astfel de gânduri le-au trecut prin minte, ei şi-au păstrat neştirbită integritatea. După foarte mulţi ani — mai mulţi decât va trebui să persevereze vreunul dintre noi în acest sistem de lucruri — credinţa lui Noe a dus la salvarea sa din Potop. Însă Iehova şi-a executat sentinţa asupra tuturor celor care au dus o viaţă „normală“ şi n-au acordat atenţie semnificaţiei timpurilor în care trăiau.

Noi acordăm atenţie avertismentelor lui Iehova

9. Ce asemănări există între lumea de azi şi cea de dinainte de Potop?

⁹ Iehova a distrus lumea din zilele lui Noe deoarece oamenii nelegiuiţi şi complicii lor, nefilimii, erau extrem de violenţi. Dar cum stau lucrurile în prezent? Există oare pe pământ mai puţină violenţă decât în zilele lui Noe? Nicidecum! În plus, la fel ca pe timpul lui Noe, oamenii de azi sunt absorbiţi de propriile activităţi. Ei încearcă să ducă o viaţă „normală“ refuzând să dea ascultare avertismentelor care sunt proclamate (Luca 17:26, 27). Avem deci vreun motiv să ne îndoim că Iehova va distruge din nou omenirea neascultătoare? Bineînţeles că nu.

10. a) Ce avertisment este dat de repetate ori în profeţiile biblice? b) Care este în prezent singurul mod înţelept de a acţiona?

¹⁰ Cu sute de ani înainte de Potop, Enoh a profeţit distrugerea care trebuie să aibă loc în timpul nostru (Iuda 14, 15). Şi Isus a vorbit despre viitorul „mare necaz“ (Matei 24:21). Şi alţi profeţi au avertizat cu privire la acest eveniment (Ezechiel 38:18–23; Daniel 12:1; Ioel 2:31, 32). Iar în cartea Revelaţia găsim o descriere vie a acelei distrugeri finale (Revelaţia 19:11–21). La nivel individual, noi îl imităm pe Noe şi suntem predicatori activi ai dreptăţii. Noi acordăm atenţie avertismentelor lui Iehova şi ne ajutăm cu iubire semenii să facă la fel. Prin urmare, asemenea lui Noe, umblăm cu Dumnezeu. Da, este esenţial ca toţi cei ce doresc să rămână în viaţă să continue să umble cu Dumnezeu. Dar cum putem face acest lucru în pofida problemelor pe care le întâmpinăm în fiecare zi? Trebuie să cultivăm o credinţă puternică în îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. — Evrei 11:6.