Israeliții au părăsit Egiptul în grabă, fiind presați de egipteni. Totuși, ei nu au ieșit din țară într-un mod dezorganizat. Biblia afirmă că „israeliții au plecat din țara Egiptului în mod ordonat, ca în formație de luptă”, probabil în cinci grupuri: avangardă, ariergardă, corp principal și două flancuri. Pe lângă îndrumarea competentă a lui Moise, ei au avut parte și de îndrumarea vizibilă a lui Iehova. După așezarea taberei la Etam, Iehova a mers înaintea israeliților ziua într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. (Ex 13:18-22)

Un alt motiv pentru care unii consideră că israeliții au trecut prin uedul Tumilat este teoria larg răspândită în prezent conform căreia israeliții nu au traversat, de fapt, Marea Roșie, ci au mers printr-un loc situat mai la nord de ea. Unii erudiți chiar au sugerat că israeliții au traversat lacul Serbonis (în prezent, Sabkhat al Bardawil) sau au mers pe malul acestui lac, aflat pe coasta mediteraneeană. În consecință, după ce au trecut prin uedul Tumilat, ei ar fi luat-o spre nord, spre coastă. Această ipoteză contrazice în mod direct ceea ce spune Biblia, și anume că Dumnezeu însuși a condus poporul pe o rută ocolitoare, ca să nu meargă pe drumul ce trecea prin țara filistenilor. (Ex 13:17, 18) Și alții susțin că traseul israeliților a fost prin uedul Tumilat, dar sunt de părere că aceștia au traversat regiunea Lacurilor Amare, aflată la nord de orașul Suez.

Marea Roșie, nu ‘marea trestiilor’. Cercetătorii care susțin această ultimă ipoteză se bazează pe faptul că expresia ebraică yam-sûf (tradusă prin „Marea Roșie”) înseamnă literalmente „marea trestiilor sau a stufului”. Ei afirmă că israeliții au traversat, de fapt, o mare de trestii, adică o zonă mlăștinoasă precum regiunea Lacurilor Amare, nu brațul Mării Roșii numit Golful Suez. Totuși, susținătorii acestei ipoteze sunt în dezacord cu traducătorii Septuagintei, care au redat expresia ebraică yam-sûf prin expresia grecească erythrá thálassa, însemnând literalmente „Marea Roșie”. Dar un aspect și mai important e faptul că atât Luca, scriitorul cărții Faptele (care îl citează pe Ștefan), cât și apostolul Pavel au folosit aceeași denumire grecească atunci când au făcut referire la exod. (Fa 7:36; Ev 11:29; vezi MAREA ROȘIE)