NUMĂR

În ebraica veche, numerele erau scrise în litere. La câtva timp după exilul babilonian, evreii au adoptat într-o oarecare măsură obiceiul de a folosi literele alfabetului pentru a reprezenta numerele. Însă, această practică nu a fost folosită în manuscrisele Bibliei din perioada postexilică. Una dintre cele mai vechi mostre de scriere ebraică este inscripția găsită în tunelul de apă al bazinului Siloam (ce datează probabil din timpul domniei lui Ezechia [745-717 î.e.n.]), în care măsurătorile sunt scrise în litere. Această metodă de scriere a numerelor a contribuit la acuratețea manuscriselor Scripturilor ebraice, întrucât acestea au fost copiate de multe ori. Erorile se puteau strecura mai ușor la copierea numerelor decât la copierea cuvintelor.

În ebraică, numerele mai mari de zece sunt o combinație de mai multe cuvinte, cum ar fi 12 (doi și zece) (Ge 14:4), mai puțin 20, exprimat ca plural al lui zece; 30 este pluralul unui cuvânt derivat din trei; 40 este pluralul unui cuvânt derivat din patru și așa mai departe. O sută este un cuvânt separat; 200 este dualul acelui cuvânt. Alte numere de ordinul sutelor, cum ar fi 300, sunt alcătuite din două cuvinte. Cel mai mare număr care poate fi exprimat printr-un singur cuvânt în ebraică este 20 000, forma duală a lui 10 000 (o miriadă). Numerele mai mari sunt o combinație de cuvinte. De exemplu, în 1 Cronici 5:18, numărul 44 760 este, literal, patruzeci și patru de mii șapte sute șaizeci. Un milion e scris ca „o mie de mii”. (2Cr 14:9, BN) Familia Rebecăi a binecuvântat-o spunându-i: „Sora noastră, din tine să iasă de mii de ori zece mii [lit., mii de miriade]”. (Într-adevăr, Rebeca a ajuns să aibă milioane de descendenți.) (Ge 24:55, 60) Daniel a văzut într-o viziune că „zece mii de ori zece mii [lit., o miriadă de miriade] stăteau înaintea [lui Iehova]”. (Da 7:10)

Uneori, numerele erau rotunjite și folosite cu aproximare; de exemplu, în Psalmul 90:10, unde psalmistul menționează durata de viață a omului, și, posibil, în 1 Regi 19:18 (7 000 de bărbați nu s-au plecat înaintea lui Baal) sau în 2 Cronici 14:9 (un milion de etiopieni au fost învinși de Asa).

În Scripturile grecești creștine, numerele sunt scrise în general în cuvinte. „Numărul fiarei” este scris astfel în manuscrisul sinaitic și în cel alexandrin. (Re 13:18)

Utilizarea biblică nu înseamnă numerologie. Întrucât Biblia conține și istorie și profeții, numerele din paginile ei pot fi folosite atât literal, cât și simbolic. Semnificația acestora poate fi înțeleasă în funcție de context. Unele numere au sens simbolic, de aceea, înțelegerea textului depinde de înțelegerea sensului lor. Totuși, utilizarea biblică a numerelor nu trebuie confundată cu numerologia, care atribuie un sens mistic și ocult numerelor, combinațiilor și sumelor lor. După câte se pare, numerologia provine din Babilonul antic și, la fel ca alte forme de divinație, este condamnată de Dumnezeu. (De 18:10-12)

În continuare, vom analiza utilizarea simbolică a anumitor numere care apar adesea în Biblie.

Unu. Când este folosit simbolic, acest număr transmite ideea de unicitate, unitate și acord în scop și acțiune. Moise a spus: „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova”. (De 6:4) El este singurul Suveran. El este unic. El nu-și împarte gloria cu nimeni altcineva, spre deosebire de triadele de zei păgâni. (Fa 4:24; Re 6:10; Is 42:8) Există unitate de scop și acțiune între Iehova și Isus Cristos (Ioa 10:30), iar discipolii lui Cristos trebuie să fie în unitate deplină cu Dumnezeu, cu Fiul său și unii cu alții. (Ioa 17:21; Ga 3:28) O astfel de unitate este ilustrată și în relația de căsătorie. (Ge 2:24; Mt 19:6; Ef 5:28-32)

Doi. Numărul doi apare adesea în contexte juridice. Declarațiile concordante a doi martori dau mai multă greutate mărturiei lor. Pentru ca judecătorii să emită o sentință, era nevoie de mărturia a doi sau chiar trei martori. Acest principiu este valabil și în congregația creștină. (De 17:6; 19:15; Mt 18:16; 2Co 13:1; 1Ti 5:19; Ev 10:28) Dumnezeu însuși a ținut cont de acest principiu când l-a prezentat pe Fiul său ca Salvator al omenirii. Isus a spus: „În Legea voastră este scris: «Mărturia a doi martori este adevărată». Eu depun mărturie despre mine, iar Tatăl, care m-a trimis, depune și el mărturie despre mine”. (Ioa 8:17, 18)

Repetarea a ceva de două ori, cum ar fi o afirmație sau o viziune, indica faptul că acel lucru era sigur și adevărat, chiar dacă repetiția era diferită ca formă, dar avea același sens (ca în cazul viselor faraonului despre vaci și spice de grâu; Ge 41:32). Poezia biblică ebraică abundă în paralelisme. Acestea întipăresc mai bine ideile în mintea cititorilor și, în același timp, le clarifică deoarece ele sunt exprimate în moduri diferite. (Vezi Psalmul 2, 44 și altele.)

În profeția lui Daniel, „cele două coarne” ale fiarei simbolizau domnia duală a Imperiului Medo-Persan. (Da 8:20, 21; compară cu Re 13:11.)

Trei. Deși pentru inițierea procedurilor judiciare într-un caz era suficientă mărturia a doi martori, relatarea a trei persoane era și mai credibilă. Astfel, numărul trei este folosit uneori pentru a întări, a intensifica sau a accentua o idee. „Funia împletită în trei nu se rupe ușor”. (Ec 4:12) Isus a dat greutate cuvintelor sale adresându-i lui Petru aceeași întrebare de trei ori, după ce acesta îl renegase tot de trei ori. (Mt 26:34, 75; Ioa 21:15-17) Viziunea dată lui Petru, în care i s-a cerut să mănânce tot felul de animale, inclusiv pe cele necurate conform Legii, a fost întărită de faptul că a primit-o de trei ori. Când Corneliu și casa lui au acceptat vestea bună, acest lucru l-a ajutat, fără îndoială, pe Petru să înțeleagă că Dumnezeu își îndrepta acum atenția spre oamenii necircumciși ai națiunilor, pe care evreii îi considerau necurați. (Fa 10:1-16, 28-35, 47, 48)

Faptul că Iehova este sfânt și pur în mod absolut este scos în evidență de declarația creaturilor cerești: „Sfânt, sfânt, sfânt este Iehova”. (Is 6:3; Re 4:8) Înainte de a-l detrona pe ultimul rege pământesc din linia lui David, Iehova a spus: „O ruină, o ruină, o ruină o voi face! Ea nu va mai fi a nimănui până va veni cel ce are dreptul legal, și lui i-o voi da”. El a scos în evidență că niciun urmaș de-ai lui David nu va mai domni pe tronul din Ierusalim în numele lui Dumnezeu, ci acesta va rămâne neocupat până la momentul desemnat ca Dumnezeu să-l instaleze pe Mesia ca Rege al Regatului său. (Eze 21:27) Repetarea de trei ori a cuvântului „vai” scoate în evidență intensitatea necazurilor care se vor abate asupra locuitorilor pământului. (Re 8:13)

Patru. Cifra patru reprezintă uneori ceva atotcuprinzător și sugerează ideea de patrulater perfect simetric. Apare de trei ori în Revelația 7:1. Aici „patru îngeri” (cei care țineau strâns „cele patru vânturi”, pregătite pentru distrugerea completă) stăteau în picioare în „cele patru colțuri ale pământului” (ei pot elibera vânturile în orice direcție, astfel încât niciun colț al pământului să nu fie cruțat). (Compară cu Da 8:8; Is 11:12; Ier 49:36; Za 2:6; Mt 24:31.) Noul Ierusalim este „în formă de pătrat”, cu toate laturile egale, având, de fapt, formă cubică. (Re 21:16) Alte expresii simbolice care folosesc numărul patru se găsesc în Zaharia 1:18-21; 6:1-3; Revelația 9:14, 15.

Șase. Această cifră reprezintă uneori imperfecțiunea. „Numărul fiarei” este 666 și este numit „un număr de om”, indicând faptul că are legătură cu omul imperfect, decăzut și simbolizează în mod evident că „fiara” reprezintă ceva imperfect. Această imperfecțiune reprezentată de fiară este subliniată suplimentar prin repetarea de trei ori a cifrei șase (în poziția unităților, zecilor și sutelor). (Re 13:18)

Șapte. Cifra șapte este adesea folosită în Scripturi pentru a simboliza completitudinea. Uneori se referă la finalizarea unei lucrări. Dar se poate referi și la un ciclu complet de evenimente stabilite sau permise de Dumnezeu. Prin faptul că și-a încheiat lucrarea în legătură cu pământul în șase zile de creație și s-a odihnit în ziua a șaptea, Iehova a stabilit un model pentru întregul sistem al sabatului, de la săptămâna de șapte zile până la anul jubiliar, care încheia perioada ciclică ce cuprindea de șapte ori câte șapte ani. (Ex 20:10; Le 25:2, 6, 8) Sărbătoarea Turtelor Nedospite și Sărbătoarea Colibelor durau câte șapte zile fiecare. (Ex 34:18; Le 23:34) Cifra șapte apare frecvent în reglementările levitice pentru jertfe (Le 4:6; 16:14, 19; Nu 28:11) și pentru purificare. (Le 14:7, 8, 16, 27, 51; 2Re 5:10)

Cele „șapte congregații”, cu trăsăturile lor distinctive, menționate în cartea Revelația, oferă o imagine completă a tuturor congregațiilor lui Dumnezeu de pe pământ. (Re 1:20–3:22)

Cele „șapte capete” ale ‘fiarei’ (Re 13:1) arată limita până unde i se va permite fiarei să se dezvolte. Deși ‘fiara de culoare stacojie’ este numită „al optulea rege”, ea provine din cei șapte regi și nu poate exista fără fiara cu șapte capete (Re 17:3, 9-11), la fel cum se întâmplă și cu ‘imaginea’ fiarei. (Re 13:14) De asemenea, fiara cu „două coarne” coexistă cu prima „fiară”, al cărei „semn” încearcă să-l pună asupra tuturor oamenilor. (Re 13:11, 16, 17)

Iehova a fost foarte răbdător cu israeliții, dar i-a avertizat că, dacă nu ascultă de îndrumarea sa, îi va pedepsi „de șapte ori” pentru păcatele lor, adică în mod deplin. (Le 26:18, 21, 28)

În partea istorică a Scripturii, cifra șapte simbolizează adesea completitudinea sau finalizarea unei lucrări. Israeliții și-au arătat credința și ascultarea deplină când au mărșăluit în jurul Ierihonului timp de șapte zile, iar în a șaptea zi l-au înconjurat de șapte ori, după care zidurile orașului s-au prăbușit. (Ios 6:2-4, 15) Ilie și-a trimis slujitorul pe muntele Carmel de șapte ori înainte ca un nor de ploaie să apară, demonstrându-și astfel încrederea deplină că rugăciunea sa către Dumnezeu va fi ascultată. (1Re 18:42-44) Leprosul Naaman a trebuit să se spele de șapte ori în râul Iordan. Acest puternic conducător sirian a fost nevoit să dea dovadă de multă umilință pentru a urma instrucțiunile profetului Elisei, dar, pentru că a ascultat, Iehova l-a curățat. (2Re 5:10, 12) Puritatea, completitudinea, perfecțiunea și frumusețea cuvintelor lui Iehova sunt comparate, printr-un limbaj poetic deosebit de expresiv, cu argintul purificat într-un cuptor de topit, rafinat de șapte ori. (Ps 12:6) Îndurarea lui Iehova este accentuată prin afirmația: „Cel drept, chiar dacă ar cădea de șapte ori, se va ridica”. (Pr 24:16) Pentru a sublinia că Dumnezeu este demn de toată lauda, psalmistul a declarat „De șapte ori pe zi te laud”. (Ps 119:164)

În cartea Revelația, cifra șapte este folosită foarte des în sens simbolic, în legătură cu Dumnezeu și congregația sa, dar și în legătură cu dușmanul lui Dumnezeu, Satan Diavolul, care se opune cu înverșunare lui Dumnezeu și poporului său. (Re 1:4, 12, 16; 5:1, 6; 8:2; 10:3; 12:3; 13:1; 15:1, 7; 17:3, 10; și alte versete.)

Și multiplii cifrei șapte sunt folosiți pentru a exprima completitudinea. Numărul șaptezeci (de zece ori șapte) este folosit profetic în expresia „șaptezeci de săptămâni” în profeția lui Daniel referitoare la venirea lui Mesia. (Da 9:24-27; vezi ȘAPTEZECI DE SĂPTĂMÂNI.) Din cauză că nu au ascultat de Dumnezeu, Ierusalimul și Iuda au rămas pustii timp de 70 de ani, „până când țara s-a achitat de sabaturile ei”. (2Cr 36:21; Ier 25:11; 29:10; Da 9:2; Za 1:12; 7:5)

Șaptezeci și șapte, o repetare a cifrei șapte, însemna „veșnic” sau „fără limită”. Isus i-a sfătuit pe creștini să-și ierte frații în acest fel. (Mt 18:21, 22) Întrucât Dumnezeu hotărâse ca oricine l-ar fi ucis pe Cain să sufere „răzbunarea de șapte ori”, Lameh, care cel mai probabil omorâse un om în autoapărare, a spus: „Dacă de 7 ori va fi răzbunat Cain, atunci Lameh, de 77 de ori”. (Ge 4:15, 23, 24)

Opt. Cifra opt a fost folosită pentru a sublinia și mai mult caracterul complet al unui lucru (opt fiind cu unu mai mult decât șapte, care în general semnifica completitudinea) și, prin urmare, uneori reprezenta abundența. Când și-a asigurat poporul că îi va elibera de amenințarea asiriană, Iehova a declarat că va ridica împotriva asirianului „șapte păstori, da, [nu numai șapte, ci] opt prinți dintre oameni”. (Mi 5:5) Punctul culminant al ultimei sărbători a anului religios, care încheia în mod potrivit Sărbătoarea Colibelor, era a opta zi, când urma să fie o adunare sfântă, solemnă, de odihnă completă. (Le 23:36, 39; Nu 29:35)

Zece. Zece este un număr care transmite completitudine, totalitate, ansamblu, sumă a ceva. De asemenea, este demn de remarcat că atunci când șapte și zece sunt folosite împreună, cifra șapte denotă ceva superior, în timp ce numărul zece reprezintă ceva inferior.

Cele zece plăgi aduse asupra Egiptului au fost o expresie deplină a judecăților lui Dumnezeu, tot ce era necesar pentru a umili complet zeii falși ai Egiptului și pentru a elibera poporul Israel din sclavia egipteană. „Cele zece porunci” au stat la baza legământului Legii, iar celelalte aproximativ 600 de legi aveau ca scop doar clarificarea lor și explicarea modului în care trebuiau aplicate. (Ex 20:3-17; 34:28) Isus a folosit numărul zece în mai multe dintre ilustrările sale pentru a transmite completitudinea sau numărul total a ceva. (Mt 25:1; Lu 15:8; 19:13, 16, 17)

Una dintre fiarele din viziunea lui Daniel și unele dintre fiarele descrise în Revelația au zece coarne. Aceste coarne reprezintă în mod evident toate puterile sau ‘regii’ pământului, care alcătuiesc un sistem asemănător unei fiare. (Da 7:7, 20, 24; Re 12:3; 13:1; 17:3, 7, 12) Testul sau perioada de încercare pe care Dumnezeu o permite ca slujitorii săi să o îndure este un test complet, așa cum se arată în Revelația 2:10: „Nu te teme de lucrurile pe care le vei suferi. Iată că Diavolul va continua să-i arunce pe unii dintre voi în închisoare ca să fiți puși la încercare în mod deplin și veți avea un necaz de zece zile.”

Doisprezece. Patriarhul Iacob a avut 12 fii, care au devenit strămoșii celor 12 triburi ale lui Israel. Sub legământul Legii, Dumnezeu i-a organizat pe descendenții lor ca popor al său. Prin urmare, numărul 12 pare să reprezinte ceva organizat în mod complet, echilibrat, provenit de la Dumnezeu. (Ge 35:22; 49:28) Iehova a ales 12 apostoli, care constituie pietrele de temelie secundare ale Noului Ierusalim, construit pe Isus Cristos. (Mt 10:2-4; Re 21:14) Sunt 12 triburi ale „fiilor lui Israel” (Israelul spiritual), fiecare trib având câte 12 000 de membri. (Re 7:4-8)

Multiplii lui 12 pot avea și ei uneori o semnificație specială. David i-a organizat pe preoți în 24 de grupuri care urmau să slujească pe rând în templul construit ulterior de Solomon. (1Cr 24:1-18) Acest lucru ajută la identificarea celor „24 de bătrâni” care erau așezați împrejurul tronului lui Dumnezeu, îmbrăcați în veșminte albe și cu coroane pe cap. (Re 4:4) Fraților spirituali ai lui Isus, care îi calcă îndeaproape pe urme, li s-a promis că vor deveni regi și preoți cu el în cer. Acești 24 de bătrâni nu pot fi doar apostolii, deoarece ei erau doar 12. Prin urmare, ei trebuie să reprezinte întreaga „preoție regală”, cei 144 000 (reprezentați de cele 24 de grupuri de preoți care slujeau la templu) în pozițiile lor de regi și preoți în cer. (1Pe 2:9; Re 7:4-8; 20:6)

Patruzeci. În unele cazuri, numărul 40 este asociat cu perioade de judecată sau cu executarea pedepselor. (Ge 7:4; Eze 29:11, 12) Niniviților li s-au dat 40 de zile pentru a se căi. (Ion 3:4) Numărul 40 a fost folosit, de asemenea, pentru a face o paralelă între viața lui Isus Cristos și cea a lui Moise, care l-a prefigurat pe Cristos. Atât Isus, cât și Moise au postit timp de 40 de zile. (Ex 24:18; 34:28; De 9:9, 11; Mt 4:1, 2)