Scripturile arată clar că Iehova nu ne–a supus unor cerinţe neraţionale. Apostolul Ioan a spus că «poruncile lui Dumnezeu nu sînt grele» (1 Ioan 5:3). Isus le–a spus, de asemenea, continuatorilor săi: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:29, 30). Este limpede că voinţa lui Iehova nu este să ne simţim supraîncărcaţi sau împovăraţi în serviciul pe care îl efectuăm pentru el.

Atunci cum ar putea ajunge un creştin fidel să–şi considere responsabilităţile creştine drept o povară? Probabil că este vorba de mai mulţi factori. Observaţi următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Să înlăturăm şi noi orice balast . . . şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne este pusă în faţă“ (Evrei 12:1, NW). Cuvintele lui Pavel arată că un creştin poate că îşi ia, uneori, asupra sa sarcini inutile. Aceasta nu înseamnă neapărat păcate grave. Dar un creştin poate face greşeli în gîndire, fapt care îi complică foarte mult viaţa făcîndu–i–o deosebit de grea pentru alergarea în cursa care ne–a fost pusă în faţă.

Isus a zis că jugul său este bun şi sarcina sa este uşoară, dar nu fără greutate. Jugul pe care Isus ne–a invitat să–l luăm asupra noastră nu este un jug al leneviei, ci un jug al unei dedicări complete făcute de noi lui Dumnezeu în calitate de discipoli ai lui Isus Cristos. Iată de ce o mare parte din greutăţi sau presiuni vin îndată ce devenim creştini veritabili (Matei 16:24-26; 19:16-29; Luca 13:24). Pe măsură ce condiţiile mondiale se înrăutăţesc, presiunile se înteţesc. Totuşi, avem motive să fim siguri de concepţia noastră, deoarece invitaţia lui Isus sugerează că alţii ar putea intra sub jugul său împreună cu el şi că el îi va ajuta.a Astfel, cît timp urmăm îndrumarea lui Cristos, sarcina noastră va rămîne suportabilă deoarece el ne va ajuta.