„Voi toţi sunteţi fraţi“

„Să nu vă numiţi Rabi fiindcă unul singur este Îndrumătorul [învăţătorul, NW] vostru . . .; şi voi toţi sunteţi fraţi.“ — MATEI 23:8.

1. Cărei chestiuni merită să-i acordăm atenţie?

„CINE merită o mai mare onoare: un misionar sau un betelist?“, a întrebat-o cu inocenţă o creştină dintr-o ţară orientală pe o misionară din Australia. Ea dorea să ştie cui ar trebui să i se acorde un mai mare respect: unui misionar sau unui ministru local care slujeşte la filiala Societăţii Watch Tower. Această întrebare inocentă, ce reflectă o cultură în care se pune un mare accent pe poziţia socială, a luat-o prin surprindere pe misionară. Însă întrebarea referitoare la cine este mai mare izvorăşte din dorinţa de a şti pe ce poziţie se află oamenii în ce priveşte puterea şi influenţa.

2. Cum ar trebui să-i privim pe colaboratorii noştri în închinare?

² Acest interes nu este câtuşi de puţin nou. Chiar şi între discipolii lui Isus a existat o dispută persistentă referitoare la cine era cel mai mare (Matei 20:20–24; Marcu 9:33–37; Luca 22:24–27). Şi ei proveneau dintr-o cultură în care se punea un mare accent pe poziţia socială, şi anume cea promovată de iudaismul din secolul I. Având în vedere acest context social, Isus şi-a sfătuit discipolii astfel: „Să nu vă numiţi Rabi fiindcă unul singur este Îndrumătorul vostru . . .; şi voi toţi sunteţi fraţi“ (Matei 23:8). Un titlu religios cum este „Rabi“, care înseamnă „Învăţător“, „poate să dea naştere la mândrie şi la sentimente de superioritate în cei care îl obţin şi la invidie şi la un sentiment de inferioritate în ceilalţi; iar spiritul şi tendinţa pe care le promovează acest titlu se află în totală opoziţie cu «simplitatea care este în Cristos»“, remarcă biblistul Albert Barnes. Într-adevăr, creştinii nu se adresează supraveghetorilor din mijlocul lor cu „bătrânul cutare“, folosind cuvântul „bătrân“ ca titlu măgulitor (Iov 32:21, 22). La rândul lor, bătrânii care acţionează în spiritul sfatului lui Isus îi onorează pe ceilalţi membri ai congregaţiei, aşa cum Iehova îşi onorează închinătorii loiali şi aşa cum Isus îşi onorează continuatorii fideli.

16. De ce ar trebui să-i considerăm pe bătrâni demni de aceeaşi onoare care li se cuvine celorlalţi membri ai congregaţiei?

¹⁶ Imitându-l pe Iehova, bătrânii dau un excelent exemplu privind aplicarea următorului sfat al apostolului Pavel: „În ce priveşte dragostea frăţească, fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia [în a vă arăta onoare unii altora fiţi în frunte, NW]“ (Romani 12:10). Bătrânilor care locuiesc în ţări unde oamenii se lasă conduşi de conştiinţa de clasă le-ar putea fi mai greu să aplice acest sfat. De pildă, într-o ţară din Orient, există două cuvinte pentru „frate“, unul onorific, iar celălalt obişnuit. Până nu demult, membrii congregaţiei se adresau bătrânilor şi celor mai în vârstă din congregaţie folosind termenul onorific, iar pentru ceilalţi foloseau termenul obişnuit. Însă ei au fost încurajaţi să folosească termenul obişnuit în cazul tuturor, deoarece Isus le-a spus continuatorilor săi: „Voi toţi sunteţi fraţi“ (Matei 23:8). Deşi poate că în alte ţări nu se face o deosebire atât de evidentă, cu toţii trebuie să fim conştienţi de tendinţa umană de a face deosebiri de clasă. — Iacov 2:4.

17. a) De ce trebuie bătrânii să fie abordabili? b) În ce moduri pot bătrânii să-l imite pe Iehova în relaţiile lor cu membrii congregaţiei?

¹⁷ Este adevărat că Pavel ne-a îndemnat să-i considerăm pe unii bătrâni ca fiind demni de „o dublă onoare“, însă ei sunt tot fraţi (1 Timotei 5:17). Dacă putem să ne „apropiem cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate“ al Suveranului Universului, nu ar trebui să putem să ne apropiem şi de bătrâni, care au datoria să îl imite pe Iehova (Evrei 4:16, NW; Efeseni 5:1)? Supraveghetorii pot să-şi dea seama cât de abordabili sunt dacă se gândesc la frecvenţa cu care îi abordează alţii pentru a le cere sfaturi sau sugestii. Bătrâni, învăţaţi din modul în care Iehova îi include pe alţii în proiectele sale. El le acordă demnitate altora delegându-le responsabilităţi. Când un Martor dă unele sugestii, chiar dacă acestea s-ar putea să nu fie practice, bătrânii ar trebui să aprecieze interesul manifestat de el. Amintiţi-vă cum a considerat Iehova întrebările profunde puse de Avraam şi strigătul de durere al lui Habacuc.