¹³ Într–o ilustrare paralelă, parabola despre talanţi, Isus a declarat că după o lungă perioadă de timp, stăpînul a venit pentru a–şi reglementa socotelile cu sclavii săi. Fiecăruia dintre sclavii care s–au dovedit fideli, stăpînul i–a zis: „Ai fost fidel peste puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpînului tău.“ Dar referitor la sclavul infidel el a declarat: „I se va lua chiar şi ceea ce are. Şi aruncaţi–l pe sclavul netrebnic în întunericul de afară.“ — Matei 25:21–23, 29, 30.

16. Atunci cînd Cristos a sosit, în 1918, pentru a inspecta casa lui Dumnezeu, de ce nu a găsit el bisericile creştinătăţii distribuind hrană spirituală la timpul potrivit?

¹⁶ În timp ce lunga perioadă de aşteptare a lui Isus la dreapta lui Dumnezeu se apropia de sfîrşit, s–a înţeles treptat cine erau cei care, încă înainte de 1914, distribuiau hrană spirituală servitorilor lui Cristos. Să fie oare vorba despre bisericile creştinătăţii? În mod sigur nu, deoarece ele erau profund amestecate în politică. Ele au fost instrumentele docile ale expansiunii coloniale şi au încurajat naţionalismul luîndu–se la întrecere în a–şi dovedi patriotismul. Curînd aceasta a adus asupra lor o gravă vinovăţie de sînge atunci cînd ele au susţinut în mod activ guvernele politice angajate în primul război mondial. Pe plan spiritual, credinţa lor a fost slăbită de modernism. A izbucnit o criză spirituală din cauză că mulţi dintre clericii lor au devenit o pradă uşoară a teoriei evoluţiei şi a înaltului criticism. Nu era de aşteptat să se primească vreun fel de hrană spirituală din partea clerului creştinătăţii!

17. De ce i–a respins Cristos pe unii creştini unşi şi cu ce rezultat pentru ei?

¹⁷ În mod asemănător nu putea proveni vreo hrană spirituală hrănitoare nici de la acei creştini unşi care erau interesaţi mai mult de salvarea lor personală decît de a valorifica talantul Stăpînului lor. Ei s–au dovedit a fi „leneşi“, nedemni de a se îngriji de bunurile Stăpînului. Aşadar, ei au fost aruncaţi „în întunericul de afară“ unde se găsesc încă bisericile creştinătăţii. — Matei 25:24–30.