1, 2. a) Cum reacţionează Maria când Isus o cheamă pe nume, şi de ce anume ne aminteşte acest episod? b) Cum putem sta aproape de Isus?

ÎNVIATUL Isus vede că o femeie stă în picioare lângă mormântul său gol. O cunoaşte bine. Este Maria Magdalena. Cu aproape doi ani în urmă, el a eliberat-o de sub stăpânirea demonilor. De-atunci, ea i-a însoţit pe el şi pe apostoli, îngrijindu-se de necesităţile lor zilnice (Luca 8:1–3). Acum Maria stă lângă mormânt şi plânge îndurerată deoarece Isus a murit, iar corpul lui pur şi simplu a dispărut! Isus o întreabă: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?“ Crezând că este grădinarul, Maria răspunde: „Domnule, dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus, şi îl voi lua“. Atunci Isus îi spune: „Maria!“ Ea îl recunoaşte imediat după modul în care i se adresează. „Învăţătorule!“, exclamă ea plină de bucurie şi-l îmbrăţişează. — Ioan 20:11–18.

² Această relatare ilustrează într-un mod impresionant o idee prezentată de Isus cu ceva timp mai înainte. Comparându-se cu un păstor şi asemănându-i pe continuatorii săi cu oile, Isus spune că păstorul îşi cheamă oile pe nume şi că ele îi cunosc glasul (Ioan 10:3, 4, 14, 27, 28). Da, aşa cum o oaie îşi recunoaşte păstorul, tot aşa Maria l-a recunoscut pe Păstorul ei, Cristos. Acelaşi lucru se poate spune şi despre continuatorii de azi ai lui Isus (Ioan 10:16). Aşa cum o oaie recunoaşte glasul păstorului şi stă aproape de el, tot aşa noi, având discernământ spiritual, putem urma îndeaproape paşii Păstorului nostru excelent, Isus Cristos. — Ioan 13:15; 1 Ioan 2:6; 5:20.

16. a) Cum demonstrează comportamentul oilor adevărul cuvintelor lui Isus din Ioan 10:4? b) Ce ne îndeamnă Biblia să facem?

¹⁶ Dar cum putem fi siguri dacă avem de-a face cu un prieten sau cu un duşman? Isus a spus că oile îl urmează pe păstor „deoarece îi cunosc glasul“ (Ioan 10:4). Ceea ce le determină pe oi să-l urmeze pe păstor nu este aspectul său exterior, ci glasul lui. Într-o carte despre ţinuturile biblice se spune că, odată, un turist a susţinut că oile îl recunosc pe păstor după îmbrăcăminte, nu după voce. Dar un păstor a spus că ele îi cunosc glasul. Pentru a dovedi că aşa stau lucrurile, el a făcut schimb de haine cu vizitatorul. După ce s-a îmbrăcat cu hainele păstorului, străinul a chemat oile, dar ele nu au reacţionat. Nu îi cunoşteau glasul. Însă, deşi păstorul era deghizat, oile au venit imediat la chemarea sa. Aşadar, cineva poate semăna cu un păstor, dar oile nu se lasă înşelate de înfăţişare. De fapt, oile „verifică“ glasul celui care le cheamă, comparându-l cu glasul păstorului. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să facem la fel — ‘să verificăm exprimările inspirate ca să vedem dacă provin de la Dumnezeu’ (1 Ioan 4:1; 2 Timotei 1:13). Ce anume ne va ajuta să procedăm astfel?