Apostolul Pavel a scris: „[Dumnezeu] ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cereşti în comuniune cu Cristos, aşa cum ne-a ales în comuniune cu el înainte de întemeierea lumii . . . Căci el ne-a predeterminat spre adopţiunea ca fii pentru el însuşi prin Isus Cristos, după buna plăcere a voinţei sale“ (Efeseni 1:3–5). Ce anume a predeterminat Dumnezeu, şi ce înseamnă a fi ales „înainte de întemeierea lumii“?

La ce lume s-a referit Pavel când a scris: „[Dumnezeu] ne-a ales în comuniune cu el înainte de întemeierea lumii“? Lumea despre care vorbeşte Pavel aici nu este lumea pe care Dumnezeu a întemeiat-o când i-a creat pe Adam şi pe Eva. Lumea aceea a fost „foarte bună“, fără urmă de păcat sau de nelegiuire (Geneza 1:31). Atunci nu era nevoie de o „eliberare“ din păcat. — Efeseni 1:7.

Pavel se referea la lumea care a venit în existenţă după ce Adam şi Eva s-au răzvrătit în Eden — o lume foarte diferită de cea pe care Dumnezeu a avut-o la început în vedere. A fost lumea care a început odată cu naşterea copiilor lui Adam şi ai Evei, o lume înstrăinată de Dumnezeu şi sclavă păcatului şi descompunerii. Era o lume formată din oameni care, spre deosebire de Adam şi Eva care au păcătuit cu voia, aveau posibilitatea de a fi răscumpăraţi. — Romani 5:12; 8:18–21.

Iehova Dumnezeu a găsit imediat o soluţie la situaţia creată în urma răzvrătirii din Eden. În momentul în care a apărut această problemă, el a predeterminat o „instituţie“ specială — Regatul mesianic condus de Isus Cristos — în vederea răscumpărării omenirii din păcatul adamic (Matei 6:10). Dumnezeu a făcut aceasta „înainte de întemeierea lumii“ care putea fi răscumpărată, şi anume înainte ca răzvrătiţii Adam şi Eva să aibă copii.