⁸ În scrisoarea lui, discipolul Iacov a arătat cât de important este să cultivăm perseverența: „Frații mei, considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări, știind că credința voastră astfel încercată duce la perseverență. Dar lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic”. (Iac. 1:2-4) Potrivit acestor cuvinte, creștinii trebuie să se bucure când trec prin încercări, deoarece ele îi ajută să cultive perseverență. Privești și tu așa lucrurile? Iacov a arătat și că perseverența are de îndeplinit o lucrare în ce privește rafinarea personalității noastre creștine, ajutându-ne să fim pe deplin plăcuți lui Dumnezeu. Da, noi cultivăm perseverență zi de zi în timp ce înfruntăm cu succes încercările. La rândul ei, perseverența produce alte calități de care avem nevoie.

¹⁰ Ca să putem persevera în aceste timpuri grele, trebuie să cultivăm o atitudine corectă față de încercări. Să ne amintim ce a scris Iacov: „Considerați [încercările] drept o mare bucurie”. Nu este ușor să avem o astfel de atitudine, având în vedere suferința fizică sau psihică pe care am putea-o simți. Dar să nu uităm că este în joc viitorul nostru! O întâmplare prin care au trecut apostolii ne ajută să înțelegem cum putem fi bucuroși în pofida necazurilor. Aceasta este consemnată în cartea Faptele, unde citim: „I-au chemat pe apostoli, i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră considerați demni să fie dezonorați pentru numele său”. (Fap. 5:40, 41) Apostolii au înțeles că au suferit deoarece ascultaseră de porunca lui Isus și și-au dat seama că Iehova îi aprobase. Ani mai târziu, când a scris prima sa scrisoare inspirată, apostolul Petru a vorbit despre importanța faptului de a suferi de dragul dreptății. (1 Pet. 4:12-16)