Interesul plin de iubire al lui Iehova pentru slujitorii săi se observă în congregaţia creştină. Isus Cristos, Capul congregaţiei, le porunceşte bătrânilor să aibă grijă de turmă (Ioan 21:15–17). Cuvântul grecesc pentru supraveghetor este înrudit cu un verb care înseamnă „a privi cu atenţie“. Arătând cum trebuie păstorită turma, Petru i-a îndemnat pe bătrânii de congregaţie: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din constrângere, ci de bunăvoie; nici din iubire de câştig necinstit, ci cu înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă“. — 1 Petru 5:2, 3.

Însă, prin cuvintele de mai sus, apostolul Petru îi conştientizează pe bătrâni că există pericolul de a ajunge ‘să stăpânească peste’ congregaţie. Cum ar putea cădea un bătrân în această capcană? De pildă, dacă stabileşte reguli inutile. Dintr-un puternic simţ al datoriei de a ocroti turma, un bătrân ar putea cădea în extreme. Într-o congregaţie din Orient, bătrânii au stabilit reguli cu privire la bunele maniere la Sala Regatului, de exemplu cine ar trebui să salute primul. Ei considerau că respectarea unor astfel de reguli ar contribui la pacea congregaţiei. Deşi intenţiile au fost fără îndoială bune, oare au urmat acei bătrâni exemplul lui Iehova privind grija pentru poporul său? Merită să ne amintim următoarele cuvinte ale apostolului Pavel, ce reflectă modul său de gândire: „Nu că suntem stăpâni pe credinţa voastră, ci suntem colaboratori spre bucuria voastră, fiindcă voi staţi neclintiţi prin credinţa voastră“ (2 Corinteni 1:24). Să nu uităm că Iehova are încredere în slujitorii săi.