Unul dintre cele mai semnificative texte se găseşte în Iuda 7. Pînă la acest verset Iuda a vorbit (1) despre israeliţii nimiciţi pentru lipsa de credinţă şi (2) despre îngerii care au păcătuit şi sînt ‘în lanţuri eterne, pentru judecata zilei celei mari’. Apoi Iuda scrie: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora (...) ne sînt puse înainte ca un exemplu de avertizare, suferind pedeapsa judecătorească a focului etern.“ Acest text nu s–a aplicat oamenilor, ci oraşelor propriu–zise, care au fost distruse pe veşnicie. Totuşi, avînd în vedere Iuda 5 şi 6, probabil că cei mai mulţi înţeleg că versetul 7 semnifică o pedepsire judecătorească a persoanelor individuale. (Tot la fel, Matei 11:20–24 trebuie înţeles ca o condamnare adresată oamenilor, nu pietrelor sau clădirilor.) În lumina acestui fapt semnificaţia textului din Iuda 7 este că oamenii răi din Sodoma şi Gomora au fost judecaţi şi nimiciţi pe veşnicie.a

Căutînd şi în alte locuri, este semnificativ faptul că Biblia menţionează de mai multe ori Potopul în legătură cu Sodoma şi Gomora. În ce context anume?

Cînd a fost întrebat despre „încheierea sistemului de lucruri“, Isus a profeţit venirea „sfîrşitului“ şi „un mare necaz aşa cum n–a mai survenit de la începutul lumii“ (Matei 24:3, 14, 21). În continuare el a vorbit despre „zilele lui Noe“ şi despre ce „s–a întîmplat în zilele lui Lot“ ca exemple de oameni care nu au dat nici o atenţie avertismentului referitor la distrugerea ce se apropia. Apoi Isus a adăugat: „Tot aşa va fi în ziua în care Fiul omului urmează să fie revelat.“ (Luca 17:26–30; compară Matei 24:36–39.) Vrea oare aici Isus să scoată în evidenţă doar o atitudine a oamenilor sau mai degrabă contextul în care el a folosit aceste exemple sugerează ideea unei condamnări eterne?

Mai tîrziu Petru a scris despre judecăţile lui Dumnezeu şi despre faptul că el îi pedepseşte pe aceia care merită lucrul acesta. Apoi el a folosit trei exemple: îngerii care au păcătuit, lumea veche din timpul lui Noe şi cei care au fost nimiciţi în Sodoma şi Gomora. Despre aceştia din urmă Petru a spus că ‘au dat pentru cei lipsiţi de pietate un model al lucrurilor viitoare’ (2 Petru 2:4–9). Apoi el a asemănat nimicirea oamenilor în Potop cu venirea „zilei de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de devoţiune sfîntă“. Această „zi“ precede instaurarea noilor ceruri şi a noului pămînt. — 2 Petru 3:5–13.

În mod asemănător se ridică întrebarea dacă la sfîrşitul actualului sistem de lucruri nelegiuit cei pe care Dumnezeu îi va executa vor avea, astfel, parte de o judecată definitivă. Răspunsul ne este dat în 2 Tesaloniceni 1:6–9: „Este drept din partea lui Dumnezeu să le răsplătească prin necaz celor ce v–au pricinuit necaz, dar vouă care suferiţi necaz, prin uşurare împreună cu noi, la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi puternici, într–un foc strălucitor, cînd va aduce răzbunarea asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus. Aceştia vor suferi pedeapsa judecătorească a distrugerii eterne din faţa Domnului şi din faţa gloriei forţei sale.“

Între acest text şi ceea ce spune Iuda că s–a întîmplat în Sodoma există o asemănare interesantă în ce priveşte exprimarea. În plus, potrivit textelor din Matei 25:31–46 şi Apocalips 19:11–21, „caprele“ care vor fi tăiate în apropiatul război al lui Dumnezeu vor cunoaşte o „tăiere veşnică“ în „lacul de foc“, care simbolizează distrugerea veşnică.b — Apocalips 20:10, 14.

Prin urmare, pe lîngă ce se spune în Iuda 7, Biblia foloseşte Sodoma şi Gomora, precum şi Potopul drept modele ale sfîrşitului prin distrugere a actualului sistem rău. Este evident deci că cei pe care Dumnezeu i–a executat în timpul acelor judecăţi din trecut au suferit o nimicire iremediabilă. Desigur, fiecare dintre noi va putea verifica lucrul acesta dacă acum se va dovedi fidel faţă de Iehova. În felul acesta vom putea trăi în lumea nouă pentru a vedea pe cine învie Iehova şi pe cine nu învie. Ştim că judecăţile sale sînt perfecte. Elihu ne–a dat o asigurare în privinţa aceasta cînd a spus: „Într–adevăr, Dumnezeu însuşi nu acţionează cu răutate, şi Cel Atotputernic însuşi nu denaturează hotărîrea judecătorească.“ — Iov 34:10, 12.