EVREU

Termenul „evreu” este folosit prima dată cu privire la Avram pentru a-l deosebi de amoriți. (Ge 14:13) Apoi, practic, în toate celelalte ocurențe, este folosit ca termen de diferențiere sau de identificare – fie de către un neisraelit (Ge 39:13, 14, 17; 41:12; Ex 1:16; 1Sa 4:6, 9), fie de către un israelit care se adresează unui străin (Ge 40:15; Ex 1:19; 2:7; Ion 1:9), fie în contexte în care sunt menționați străini. (Ge 43:32; Ex 1:15; 2:11-13; 1Sa 13:3-7)

Din versetele indicate mai sus reiese că denumirea de „evreu” le era deja familiară egiptenilor în secolul al XVIII-lea î.e.n. De aici s-ar putea trage concluzia că Avraam, Isaac și Iacob erau bine cunoscuți pe o arie extinsă și, prin urmare, se știa clar pe cine desemna apelativul „evreu”.

Unii erudiți consideră că apelativul „evreu” provine din cuvântul-rădăcină ʽavár, care înseamnă „a trece, a trece dincolo, a traversa”. În această accepțiune, Avraam este cel pe care Dumnezeu l-a luat „de dincolo de Fluviu [Eufrat]”. (Ios 24:3) Cu acest sens l-au înțeles și traducătorii Septuagintei, motiv pentru care în Geneza 14:13, au folosit cu privire la Avraam expresia „cel care a trecut”, nu „evreul”. Acest punct de vedere este foarte răspândit, deși ridică unele semne de întrebare. Termenul ʽivrí (evreu) are aceeași terminație ca alți termeni care sunt în mod clar patronimici, adică nume formate prin adăugarea unui prefix sau sufix la numele tatălui sau al strămoșului. Astfel, termenul môʼaví (moabit) denumește în primul rând un descendent al lui Moab, nu o persoană provenind dintr-o anumită regiune geografică; același lucru se poate spune și despre termenii ʽammôní (amonit), daní (danit) ș.a.m.d.

În plus, dacă Avraam ar fi fost numit „evreu” doar pentru că a trecut Eufratul, termenul ar fi foarte general și s-ar fi putut aplica oricărei persoane care a făcut acest lucru – și foarte probabil au fost mulți astfel de emigranți de-a lungul secolelor. Un termen cu asemenea etimologie ar fi fost un apelativ distinctiv al lui Avraam numai dacă ar fi fost un fapt recunoscut că el a trecut Eufratul la chemarea lui Dumnezeu. Există mari dubii că păgânii ar fi recunoscut acest lucru și ar fi folosit termenul „evreu” ca apelativ distinctiv, însă nu este exclus.