Sara și-a sprijinit de bunăvoie soțul în această călătorie spre necunoscut, deoarece știa ce rol important avea să joace el în împlinirea scopului lui Iehova de a aduce în existență un urmaș și un popor ce urmau să se bucure de favoare. Dar ce rol avea să aibă ea? Era stearpă, iar acum avea 75 de ani. Probabil se întreba: „Cum se va împlini promisiunea lui Iehova cât timp eu sunt soția lui Avraam?”. E lesne de înțeles că era îngrijorată, poate chiar nerăbdătoare.

Iehova și-a reînnoit promisiunea făcută lui Avraam, dar nu a menționat-o pe Sara. (Geneza 13:14-17; 15:5-7)

În cele din urmă, Sara a decis că era momentul să-i vorbească lui Avraam despre un plan la care se gândise. Imaginează-ți sentimentele contradictorii ce i se citeau pe față când i-a zis soțului ei: „Iehova nu m-a lăsat să am copii”. Apoi, i-a cerut să devină tată prin servitoarea ei, Agar. Îți poți imagina durerea din sufletul Sarei când i-a cerut așa ceva soțului ei? Poate părea o cerere ciudată pentru vremurile de azi, dar pe atunci nu era ceva neobișnuit ca un bărbat să aibă o soție secundară, sau o concubină, pentru a avea un moștenitor.b S-a gândit Sara că în acest mod se va putea realiza scopul lui Dumnezeu de a produce o națiune prin Avraam? Nu știm. În orice caz, ea a fost dispusă să facă un astfel de sacrificiu. Cum a reacționat Avraam? Relatarea spune că „a ascultat de glasul” Sarei. (Geneza 16:1-3)

Reiese cumva din Biblie că Iehova ar fi îndemnat-o pe Sara să facă o astfel de propunere? Nu. Din contră, sfatul ei dezvăluie un punct de vedere pur omenesc. Ea a crezut că problema ei venea de la Dumnezeu și nu și-a imaginat că el ar fi putut avea altă soluție. Dar soluția propusă de Sara avea să-i aducă multă suferință. Totuși, propunerea ei dezvăluie un altruism admirabil. Într-o lume în care oamenii pun propriile dorințe mai presus de orice, altruismul Sarei este remarcabil! Dacă și noi suntem dispuși să punem scopul divin mai presus de interesele noastre egoiste, vom imita credința Sarei.