Învăţaţi de la Marele nostru Instructor?

„AM STUDIAT dreptul cinci ani la una dintre cele mai bune universităţi din Spania“, a spus Julio. „Dar ceea ce am învăţat când am început să studiez Biblia a fost ceva net superior. Universitatea m-a învăţat cum să studiez; Biblia m-a învăţat cum să trăiesc.“

Prin intermediul Bibliei avem acces la ideile, principiile şi instrucţiunile lui Dumnezeu. Scripturile îl prezintă pe Iehova ca fiind „Marele Instructor“, deoarece el este cel mai bun învăţător din univers (Isaia 30:20, NW). În textul ebraic, El este numit literalmente „instructori“ — un plural care indică desăvârşire. Aceasta ar trebui să ne aducă aminte de faptul că a fi învăţat de Iehova este un lucru mult superior studierii efectuate sub îndrumarea oricărui alt învăţător.

Înţelepciune practică de la Iehova

De ce este învăţătura divină atât de utilă? În primul rând, datorită conţinutului ei inestimabil. Învăţătura lui Iehova ne dă ‘înţelepciune practică’ (NW). În plus, înţelepciunea de la Dumnezeu „ţine în viaţă“ pe cei care o pun în practică. — Proverbele 3:21, 22; Eclesiastul 7:12.

Compozitorul Psalmului 119 şi-a dat seama că înţelepciunea lui Iehova l-a păzit de-a lungul întregii sale vieţi. De exemplu, el a cântat astfel: „Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăţi de aur şi de argint. Dacă n-ar fi fost legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în necazul meu. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Am mai multă pricepere decât toţi învăţătorii mei, căci mărturiile Tale sunt cugetarea mea adâncă“. — Psalmul 119:72, 92, 98, 99.

Psalmistul nu este singurul care ar fi ’pierit în necazul său’, dacă nu ar fi fost legea lui Iehova. Rosa, o tânără femeie din Spania, are convingerea că viaţa ei a fost salvată datorită faptului că a pus în practică principiile divine. „Până să împlinesc 26 de ani încercasem deja de două ori să mă sinucid“, relatează ea.

Rosa practicase prostituţia, consumase alcool şi se drogase. „Într-o zi, când ajunsesem în culmea disperării, spune ea, o pereche de Martori mi-a vorbit despre modul în care Biblia ne poate ajuta să ne rezolvăm problemele. Am început să studiez Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-am găsit fascinant. În aproape o lună am avut tăria să încep o viaţă nouă, curată. Odată ce mi-am fixat un scop în viaţă, nu mai era nevoie să recurg la alcool sau la droguri. Şi, întrucât voiam atât de mult să devin prietenă cu Iehova, am hotărât să-mi trăiesc viaţa potrivit normelor sale. Dacă n-ar fi existat înţelepciunea practică din Cuvântul lui Dumnezeu, sunt sigură că până acum mi-aş fi pus capăt zilelor.“

Într-adevăr, înţelepciunea lui Iehova salvează vieţi. Prin urmare, putem beneficia nu numai de conţinutul preţios al învăţăturii divine, ci şi de mijloacele folosite de Iehova pentru a-şi instrui slujitorii. Dat fiind că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a poruncit să fim învăţători şi să facem discipoli, dorim să ne însuşim cele mai eficiente metode de predare a învăţăturii. — Matei 28:19, 20.

Iehova foloseşte ilustrări

Evanghelia după Marcu spune că „[Isus] nu le vorbea fără vreo ilustrare“ (Marcu 4:34, NW). Această caracteristică a modului de a preda al lui Isus nu este surprinzătoare. El a imitat pur şi simplu una dintre modalităţile prin care mesajele profetice ale lui Iehova erau transmise naţiunii Israel. Acestea conţin o serie de ilustrări elocvente. — Isaia 5:1–7; Ieremia 18:1–11; Ezechiel 15:2–7; Osea 11:1–4.

Să vedem, de exemplu, modul în care Iehova foloseşte o ilustrare convingătoare pentru a ne învăţa că idolii sunt inutili. În Isaia 44:14–17 se spune: „Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege . . . Sădeşte brazi şi . . . aceştia servesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol sculptat şi îngenunchează înaintea lui! O parte o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; . . . Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui sculptat. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!»“. Ilustrări ca acestea sunt instrumente puternice care-i ajută pe oamenii sinceri să respingă idolatria şi doctrinele mincinoase.

Întrebări care invită la meditaţie profundă

Biblia conţine şi exemple despre modul în care Iehova a corectat mentalitatea unora dintre slujitorii săi cu ajutorul unor întrebări care invită la meditaţie profundă. Patriarhul Iov a fost unul dintre aceştia. Cu răbdare, Iehova l-a ajutat să-şi evalueze propria micime în raport cu Dumnezeu. Aceasta s-a făcut printr-o serie de întrebări la care Iov nu a putut deloc să răspundă.

„Unde erai tu când am întemeiat pământul?“, l-a întrebat Iehova pe Iov.„Cine a închis marea cu porţi, . . .? . . . Poţi tu să înnozi legăturile Pleiadei sau să dezlegi frânghiile Orionului? . . . Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu?“ Această interogare umilitoare includea şi o întrebare foarte importantă: ‘Îl vei declara [pe Iehova] rău, pentru ca tu să ai dreptate (NW)?’ — Iov 38:4, 8, 31; 40:8, 9.

Aceste întrebări profunde l-au făcut pe Iov să-şi dea seama că vorbise fără să înţeleagă. De aceea, el a retractat şi s-a căit (Iov 42:6). La fel ca în acest caz, întrebări bine alese pot ajuta la corectarea unei mentalităţi incorecte a copiilor noştri sau a celor cu care studiem Biblia.

Consolidarea încrederii

Dar dacă ar trebui să ajutăm pe cineva care se simte nedemn sau incapabil? Un sprijin în această privinţă ni-l oferă conversaţia dintre Iehova şi profetul său Moise. Când Dumnezeu l-a desemnat pe Moise ca purtător de cuvânt al său înaintea Faraonului şi a israeliţilor, profetul s-a considerat incapabil să îndeplinească această sarcină şi a spus: „Vorba şi limba îmi sunt greoaie“. Dar Dumnezeu i-a răspuns: „Cine este Cel care a dăruit omului o gură? . . . Oare nu Eu, DOMNUL? Du-te, dar; şi Eu voi fi gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus“. — Exodul 4:10–12.

Iehova l-a desemnat pe Aaron, fratele lui Moise, ca purtător de cuvânt al acestuia, şi amândoi au început să-şi efectueze lucrarea în Egipt (Exodul 4:14–16). Când au îndeplinit pentru prima dată ministerul din casă în casă sau lucrarea de mărturie stradală, nu puţini au fost Martorii lui Iehova care au avut acelaşi sentiment de incompetenţă pe care l-a avut şi Moise. Însă, la fel ca în cazul lui Moise, faptul de a şti că Iehova ne sprijină şi că vom fi însoţiţi de un ministru cu experienţă ne face capabili să ne învingem ezitarea. Aşa cum Moise a putut să manifeste o încredere atât de mare încât să ţină acele cuvântări impresionante care se găsesc în toată cartea biblică Deuteronomul, tot aşa şi noi putem, cu ajutorul lui Iehova, să ne perfecţionăm capacitatea de a vorbi.

O lecţie practică

Dorinţa sinceră de a-i ajuta pe alţii este şi ea indispensabilă. Aceasta era o calitate care-i lipsea profetului Iona. Iehova l-a însărcinat pe Iona să-i avertizeze pe oamenii din Ninive cu privire la distrugerea iminentă a oraşului. În mod surprinzător, niniviţii s-au căit (Iona 3:5). Drept urmare, Iehova a amânat distrugerea. Dar, în loc să se bucure nespus de succesul campaniei sale de predicare, Iona s-a mâniat, deoarece prezicerea lui nu s-a împlinit. Cum l-a ajutat Iehova să-şi însuşească un punct de vedere corect?

Iehova a folosit o curcubetă pentru a-l învăţa pe Iona importanţa faptului de a se îngriji de alţii. Planta a crescut în mod miraculos peste noapte, furnizându-i lui Iona, care îşi ridicase o colibă la marginea oraşului Ninive, o umbră binefăcătoare. Iona „s-a bucurat foarte mult“ de această plantă modestă. Dar apoi, Iehova a făcut ca un vierme să atace planta, astfel că aceasta s-a uscat. Rămas în bătaia soarelui şi a unui vânt uscat, Iona s-a mâniat şi a spus: „Mai bine să mor decât să trăiesc!“ (Iona 4:5–8). Ce învăţăminte tragem de aici?

Iehova i-a vorbit lui Iona şi i-a spus: „Ţie îţi este milă de curcubeta aceasta, pentru care n-ai muncit şi pe care nu tu ai făcut-o să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi de asemenea o mulţime de vite?“ — Iona 4:9–11.

Ce lecţie practică şi impresionantă! Pe Iona îl interesa mai mult curcubeta decât miile de oameni. Deşi grija faţă de orice produs al creaţiei lui Dumnezeu este lăudabilă, faptul de a ajuta la salvarea vieţilor oamenilor este sarcina noastră cea mai importantă.

Să instruim cu răbdare

După cum a constatat şi Iona, nu este întotdeauna uşor să-ţi îndeplineşti ministerul (2 Timotei 4:5). Dar faptul de a fi răbdători cu alţii ne va ajuta în acest sens.

Cum reacţionaţi când una dintre persoanele cu care studiaţi Biblia este înceată sau cam nerezonabilă? Marele nostru Instructor ne învaţă ce să facem în cazul acesta. El a manifestat o răbdare excepţională când Avraam l-a asaltat cu întrebări despre judecata iminentă cu privire la Sodoma şi Gomora. „Vei nimici Tu oare şi pe cel drept împreună cu cel rău?“, a întrebat Avraam. Apoi el a insistat spunând: „Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni drepţi: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din cauza celor cincizeci de oameni drepţi care sunt acolo?“ Răspunsul lui Iehova l-a determinat pe Avraam să insiste până când numărul a fost redus la zece. Iehova ştia că numai familia lui Lot merita să fie cruţată, şi s-au luat măsuri în acest sens. Dar, manifestând răbdare, Dumnezeu i-a permis lui Avraam să-l întrebe în continuare până când acesta din urmă a înţeles cât de mare este îndurarea lui Iehova. — Geneza 18:20–32.

Iehova a ţinut seama de înţelegerea limitată a lui Avraam şi de grija manifestată de acesta. Dacă şi noi înţelegem limitele elevului nostru, aceasta ne va ajuta să fim răbdători în timp ce el se străduieşte să înţeleagă o anumită doctrină sau să se debaraseze de un obicei adânc înrădăcinat.

Continuaţi să învăţaţi de la Iehova

Iehova Dumnezeu este în mod incontestabil Marele Instructor. Folosind anumite mijloace, cum ar fi ilustrările, întrebările şi lecţiile practice, el ne împărtăşeşte, în mod răbdător, înţelegere. În măsura în care vom imita metodele sale de predare, vom deveni învăţători mai buni.

Întrucât cei care îi învaţă pe alţii nu ar trebui să neglijeze faptul de a se învăţa pe ei înşişi, trebuie să continuăm să ne lăsăm „învăţaţi de DOMNUL [Iehova, NW]“ (Isaia 54:13). Iată ce a mai scris Isaia: „Şi va trebui ca ochii tăi să ajungă să-l vadă pe Marele tău Instructor.Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!», când veţi voi să vă mai întoarceţi la dreapta sau la stânga“ (Isaia 30:20, NW, 21). Continuând să umblăm pe calea lui Iehova şi ajutându-i pe alţii să facă aşa, putem avea un privilegiu unic: acela de a învăţa veşnic de la Marele nostru Instructor.

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Iehova l-a întrebat pe Iov: „Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?“

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Prin intermediul unei curcubete, Iehova l-a învăţat pe Iona să manifeste mai multă grijă faţă de oameni.