Iehova trebuie să fie încrederea noastră

„Iehova însuşi se va dovedi, cu adevărat, încrederea ta.“ — PROVERBELE 3:26, NW.

 1. Deşi mulţi oameni declară că au încredere în Dumnezeu, ce anume arată că ei nu procedează întotdeauna aşa?

DEVIZA „În Dumnezeu ne încredem“ apare pe bancnotele Statelor Unite ale Americii. Dar îşi pun cu adevărat încrederea în Dumnezeu toţi cei ce folosesc aceşti bani în această ţară sau în altă parte ori îşi pun o încredere mai mare în banii înşişi? Încrederea pe care oamenii din această ţară sau din oricare altă ţară şi-o pun în bani nu este compatibilă cu încrederea într-un Dumnezeu atotputernic al iubirii, care nu face niciodată abuz de putere şi care nu este lacom în nici o privinţă. De fapt, el condamnă lăcomia în mod răspicat. — Efeseni 5:5.

 2. Care este punctul de vedere al adevăraţilor creştini cu privire la puterea bogăţiilor?

² Adevăraţii creştini îşi pun încrederea în Dumnezeu, nu în bogăţii, cu „puterea [lor] înşelătoare“ (Matei 13:22, NW). Ei îşi dau seama că banii nu pot contribui decât în mică măsură la fericirea şi ocrotirea vieţii. Însă nu aşa stau lucrurile cu puterea Dumnezeului Atotputernic (Ţefania 1:18). Cât de înţelept este deci sfatul: „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi acum, căci El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi»“! — Evrei 13:5.

 3. Cum ne ajută contextul din Deuteronomul 31:6 să înţelegem versetul citat de Pavel?

³ Când le-a scris creştinilor evrei cuvintele de mai sus, apostolul Pavel a citat instrucţiunile pe care Moise le-a dat israeliţilor cu puţin timp înainte de moartea sa: „Întăriţi-vă şi fiţi plini de curaj, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi de ei, căci DOMNUL Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa“ (Deuteronomul 31:6). Contextul arată că încrederea pe care Moise îi îndemna pe evrei să o aibă în Iehova nu se limita la faptul de a crede că el se va îngriji de necesităţile lor materiale. De ce putem spune aceasta?

 4. Cum le-a dovedit Dumnezeu israeliţilor că puteau avea încredere în el?

⁴ Timp de 40 de ani, perioadă în care israeliţii au trebuit să pribegească prin deşert, Dumnezeu s-a îngrijit în mod fidel de necesităţile lor (Deuteronomul 2:7; 29:5). Tot el s-a îngrijit de conducerea lor. O expresie a acestui fapt a fost norul din timpul zilei şi focul din timpul nopţii, care i-au dus pe israeliţi „într-o ţară unde curge lapte şi miere“ (Exodul 3:8; 40:36–38). Când a sosit momentul ca ei să intre efectiv în Ţara Promisă, Iehova l-a ales pe Iosua ca succesor al lui Moise. Era de aşteptat ca locuitorii acelei ţări să li se împotrivească. Dar Iehova mersese zeci de ani alături de poporul său, deci israeliţii nu aveau de ce să se teamă. Ei aveau toate motivele să-l considere pe Iehova un Dumnezeu demn de încredere!

 5. În ce sens se aseamănă situaţia creştinilor de astăzi cu situaţia în care se aflau israeliţii înainte de a intra în Ţara Promisă?

⁵ În timp ce se îndreaptă spre lumea nouă a lui Dumnezeu, creştinii de astăzi mărşăluiesc prin deşertul actualei lumi rele. Unii dintre ei străbat acest drum de mai bine de 40 de ani. Acum ei se află la graniţa lumii noi a lui Dumnezeu. Totuşi, duşmanii le ţin calea cu intenţia de a-i împiedica să intre într-un cadru care va fi ca o Ţară Promisă, mai frumoasă decât ţara din vechime în care curgea lapte şi miere. Cât de potrivite sunt pentru creştinii de astăzi cuvintele lui Moise, repetate de Pavel: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi“! Toţi cei ce rămân tari şi curajoşi, plini de credinţă, având încredere în Iehova, vor fi cu siguranţă răsplătiţi.

Încredere bazată pe cunoaştere şi prietenie

 6, 7. a) Ce anume a pus la încercare încrederea lui Avraam în Iehova? b) Ce trebuie să fi simţit Avraam în timp ce călătorea spre locul unde urma să-l jertfească pe Isaac?

⁶ Lui Avraam, strămoşul israeliţilor, i s-a poruncit la un moment dat să-l ofere ca ardere-de-tot pe fiul său Isaac (Geneza 22:2). Ce l-a ajutat pe acest tată iubitor să aibă acea încredere neclintită în Iehova care l-a determinat să se supună cu promptitudine? Răspunsul îl găsim în Evrei 11:17–19: „Prin credinţă Avraam, când a fost pus la încercare, aproape că l-a adus jertfă pe Isaac, şi omul care primise cu bucurie promisiunile a încercat să-l aducă jertfă pe fiul său unic-născut, cu toate că i se spusese: «Ceea ce se va numi „sămânţa ta“ va fi prin intermediul lui Isaac». Dar el a considerat că Dumnezeu putea să-l trezească dintre morţi; şi de acolo l-a şi primit în mod ilustrativ“ (NW).

⁷ Să ne amintim că lui Avraam şi lui Isaac le-au trebuit trei zile pentru a ajunge la locul unde urma să se aducă jertfa (Geneza 22:4). Avraam a avut suficient timp să reflecteze la ceea ce i se ceruse să facă. Încercaţi să vă imaginaţi ce a simţit el! Naşterea lui Isaac produsese o bucurie nesperată. Dovada intervenţiei divine a făcut ca Avraam şi Sara, soţia lui, care înainte fusese stearpă, să fie şi mai ataşaţi de Dumnezeu. Cu siguranţă că, după aceea, ei au aşteptat să vadă ce le va rezerva viitorul lui Isaac şi descendenţilor săi. Urma ca visurile să li se spulbere brusc din cauza a ceea ce le cerea Dumnezeu acum?

 8. De ce putem spune că încrederea lui Avraam în Dumnezeu nu s-a limitat la credinţa că El îl putea învia pe Isaac?

⁸ Totuşi, încrederea lui Avraam se baza pe o cunoaştere personală reciprocă între doi prieteni apropiaţi. Ca „prieten al lui Iehova“, Avraam „a avut credinţă în Iehova, şi faptul acesta i-a fost considerat ca dreptate“ (Iacov 2:23, NW). Încrederea pe care o avea Avraam în Iehova nu se limita la credinţa că Dumnezeu îl putea învia pe Isaac. Avraam era convins în egală măsură că ceea ce Iehova îi cerea să facă era corect, chiar dacă nu cunoştea toate amănuntele. El nu avea nici un motiv să pună la îndoială faptul că Iehova era îndreptăţit să-i ceară jertfirea lui Isaac. Apoi, încrederea lui Avraam a fost întărită când îngerul lui Iehova a intervenit pentru a împiedica jertfirea propriu-zisă a lui Isaac. — Geneza 22:9–14.

 9, 10. a) Când a mai manifestat Avraam încredere în Iehova? b) Ce lecţie importantă putem învăţa de la Avraam?

⁹ Avraam manifestase aceeaşi încredere în dreptatea lui Iehova cu aproximativ 25 de ani mai înainte. După ce a fost avertizat că Sodoma şi Gomora urmau să fie distruse, el, cum era şi firesc, s-a interesat de viitorul oamenilor drepţi care locuiau acolo, printre care se număra şi nepotul său Lot. Avraam i s-a adresat lui Dumnezeu cu următoarele cuvinte: „Să omori pe cel drept împreună cu cel rău, aşa ca cel drept să fie ca cel rău? Departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel care judecă tot pământul nu va face ce este drept?“ — Geneza 18:25.

¹⁰ Patriarhul Avraam era convins că Iehova nu va face niciodată ceva nedrept. Psalmistul a cântat mai târziu: „DOMNUL este drept în toate căile Lui şi îndurător în toate faptele Lui“ (Psalmul 145:17). Ar fi bine să ne întrebăm: „Accept eu situaţiile prin care permite Iehova să trec, fără să pun la îndoială dreptatea sa? Sunt eu convins că, indiferent de ceea ce permite el să se întâmple, va fi atât spre binele meu, cât şi al altora?“ Dacă putem răspunde afirmativ, înseamnă că am învăţat de la Avraam o lecţie importantă.

Să avem încredere în cei aleşi de Iehova

11, 12. a) Ce caracteristică a încrederii a fost necesară pentru slujitorii lui Dumnezeu? b) Ce problemă am putea întâmpina uneori?

¹¹ Cei ce îl consideră pe Iehova încrederea lor manifestă, de asemenea, încredere în oamenii aleşi de el pentru a-i îndeplini scopurile. Pentru israeliţi, lucrul acesta a însemnat încredere în Moise, iar mai târziu, în Iosua, succesorul său. Pentru primii creştini, aceasta a însemnat încredere în apostoli şi în bătrânii congregaţiei din Ierusalim. Pentru noi, lucrul acesta înseamnă astăzi să avem încredere în „sclavul fidel şi prevăzător“, care a fost desemnat să ne dea „hrană [spirituală] la timpul potrivit“, precum şi în acei membri ai acestui „sclav“ care alcătuiesc Corpul de Guvernare. — Matei 24:45, NW.

¹² Faptul de a avea încredere în cei aflaţi în fruntea congregaţiei creştine este, fără îndoială, spre binele nostru. Iată ce ni se spune: „Ascultaţi de mai-marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos“. — Evrei 13:17.

Nu criticaţi alegerile făcute de Iehova

13. Ce motive avem să manifestăm încredere în cei numiţi în fruntea noastră?

¹³ Biblia ne ajută să fim echilibraţi în ce priveşte încrederea în cei aflaţi în fruntea poporului lui Iehova. Am putea să ne întrebăm: „A făcut Moise vreodată greşeli? Au avut apostolii întotdeauna o atitudine asemănătoare cu cea a lui Cristos, aşa cum dorea Isus?“ Răspunsurile sunt cât se poate de clare. Iehova alege oameni loiali şi devotaţi, pe care îi foloseşte, chiar dacă sunt imperfecţi, pentru a-şi îndruma poporul. Prin urmare, deşi bătrânii de astăzi sunt imperfecţi, avem obligaţia să recunoaştem că ei sunt „[numiţi de] spiritul sfânt [să fie] supraveghetori, ca să păstorească congregaţia lui Dumnezeu“. Ei merită sprijin şi respect. — Faptele 20:28, NW.

14. De ce este remarcabil faptul că Iehova l-a ales conducător pe Moise şi nu pe Aaron sau pe Miriam?

¹⁴ Aaron era cu trei ani mai mare decât Moise, însă amândoi erau mai tineri decât sora lor, Miriam (Exodul 2:3, 4; 7:7). Şi, având în vedere că se exprima cu mai multă uşurinţă decât Moise, Aaron a fost numit să slujească în calitate de purtător de cuvânt al fratelui său (Exodul 6:29—​7:2). Cu toate acestea, pentru a-i conduce pe israeliţi, Iehova nu a ales-o nici pe Miriam, care era cea mai mare, nici pe Aaron, care se exprima cu mai multă uşurinţă. Când l-a ales pe Moise, El a ţinut seama de întreaga situaţie şi de necesităţile din momentul respectiv. La un moment dat, când nu au mai avut clarviziune, Aaron şi Miriam s-au plâns astfel: „Oare numai prin Moise vorbeşte DOMNUL? Nu vorbeşte oare şi prin noi?“ Miriam, care a fost probabil principala instigatoare, a fost pedepsită pentru atitudinea ei lipsită de respect faţă de cel ales de Iehova, despre care ea şi Aaron ar fi trebuit să-şi dea seama că era „cel mai modest dintre toţi oamenii care erau pe suprafaţa pământului“ (NW). — Numeri 12:1–3, 9–15.

15, 16. Cum a dovedit Caleb că avea încredere în Iehova?

¹⁵ Când 12 spioni au fost trimişi să spioneze Ţara Promisă, 10 s-au întors cu un raport negativ. Ei au băgat frica în israeliţi, spunându-le despre canaaniţi că erau „oameni de statură înaltă“. Din cauza aceasta israeliţii „au murmurat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron“. Dar nu toţi spionii au manifestat neîncredere în Moise şi în Iehova. Iată ce citim: „Caleb a potolit poporul înaintea lui Moise şi a zis: «Hai să ne suim cu îndrăzneală şi să punem mâna pe ţară, căci putem s-o cucerim»“ (Numeri 13:2, 25–33; 14:2). Iosua, celălalt spion şi colaborator al lui Caleb, a adoptat aceeaşi poziţie fermă. Amândoi au manifestat încredere în Iehova, spunând: „Dacă DOMNUL va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: o ţară în care curge lapte şi miere. Numai . . . nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea . . . DOMNUL este cu noi, nu vă temeţi de ei!“ (Numeri 14:6–9). Această încredere în Iehova a fost răsplătită. Dintre adulţii acelei generaţii, numai Caleb, Iosua şi câţiva leviţi au avut privilegiul de a intra în Ţara Promisă.

¹⁶ Câţiva ani mai târziu, Caleb a spus: „Dar eu am urmat în totul calea DOMNULUI, Dumnezeului meu. . . . Acum, iată că DOMNUL m-a ţinut în viaţă, cum a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când DOMNUL vorbea astfel lui Moise, când Israel umbla prin pustie; şi acum, iată că sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua când Moise m-a trimis; am tot atâta putere cât aveam atunci“ (Iosua 14:6–11). Remarcaţi atitudinea pozitivă a lui Caleb, fidelitatea şi vigoarea lui. Cu toate acestea, Iehova nu l-a ales pe Caleb ca succesor al lui Moise. Acest privilegiu i-a fost acordat lui Iosua. Putem fi siguri că Iehova a avut motive întemeiate când a făcut această alegere şi că aceasta a fost o alegere optimă.

17. Menţionaţi motivul aparent care ar fi făcut din Petru un creştin necorespunzător pentru a primi responsabilităţi?

¹⁷ Apostolul Petru şi-a renegat Stăpânul de trei ori. De asemenea, el a acţionat sub impulsul momentului când i-a tăiat urechea sclavului marelui preot (Matei 26:47–55, 69–75; Ioan 18:10, 11). Unii ar putea spune că Petru era o persoană fricoasă, lipsită de echilibru, nedemnă de a primi privilegii speciale. Şi totuşi, cui i s-au dat cheile Regatului şi privilegiul de a le da celor trei grupuri de oameni posibilitatea de a primi chemarea cerească? — Faptele 2:1–41; 8:14–17; 10:1–48.

18. În concordanţă cu cele menţionate de Iuda, ce greşeală trebuie să evităm?

¹⁸ Aceste exemple arată că trebuie să fim atenţi ca să nu judecăm după aparenţe. Dacă ne punem încrederea în Iehova, nu vom contesta alegerile făcute de el. Deşi congregaţia sa pământească este alcătuită din oameni imperfecţi, care nu pretind că sunt infailibili, el îi foloseşte pe aceştia într-un mod impresionant. Iuda, un frate vitreg al lui Isus, i-a avertizat pe creştinii din secolul I cu privire la persoanele care „desconsideră stăpânirea şi vorbesc injurios despre cei glorioşi“ (Iuda 8–10, NW). Niciodată să nu fim ca ei!

19. De ce nu avem nici un motiv să criticăm alegerile făcute de Iehova?

¹⁹ Evident, Iehova alege pentru anumite responsabilităţi persoane care au calităţile necesare pentru îndrumarea poporului său aşa cum doreşte el la momentul respectiv. Este de datoria noastră să ne străduim să înţelegem lucrul acesta, nu criticând alegerile făcute de Dumnezeu, ci fiind mulţumiţi să slujim cu umilinţă acolo unde Iehova ne-a repartizat pe fiecare. Astfel dovedim că avem încredere în el. — Efeseni 4:11–16; Filipeni 2:3.

Să avem încredere în dreptatea lui Iehova

20, 21. Ce am putea învăţa din modul în care Dumnezeu l-a tratat pe Moise?

²⁰ Dacă avem uneori tendinţa de a avea prea multă încredere în noi înşine şi prea puţină încredere în Iehova, să învăţăm din exemplul lui Moise. Când avea 40 de ani, el a încercat din proprie iniţiativă să-i elibereze pe israeliţi din captivitatea egipteană. Fără îndoială că eforturile lui au fost bine intenţionate, însă acestea nu au dus la eliberarea imediată a Israelului, nici la îmbunătăţirea propriei sale situaţii. De fapt, el a fost obligat să fugă. Numai după 40 de ani de instruire aspră într-o ţară străină s-a calificat el pentru a fi ales să facă ceea ce dorise la început. De data aceasta, el putea fi sigur de sprijinul lui Iehova, deoarece lucrurile erau făcute acum potrivit voinţei Sale şi într-un moment care corespundea cu orarul Său. — Exodul 2:11—3:10.

²¹ Fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: „O iau eu uneori înaintea lui Iehova şi a bătrânilor numiţi în congregaţie, încercând să grăbesc lucrurile sau să procedez cum cred eu de cuviinţă? În loc să consider că sunt privat de anumite privilegii, accept eu cu promptitudine să mă instruiesc în continuare?“ Cu alte cuvinte, am tras noi învăţăminte din exemplul lui Moise?

22. În pofida faptului că a pierdut un mare privilegiu, cum l-a considerat Moise pe Iehova?

²² Însă mai putem învăţa ceva de la Moise. Din Numeri 20:7–13 aflăm despre o greşeală a lui care l-a costat scump: pierderea privilegiului de a-i conduce pe israeliţi în Ţara Promisă. Dar a spus el atunci că hotărârea lui Iehova în problema respectivă a fost nedreaptă? S-a retras el într-un colţ, ca să spunem aşa, şi s-a bosumflat pentru că Dumnezeu îl tratase cu atâta severitate? Şi-a pierdut Moise încrederea în dreptatea lui Iehova? Răspunsul îl putem găsi în cuvintele pe care însuşi Moise le-a spus Israelului cu puţin timp înainte de moartea sa. Iată ce a declarat el despre Iehova: „Lucrarea Lui este perfectă, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, El este drept şi integru“ (Deuteronomul 32:4). Cu siguranţă că Moise şi-a păstrat încrederea în Iehova până la sfârşit. Dar ce putem spune despre noi? Luăm noi personal măsuri pentru a ne întări încrederea în Iehova şi în dreptatea sa? Cum putem face lucrul acesta? Vom vedea în articolul următor.

Cum aţi răspunde?

◻ Ce motive aveau israeliţii să se încreadă în Iehova?

◻ Ce putem învăţa de la Avraam în ce priveşte încrederea?

◻ De ce nu ar trebui să criticăm alegerile făcute de Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Încrederea în Iehova înseamnă şi respect faţă de cei aflaţi în fruntea congregaţiei