AGAR

Servitoarea egipteancă a Sarei; mai târziu, concubina lui Avraam și mama lui Ismael. În timp ce se afla în Egipt din cauza unei foamete care s-a abătut asupra Canaanului, Avraam (Avram) a ajuns să aibă servitori și servitoare. Este posibil ca, în această perioadă, Agar să fi devenit servitoarea Sarei. (Ge 12:10, 16)

Întrucât era stearpă, Sara (Sarai) i-a cerut lui Avraam să aibă relații sexuale cu Agar, dându-i-o astfel de soție. Când a rămas însărcinată, Agar a început să-și disprețuiască stăpâna până acolo încât a determinat-o pe Sara să i se plângă soțului ei. „Și Avram i-a zis lui Sarai: «Iată că servitoarea ta este în mâna ta. Fă-i ce este bine în ochii tăi». Atunci Sarai a început s-o umilească și aceasta a fugit de la ea.” (Ge 16:1-6) Îngerul lui Iehova a găsit-o pe Agar lângă izvorul de pe drumul spre Șur și i-a spus să se întoarcă la stăpâna ei și să se umilească sub mâna acesteia. În plus, el i-a spus că Iehova avea să-i înmulțească mult sămânța și că fiul care urma să i se nască avea să poarte numele Ismael. Avraam era în vârstă de 86 de ani la nașterea lui Ismael. (Ge 16:7-16)

Ani mai târziu, Avraam a pregătit „un mare ospăț în ziua în care a fost înțărcat Isaac”, la vârsta de aproximativ 5 ani. Cu acea ocazie, Sara a văzut că fiul lui Agar, Ismael, acum în vârstă de 19 ani, „își bătea joc de Isaac”. Ceea ce făcea el însă nu era o joacă nevinovată. Așa cum reiese din următorul verset al relatării, este posibil ca Ismael să-și fi bătut joc de Isaac din cauza dreptului acestuia de moștenitor. Acțiunile lui Ismael constituiau primele semne de ostilitate, trăsătură prezisă de îngerul lui Iehova. (Ge 16:12) Temându-se, probabil, pentru viitorul fiului ei, Isaac, Sara i-a cerut lui Avraam să-i alunge pe Agar și pe Ismael. Acest lucru nu a fost pe placul lui Avraam, dar, la îndrumarea lui Iehova, el a ascultat de îndemnul soției lui. A doua zi, dimineață devreme, el i-a alungat pe Agar și pe fiul ei, după ce le-a dat pâine și un burduf cu apă. (Ge 21:8-14)

Agar a rătăcit prin pustiul Beer-Șebei. „În cele din urmă, apa din burduf s-a terminat și ea a pus copilul sub un arbust.” Faptul că Ismael este numit în acest context „copil” nu este un anacronism, deoarece cuvântul ebraic yéled redat prin „copil” înseamnă și „tânăr”, fiind tradus astfel în Geneza 4:23. Iar faptul că a fost pus sub un arbust ar putea transmite ideea că nu era un adolescent foarte viguros, deși fusese prezis despre el că avea să fie „ca o zebră”. (Ge 16:12) E posibil ca Ismael să-și fi pierdut primul puterile, având nevoie să fie sprijinit de mama lui. Acest lucru nu ar fi fost ieșit din comun, deoarece în acea perioadă femeile, îndeosebi sclavele, erau obișnuite să care zilnic poveri mari. Se pare că, nu după mult timp, și Agar și-a pierdut puterile și nu a mai putut să-l ajute, fiind astfel nevoită să-l lase jos, probabil brusc, sub cel mai apropiat arbust. Agar s-a așezat „cam la o bătaie de arc” (expresie ebraică obișnuită ce făcea referire la distanța la care arcașii își așezau țintele) distanță de fiul ei. (Ge 21:14-16)

Apoi, îngerul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Agar; el i-a spus că nu trebuie să se teamă și că Ismael avea să devină o națiune mare. Mai mult, Dumnezeu i-a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână, de unde și-a umplut burduful și i-a dat fiului ei să bea apă. „Dumnezeu era cu băiatul”, iar el a devenit mai târziu arcaș și „s-a stabilit în pustiul Paran”. Agar i-a luat o soție din țara Egiptului. (Ge 21:17-21)

Potrivit apostolului Pavel, Agar a avut un rol într-o dramă simbolică în care a reprezentat Israelul fizic, aflat într-o relație specială cu Iehova în baza legământului Legii inaugurat la muntele Sinai; acest legământ a adus în existență „copii pentru sclavie”. Din cauza stării păcătoase a membrilor ei, națiunea nu a putut respecta prevederile legământului. Sub acest legământ, israeliții nu deveneau un popor liber, ci erau condamnați ca păcătoși pasibili de pedeapsa cu moartea; prin urmare, ei erau sclavi. (Ioa 8:34; Ro 8:1-3) Ierusalimul din zilele lui Pavel era corespondentul lui Agar – întrucât, fiind capitala, reprezenta organizația Israelului natural – și se afla în sclavie împreună cu copiii lui. Creștinii unși de spirit însă sunt copiii ʻIerusalimului de susʼ, femeia simbolică a lui Dumnezeu. Acest Ierusalim, asemenea Sarei, femeia liberă, nu a fost niciodată în sclavie. Dar așa cum Isaac a fost persecutat de Ismael, tot așa copiii ʻIerusalimului de susʼ, care au fost eliberați de Fiul, au fost persecutați de copiii Ierusalimului aflat în sclavie. Totuși, Agar și fiul ei au fost alungați, ceea ce a reprezentat respingerea Israelului ca națiune de către Iehova. (Ga 4:21-31; vezi și Ioa 8:31-40)