BEER-ȘEBA

[Fântâna jurământului; sau Fântâna celor șapte]

Loc în sudul teritoriului lui Iuda unde s-a aflat o fântână, iar mai târziu un oraș. Acest loc se găsește cam la jumătatea distanței dintre coasta mediteraneană și capătul sudic al Mării Moarte, la circa 45 km S-V de Hebron și cam la aceeași distanță S-E de Gaza.

Beer-Șeba a ajuns să reprezinte punctul cel mai sudic al Țării Promise, după cum reiese din bine cunoscutele expresii folosite pentru a indica lungimea țării: „de la Dan până la Beer-Șeba” (Ju 20:1) și, în sens invers, „de la Beer-Șeba până la Dan” (1Cr 21:2; 2Cr 30:5). După împărțirea națiunii în două regate, Beer-Șeba a devenit un reper pentru extremitatea sudică a regatului lui Iuda, fiind folosită în expresii precum: „de la Gheba până la Beer-Șeba” (2Re 23:8) și „de la Beer-Șeba până în regiunea muntoasă a lui Efraim” (unde începea regatul de nord al lui Israel) (2Cr 19:4). În perioada postexilică, Beer-Șeba apărea într-o expresie cu sens și mai restrâns, folosită cu referire la teritoriul ocupat de bărbații din Iuda repatriați: „de la Beer-Șeba până la valea lui Hinom” (Ne 11:27, 30).

În realitate, în Țara Promisă mai existau orașe la sud de Beer-Șeba, după cum existau orașe israelite și la nord de Dan. Însă atât Dan, cât și Beer-Șeba erau situate la granițele naturale ale țării. Beer-Șeba, de pildă, era situată la poalele munților lui Iuda, la marginea deșertului. În plus, era unul dintre orașele principale ale lui Iuda, alături de Ierusalim și de Hebron. Spre deosebire de regiunea din jur, orașul dispunea de o excelentă rezervă de apă, ceea ce permitea practicarea agriculturii și creșterea animalelor. De asemenea, Beer-Șeba era situată la întretăierea unor drumuri importante, care veneau din diferite direcții. O rută antică pornea din Egipt, urma „Drumul fântânilor”, trecea prin Cades-Barnea și ajungea la Beer-Șeba. Aici se întâlnea cu o altă rută, pe care călătoreau spre Filistia sau spre Iuda caravanele de cămile ce aduceau mirodenii din regatele Peninsulei Arabe. De la Ețion-Gheber, situat în capătul golfului Aqaba, un alt drum urca spre nord, traversa Araba, după care o lua spre vest, spre Beer-Șeba, prin Urcușul Acrabim. La Gaza, în Câmpia Filistiei, din drumul principal se forma un drum care ducea spre sud-est, la Beer-Șeba. Iar un alt drum, care lega Beer-Șeba de restul teritoriului lui Iuda, pornea din Beer-Șeba spre nord-est, urca podișul și munții lui Iuda până la Ierusalim și la alte localități aflate mai la nord (Ge 22:19).

Locul este menționat prima dată în Biblie în relatarea despre Agar. Alungată de Avraam, Agar „a rătăcit prin pustiul Beer-Șebei” împreună cu fiul ei, Ismael (Ge 21:14). Gândindu-se că fiul ei avea să moară de sete, Agar a plecat de lângă el, însă Dumnezeu a auzit glasul băiatului și a îndrumat-o spre o fântână (Ge 21:19). E posibil ca fântâna să fi fost o fântână săpată de Avraam mai înainte, dar care, la acea dată, nu avea nume, după cum reiese din cele relatate în continuare. Unii filisteni au pus stăpânire cu forța pe o fântână din acea regiune, din câte se pare fără știrea lui Abimelec, regele Gherarului. Acesta și Ficol, comandantul armatei lui, au mers la Avraam ca să încheie un legământ de pace. Când Avraam l-a criticat aspru pentru ceea ce făcuseră slujitorii săi, Abimelec a declarat că n-a știut nimic. Apoi a încheiat un legământ cu Avraam și a primit din partea lui șapte mielușele în semn de recunoaștere a dreptului de proprietate al lui Avraam asupra fântânii. „De aceea [Avraam] a numit locul acela Beer-Șeba, deoarece acolo au făcut amândoi un jurământ” (Ge 21:31). Apoi a plantat un tamarix la Beer-Șeba și „a chemat acolo numele lui Iehova, Dumnezeul cel veșnic” (Ge 21:33). De la Beer-Șeba, Avraam a mers la muntele Moria ca să-l jertfească pe Isaac; apoi s-a întors la Beer-Șeba și a locuit aici (Ge 22:19).

După moartea lui Avraam, filistenii au astupat fântânile săpate de acesta, dar mai târziu, când Isaac s-a stabilit în regiune, el le-a săpat din nou și le-a dat aceleași nume pe care le dăduse tatăl său (Ge 26:18). Deoarece filistenii i s-au împotrivit, el s-a mutat din loc în loc până când a găsit „loc larg” la Rehobot; mai târziu a urcat de acolo la Beer-Șeba (Ge 26:22, 23). În timp ce slujitorii lui Isaac săpau o fântână la Beer-Șeba, regele Gherarului, Abimelec (fie aceeași persoană care încheiase un legământ cu Avraam, fie alta cu același titlu sau nume), a venit cu Ficol, comandantul armatei, la Isaac ca să încheie un legământ de pace cu el. Ei au mâncat și au băut, iar în dimineața următoare s-au sculat devreme și și-au făcut jurăminte unul altuia. În aceeași zi, slujitorii lui Isaac au găsit apă în fântână; Isaac a numit-o Șiba, care înseamnă „Jurământ; Șapte” și care indică un jurământ sau o declarație prin care se jură pe șapte lucruri (Ge 26:31-33; vezi ȘIBA). Numind-o „Șiba” (o altă formă a numelui „Șeba”), se pare că Isaac a vrut să păstreze numele „Beer-Șeba”, pe care îl dăduse Avraam acelui loc. Posibilitatea ca fântâna săpată de Avraam și cea săpată de slujitorii lui Isaac să fie una și aceeași reiese din Geneza 26:18, verset menționat anterior. În perioada când a locuit la Beer-Șeba, Isaac l-a binecuvântat pe Iacob în locul lui Esau și l-a trimis în Haran să-și ia soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei lui (Ge 28:1, 2, 10). Mai târziu, în drum spre fiul său Iosif, aflat în Egipt, Iacob, cunoscut acum cu numele Israel, i-a adus jertfe Dumnezeului lui Isaac la Beer-Șeba (Ge 46:1-5).

După 250 de ani, câți s-au scurs până când Canaanul le-a fost împărțit celor 12 triburi ale lui Israel, la Beer-Șeba exista deja un oraș (Ios 15:21, 28), care i-a revenit tribului lui Simeon ca oraș-enclavă pe teritoriul lui Iuda (Ios 19:1, 2). Aici au slujit ca judecători fiii lui Samuel (1Sa 8:1, 2). Când fugea de mânia reginei Izabela, Ilie l-a lăsat pe slujitorul său la Beer-Șeba, iar el a luat-o spre sud, prin Neghev, ca să ajungă la Horeb (1Re 19:3). Din Beer-Șeba era Țibia, mama lui Ioas, regele lui Iuda (2Re 12:1). Beer-Șeba a fost orașul unde s-a încheiat recensământul poruncit de David (2Sa 24:2, 7) și locul de unde Iosafat a început reformele religioase (2Cr 19:4). Din cuvintele lui Amos reiese clar că, în zilele lui, Beer-Șeba era un loc al practicilor religioase necurate (Am 5:5; 8:14), orașul având probabil legături într-un fel sau altul cu regatul de nord, unde se practica idolatria. În urma săpăturilor arheologice, la Beer-Șeba, ca în multe alte locuri din Israel, s-au găsit figurine ale zeiței Astarte. După perioada lui Amos, numele „Beer-Șeba” nu mai apare în consemnările biblice, excepție făcând scurta mențiune că orașul și localitățile ce aparțineau de el au fost repopulate după exilul babilonian (Ne 11:27).

Orașul din perioada regilor a fost identificat cu Tell es-Sabaʽ (Tel Beʼer Shevaʽ), aflat la 4 km E de actualul Beʼer Shevaʽ. Unii scriitori laici din secolul al IV-lea e.n. descriu Beer-Șeba din timpul lor ca fiind un sat mare sau un orășel unde exista o garnizoană romană. Și astăzi, orașul se află la întretăierea mai multor drumuri și este un important centru de desfacere a mărfurilor. Deși regiunea Beer-Șebei este aridă, cantitatea anuală de precipitații fiind doar de 150–200 mm, solul este fertil, iar în zonă există ferme agricole productive. Aici se găsesc câteva fântâni, cea mai mare dintre ele având un diametru de aproape 4 m; în partea ei inferioară s-au tăiat circa 5 m în stâncă masivă.