Potrivit Bibliei

Ar trebui să fie căsătoria o legătură pe viaţă?

DE CE punem totuşi o astfel de întrebare? Oare nu la căsătorie se referă expresiile „la bine şi la greu“ şi „până când moartea ne va despărţi“ din legământul de căsătorie rostit în ţările occidentale? Într-⁠adevăr, în legământul de căsătorie se afirmă, de obicei, că mirele şi mireasa îşi iau un angajament pe viaţă. Însă mulţi nu se mai consideră legaţi prin aceste promisiuni solemne. Un număr alarmant de mare de cupluri căsătorite divorţează — unele după câteva luni, iar altele după zeci de ani de la căsătorie. De ce a scăzut respectul faţă de instituţia căsătoriei? Biblia ne oferă răspunsul.

Vă invităm să examinaţi versetele din 2 Timotei 3:1–⁠3 şi să le comparaţi cu ceea ce vedeţi în lumea de azi. Printre altele, aici se spune: „În ultimele zile vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, . . . nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, . . . fără stăpânire de sine“. Această profeţie este uimitor de exactă. Trăsăturile menţionate mai sus au deteriorat şi au slăbit legăturile conjugale pe întregul glob, lucru demonstrat de rata înaltă a divorţurilor.

În mod clar, mulţi şi-⁠au pierdut respectul pentru instituţia căsătoriei. Având în vedere acest lucru, ne-⁠am putea întreba: Ar trebui să privim chiar atât de serios instituţia căsătoriei? Se poate vorbi de sfinţenia căsătoriei? Cum ar trebui să considere creştinii căsătoria? Ce ajutor oferă Biblia în prezent pentru cuplurile căsătorite?

S-⁠a schimbat punctul de vedere al lui Dumnezeu?

La început, Dumnezeu n-⁠a spus că legătura conjugală ar fi ceva temporar. În Geneza 2:21–⁠24 se arată cum Dumnezeu i-⁠a pus împreună pe primul bărbat şi pe prima femeie, iar aici nu se face nici o referire la posibilitatea unui divorţ sau a unei separări. Dimpotrivă, în versetul 24 se spune: „Bărbatul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi trebuie să se alipească de soţia sa şi ei trebuie să devină o singură carne“ (NW). Ce vrea să spună acest verset?

Dacă privim corpul uman observăm cum diversele lui ţesuturi sunt prinse la un loc fără nici o cusătură, iar oasele se îmbină cu ajutorul unor articulaţii puternice, în interiorul cărora nu există frecare. Câtă unitate! Câtă durabilitate! Dar câtă suferinţă când acest organism fără egal este grav rănit! Aşadar, în Geneza 2:24, expresia „o singură carne“ scoate în evidenţă intimitatea şi permanenţa legăturii conjugale. Dar ea constituie şi un avertisment clar, arătând marea durere cauzată de desfacerea acestei legături.

Deşi, de-⁠a lungul mileniilor, tendinţele schimbătoare au modelat şi remodelat concepţiile umane, Dumnezeu consideră şi acum căsătoria drept un angajament pe viaţă. Cu aproximativ 2 400 de ani în urmă, unii evrei şi-⁠au abandonat prima soţie şi s-⁠au căsătorit cu femei mai tinere. Dumnezeu a condamnat această practică, declarând prin intermediul profetului său Maleahi următoarele: „«Voi trebuie să vă păziţi cu privire la spiritul vostru şi nimeni să nu se comporte în mod trădător cu soţia tinereţii sale. Căci el urăşte divorţul», a zis Iehova, Dumnezeul lui Israel“. — Maleahi 2:15, 16, NW.

După patru secole, Isus a arătat din nou cum a privit Dumnezeu iniţial căsătoria citând cuvintele din Geneza 2:24, după care a făcut următoarea remarcă: „Ceea ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“ (Matei 19:5, 6). După mai mulţi ani, apostolul Pavel a sfătuit ca „soţia să nu se separe de soţul ei“, iar „soţul să nu-⁠şi părăsească soţia“ (1 Corinteni 7:10, 11). Aceste versete arată în mod clar care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie.

Permite însă Biblia ca în vreo anumită situaţie căsătoria să ia sfârşit? Da. O căsătorie se sfârşeşte când unul dintre parteneri moare (1 Corinteni 7:39). Şi adulterul poate desface o căsătorie în cazul în care partenerul nevinovat decide acest lucru (Matei 19:9). În orice altă situaţie, Biblia îi îndeamnă pe cei doi soţi să rămână împreună.

Ce se poate face pentru ca o căsătorie să dureze

Dumnezeu vrea ca o căsătorie să dureze; el nu vrea ca aceasta să fie o luptă pentru supravieţuire, ci o „călătorie“ plăcută. El doreşte ca soţul şi soţia să-⁠şi rezolve problemele şi să se bucure mult unul de compania celuilalt. Cuvântul său ne oferă îndrumare pentru a avea o căsnicie fericită, de durată. Să observăm ce spun următoarele versete.

Efeseni 4:26: „Să nu apună soarele peste starea voastră de iritare“.a Un soţ care se bucură de o căsnicie fericită consideră că acest verset îi ajută pe el şi pe soţia lui să-⁠şi rezolve imediat dezacordurile. „Dacă nu poţi să adormi după o neînţelegere înseamnă că ceva nu merge bine. Nu poţi lăsa problema nerezolvată“, spune el. Uneori, el şi soţia lui discutau despre problemele lor până noaptea târziu. Însă aceste discuţii au dat rezultate. El spune în continuare: „Când aplici principiile biblice obţii rezultate extraordinare“. Procedând astfel, aceşti doi soţi au o căsnicie fericită care durează de 42 de ani.

Coloseni 3:13: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii“. Un soţ explică în ce mod el şi soţia lui au pus în practică aceste cuvinte: „Partenerii conjugali se pot irita unul pe celălalt fără să greşească neapărat cu ceva, aceasta deoarece fiecare are defectele şi tabieturile lui care îi supără pe ceilalţi. Ne suportăm unul pe altul întrucât nu lăsăm ca aceste lucruri să ne înstrăineze“. Fără îndoială că acest mod de a privi lucrurile le-⁠a fost de ajutor acestor doi soţi în cei 54 de ani de când sunt căsătoriţi!

Aplicarea acestor principii biblice întăreşte legătura ce îi uneşte pe soţ şi pe soţie. Prin urmare, căsnicia lor poate fi plină de bucurii şi satisfacţii şi poate dura toată viaţa.

[Notă de subsol]