Potrivit Bibliei

Potopul: Realitate sau legendă?

‘Şi toate animalele au intrat în corabie, la Noe, două câte două.’ — Geneza 7:8, 9.

CINE nu a auzit de Potopul din zilele lui Noe? Probabil cunoaşteţi povestirea încă din copilărie. Într-adevăr, dacă mergeţi la biblioteca locală pentru a vă documenta în privinţa Potopului, probabil veţi găsi mult mai multe cărţi pentru copii decât pentru adulţi scrise pe această temă. Astfel, poate că decideţi să consideraţi relatarea despre Potop doar o simplă poveste de adormit copiii. Mulţi sunt de părere că relatarea despre Potopul din zilele lui Noe împreună cu multe alte părţi din Biblie nu sunt decât nişte legende sau, cel mult, lecţii de moralitate inventate de oameni.

În mod surprinzător, chiar unii care pretind că convingerile lor religioase se bazează pe Biblie pun la îndoială faptul că Potopul a avut loc în realitate. Preotul catolic Edward J. McLean a afirmat cândva că povestirea despre Noe a fost menită să fie considerată nu o relatare istorică, ci „o alegorie sau un gen literar“.

Însă este naraţiunea biblică despre Potop doar o alegorie, neavându-se niciodată în vedere înţelegerea ei literalmente? Admite Biblia o asemenea concepţie?

Detalii demne de crezare

Să ne oprim mai întâi asupra celor consemnate de Moise în cartea Geneza. Aici găsim date concrete referitoare la timpul când a început ploaia torenţială, când s-a oprit arca şi când s-a uscat pământul, menţionându-se anul, luna şi ziua când au avut loc toate acestea (Geneza 7:11; 8:4, 13, 14). Chiar dacă în alte părţi din Geneza nu sunt consemnate întotdeauna date concrete, datele referitoare la Potop reliefează faptul că Moise considera Potopul un eveniment real. Comparaţi verosimilitatea Bibliei cu cuvintele introductive, caracteristice multor legende, şi anume: „A fost odată ca niciodată . . .“.

Să ne oprim acum asupra unui alt exemplu: arca însăşi. Biblia prezintă un vas de aproximativ 133,5 metri lungime, cu proporţia lungime/înălţime de 10 la 1 şi cu proporţia lungime/lăţime de 6 la 1 (Geneza 6:15). Acum să ne gândim că Noe nu era nicidecum un constructor de nave. Şi nu uitaţi: El a trăit cu mai bine de 4 000 de ani în urmă! Totuşi arca a fost construită în aşa fel, încât să aibă proporţiile ideale pentru a funcţiona asemenea unui container plutitor. De fapt, în zilele noastre, arhitecţii navali au descoperit proporţii similare care să asigure soliditatea structurii şi stabilitatea în largul mării. Deşi Biblia nu menţionează în cât timp a construit Noe arca, relatarea lasă să se înţeleagă că lucrările de construcţie au durat, probabil, 50 sau 60 de ani (Geneza 5:32; 7:6). Aceste date contrastează net cu cele menţionate în binecunoscuta poveste din poemul babilonian „Epopeea lui Ghilgameş“. Epopeea descrie un cub imens, greoi, cu fiecare latură de aproximativ 60 de metri, care a fost construit în numai şapte zile. Spre deosebire de această legendă babiloniană, relatarea biblică despre Potop generează un sentiment de încredere în exactitatea ei.

Pe lângă relatarea din Geneza, Scripturile mai fac referire la Noe sau la Potopul mondial de încă zece ori. Ce indică aceste referinţe: că scriitorii inspiraţi au considerat Potopul un episod istoric autentic sau că l-au privit ca pe o legendă?

Autenticitatea este confirmată

În Scripturi, Noe figurează pe două dintre listele genealogice ale naţiunii Israel, cea de-a doua listă încheindu-se cu numele lui Isus Cristos (1 Cronici 1:4; Luca 3:36). Atât Ezra, cât şi Luca, cei care au compilat aceste liste genealogice, au fost istorici competenţi, care trebuie să fi crezut că Noe a existat în realitate.

În alte părţi ale Bibliei, Noe este amintit alături de unele personaje istorice, fiind menţionat ca un om drept şi credincios (Ezechiel 14:14, 20; Evrei 11:7). Ar fi avut vreun sens ca redactorii Bibliei să includă în scrierile lor o figură mitică pe care să o prezinte drept un exemplu demn de urmat? Nu, deoarece lucrul acesta i-ar fi putut conduce cu uşurinţă pe cititorii Bibliei la concluzia că faptul de a avea credinţă depăşeşte puterea umană şi că numai personajele mitice pot să exercite această calitate. Noe împreună cu ceilalţi bărbaţi şi femei pline de credinţă au fost amintiţi deoarece ei erau oameni cu aceleaşi slăbiciuni şi sentimente ca şi noi. — Evrei 12:1; compară cu Iacov 5:17.

În celelalte texte scripturale, contextul în care apar Noe şi Potopul se referă la distrugerea generaţiei necredincioase din timpul lui Noe de către Dumnezeu. Să remarcăm referirea la Potop pe care o face Isus şi care este consemnată în Luca 17:26, 27: „Cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi“.

Isus Cristos a fost un martor ocular al evenimentelor pe care le-a descris, întrucât el a avut o existenţă preumană în cer (Ioan 8:58). Dacă Potopul a fost doar o simplă legendă, atunci există două posibilităţi: fie Isus a sugerat că prezenţa sa viitoare era numai o perspectivă care nu avea să se materializeze niciodată, fie el a rostit un neadevăr. Nici una dintre aceste concluzii nu este compatibilă cu restul Scripturilor (1 Petru 2:22; 2 Petru 3:3–7). Prin urmare, ca rezultat al observaţiei personale, Isus Cristos a acceptat relatarea biblică despre Potopul mondial, considerând-o istorie autentică. Pentru adevăraţii creştini, aceasta este, fără îndoială, cea mai concludentă dovadă că Potopul din zilele lui Noe a fost realitate, nu legendă.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 26]

L. Chapons/Illustrirte Familien-Bibel nach der deutschen Uebersetzung Dr. Martin Luthers