Un „regat de preoţi“ tipic

 7, 8. În ce măsură era Israelul antic un regat de preoţi şi o naţiune sfântă sub legământul Legii?

⁷ Când i-a ales pe israeliţi ca naţiune specială a sa, Iehova a încheiat cu ei un legământ şi le-a spus: „Dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie [un regat, NW] de preoţi şi un popor sfânt [o naţiune sfântă, NW]“ (Exodul 19:5, 6). Israelul a fost poporul special al lui Iehova pe baza legământului Legii. Dar cum avea să se împlinească promisiunea referitoare la un regat de preoţi şi la o naţiune sfântă?

⁸ Când au fost fideli, israeliţii au recunoscut suveranitatea lui Iehova şi l-au acceptat ca Rege al lor (Isaia 33:22). Deci ei alcătuiau un regat. Dar, aşa cum s-a arătat mai târziu, promisiunea despre „un regat“ (NW) avea să însemne mult mai mult. În plus, când ascultau de Legea lui Iehova, israeliţii erau curaţi, separaţi de naţiunile din jurul lor. Ei erau o naţiune sfântă (Deuteronomul 7:5, 6). Dar erau ei un regat de preoţi? În Israel, tribul lui Levi era pus deoparte pentru serviciul la templu, iar din acest trib făcea parte preoţia levitică. Când s-a dat Legea mozaică, bărbaţii leviţi au fost luaţi în schimbul întâilor-născuţi din fiecare familie nelevitică (Exodul 22:29; Numeri 3:11–16, 40–51).a Astfel, fiecare familie din Israel era, într-un anumit sens, reprezentată în serviciul la templu. Prin acest procedeu, israeliţii n-au făcut decât să se apropie cât mai mult de calitatea de preoţi. Şi totuşi, ei l-au reprezentat pe Iehova înaintea naţiunilor. Orice străin care dorea să se închine adevăratului Dumnezeu trebuia să facă aceasta în unitate cu Israelul. — 2 Cronici 6:32, 33; Isaia 60:10.

 9. Ce l-a determinat pe Iehova să respingă regatul de nord al lui Israel, astfel încât acesta ‘să nu Îi mai fie preot’?

⁹ După moartea lui Solomon, poporul lui Dumnezeu s-a divizat în Israel — naţiunea din nord, sub conducerea regelui Ieroboam — şi Iuda, naţiunea din sud, sub conducerea regelui Roboam. Întrucât templul, centrul închinării pure, era pe teritoriul lui Iuda, Ieroboam a instituit o formă ilegală de închinare, construind imagini de viţei pe teritoriul naţiunii sale. Pe lângă aceasta, „a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, care nu erau dintre fiii lui Levi“ (1 Împăraţi 12:31). Din momentul în care regele Ahab i-a permis soţiei sale străine, Izabela, să instituie în ţară închinarea la Baal, naţiunea din nord s-a afundat tot mai mult în închinarea falsă. În cele din urmă, Iehova a pronunţat judecata asupra regatului rebel. Prin intermediul lui Osea, el a spus: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoaştere. Fiindcă ai lepădat cunoaşterea, şi Eu te voi lepăda şi nu Îmi vei mai fi preot“ (Osea 4:6). La scurt timp după aceea, asirienii au şters din existenţă regatul de nord al lui Israel.

10. Cum a fost Iehova reprezentat înaintea naţiunilor de către regatul de sud al lui Iuda când acesta a fost fidel?

¹⁰ Dar ce s-a întâmplat cu Iuda, regatul de sud? În zilele lui Ezechia, Iehova le-a spus membrilor acestuia prin Isaia următoarele: „Voi sunteţi martorii Mei, . . . Robul Meu pe care L-am ales, . . . poporul pe care l-am alcătuit pentru Mine, care vor vesti laudele Mele“ (Isaia 43:10, 21; 44:21). Când a fost fidel, regatul de sud a fost folosit ca să le proclame naţiunilor gloria lui Iehova şi să-i atragă pe cei drepţi să i se închine lui Dumnezeu la templul său şi să fie slujiţi de către preoţia levitică legitimă.

Naţiunea spirituală

15. Care a fost rezultatul faptului că Israelul natural a refuzat să-l primească pe Mesia?

¹⁵ Scopul Legii era acela de a păstra Israelul curat, separat de naţiunile din jur. Dar ea mai servea unui scop. Iată ce a scris apostolul Pavel: „Legea a devenit tutorele nostru care conduce la Cristos, ca să fim declaraţi drepţi datorită credinţei“ (Galateni 3:24, NW). Este regretabil faptul că majoritatea israeliţilor nu s-au lăsat conduşi de Lege la Cristos (Matei 23:15; Ioan 1:11). De aceea Iehova Dumnezeu a respins această naţiune şi a adus în existenţă „Israelul lui Dumnezeu“. Mai mult, el le-a adresat celor care nu erau evrei invitaţia de a deveni cetăţeni cu drepturi depline ai acestui Israel nou (Galateni 3:28; 6:16). Promisiunea făcută de Iehova cu privire la o preoţie regală şi consemnată în Exodul 19:5, 6 cunoaşte o minunată împlinire finală în cazul acestei naţiuni noi. Cum?

16, 17. În ce sens sunt 1) ‘regali’ şi 2)  o „preoţie“ creştinii unşi care se află pe pământ?

¹⁶ Când le-a scris creştinilor unşi din timpul său, Petru a citat Exodul 19:6: „Voi sunteţi «o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor destinat pentru a fi o posesiune special㻓 (1 Petru 2:9, NW). Ce înseamnă aceasta? Sunt creştinii unşi care se află pe pământ regi? Nu, regalitatea lor este încă de domeniul viitorului (1 Corinteni 4:8). Cu toate acestea, ei sunt ‘regali’ în sensul că sunt aleşi pentru viitoare privilegii privind regalitatea. Chiar şi acum ei sunt o naţiune condusă de un rege, Isus, numit de Marele Suveran, Iehova Dumnezeu. Iată ce a scris Pavel: „[Iehova] ne-a eliberat de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia [regatul, NW] Fiului dragostei Lui“. — Coloseni 1:13.

¹⁷ Sunt creştinii unşi care se află pe pământ o preoţie? Într-un anumit sens, sunt. În calitate de congregaţie, ei îndeplinesc în mod incontestabil funcţia de preoţi. Petru a explicat acest lucru când a spus: „Voi . . . sunteţi zidiţi ca o casă duhovnicească, o preoţie sfântă“ (1 Petru 2:5; 1 Corinteni 3:16). Azi, în calitate de grup, rămăşiţa creştinilor unşi sunt „sclavul fidel şi prevăzător“ (NW) — canalul de distribuire a hranei spirituale (Matei 24:45–47). Ca şi în cazul Israelului antic, oricine doreşte să i se închine lui Iehova trebuie să o facă în unitate cu aceşti creştini unşi.

18. Ce responsabilitate principală are, în calitate de preoţie, congregaţia creştinilor unşi care se află pe pământ?

¹⁸ Mai mult, creştinii unşi au înlocuit Israelul în ce priveşte privilegiul de a depune mărturie în mijlocul naţiunilor despre măreţia lui Iehova. Contextul arată că atunci când Petru i-a numit pe creştinii unşi o preoţie regală, el avea în vedere lucrarea de predicare. Într-adevăr, el a împletit într-un singur citat promisiunea lui Iehova din Exodul 19:6 cu ceea ce i-a spus El Israelului în Isaia 43:21: „Voi sunteţi . . . «o preoţie regală . . . ca să declaraţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Petru 2:9, NW). În armonie cu aceste versete, Pavel a vorbit despre declararea virtuţilor lui Iehova ca despre o jertfă la templu. Iată ce a scris el: „Prin [Isus], deci, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“. — Evrei 13:15.

O împlinire cerească

19. Care este grandioasa împlinire finală a promisiunii potrivit căreia Israelul va fi un regat de preoţi?

¹⁹ În ultimă instanţă însă, Exodul 19:5, 6 cunoaşte o împlinire glorioasă mult mai mare. În cartea Apocalipsa, apostolul Ioan le aude pe creaturile cereşti aplicând acest text în timp ce îl laudă pe Isus cel înviat: „Ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie [un regat, NW] şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ“ (Apocalipsa 5:9, 10). Ca împlinire definitivă deci, preoţia regală este Regatul ceresc al lui Dumnezeu, autoritatea conducătoare pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm (Luca 11:2). Toţi cei 144 000 de creştini unşi care perseverează cu fidelitate până la sfârşit vor face parte din acest Regat (Apocalipsa 20:4, 6). Ce împlinire extraordinară a promisiunii făcute cu atâta timp în urmă prin Moise!