Ce înseamnă pentru voi moştenirea voastră preţioasă?
„Veniţi, voi care aţi fost binecuvântaţi de Tatăl meu, moşteniţi regatul pregătit pentru voi de la întemeierea lumii.“ — MATEI 25:34.
1. Ce lucruri au primit oamenii ca moştenire?
TOŢI oamenii au moştenit câte ceva. De exemplu, unii au moştenit un stil de viaţă luxos. Alţii au moştenit condiţii de viaţă mizere. În unele cazuri, din cauza unor întâmplări din viaţă sau a unor lucruri pe care le-au auzit, generaţiile de odinioară au lăsat ca moştenire o ură înverşunată faţă de un anumit grup etnic. Şi totuşi, noi, oamenii, avem ceva în comun. Cu toţii am primit de la primul om, Adam, o moştenire: păcatul. Această moştenire conduce în cele din urmă la moarte. — Eclesiastul 9:2, 10; Romani 5:12.
2, 3. Ce moştenire a pregătit Iehova la început pentru descendenţii lui Adam şi ai Evei, însă de ce aceştia nu au primit-o?
2 Ca Tată ceresc iubitor, Iehova le-a oferit oamenilor la început o cu totul altă moştenire, şi anume viaţa eternă în perfecţiune într-un paradis. Primii noştri părinţi, Adam şi Eva, au fost creaţi perfecţi, fără păcat. Iehova Dumnezeu le-a dat oamenilor în dar planeta Pământ (Psalmul 115:16). El a oferit grădina Edenului ca model a ceea ce putea să devină întregul glob şi le-a dat primilor noştri părinţi o misiune minunată, fascinantă. Ei trebuiau să aducă pe lume copii, să se îngrijească de pământ şi de întreaga varietate de plante şi animale de pe el şi să extindă Paradisul pe tot globul (Geneza 1:28; 2:8, 9, 15). Descendenţii lor urmau să ia parte la realizarea acestui scop. Ce moştenire extraordinară li se putea lăsa acestora!
3 Însă, dacă doreau să se bucure de toate aceste lucruri, Adam şi Eva, precum şi descendenţii lor, trebuiau să fie în relaţii bune cu Dumnezeu. Ei îi datorau lui Iehova iubire şi ascultare, dar Adam şi Eva nu au apreciat ce le-a oferit Dumnezeu şi au încălcat porunca sa. Ei şi-au pierdut locuinţa paradiziacă, precum şi perspectiva glorioasă pe care le-o oferise Dumnezeu. Prin urmare, ei nu au putut să le lase aceste lucruri descendenţilor lor. — Geneza 2:16, 17; 3:1–24.
4. Cum putem obţine moştenirea pierdută de Adam?
4 În îndurarea sa, Iehova a luat măsuri pentru ca descendenţii lui Adam şi ai Evei să poată avea posibilitatea de a primi moştenirea pierdută de Adam. În ce fel? La timpul fixat de Dumnezeu, Isus Cristos, propriul său Fiu, şi-a dat viaţa umană perfectă pentru descendenţii lui Adam. Astfel Cristos i-a cumpărat pe toţi aceştia. Însă moştenirea nu intră automat în posesia lor. Ei trebuie să aibă aprobarea lui Dumnezeu, pe care o pot obţine exercitând credinţă în valoarea ispăşitoare a jertfei lui Isus şi demonstrându-şi această credinţă prin ascultare (Ioan 3:16, 36; 1 Timotei 2:5, 6; Evrei 2:9; 5:9). Demonstraţi voi prin modul vostru de viaţă că apreciaţi acest dar?
O moştenire lăsată prin Avraam
5. Cum a demonstrat Avraam că aprecia relaţiile sale cu Iehova?
5 În cursul realizării scopului său referitor la pământ, Iehova a tratat într-un mod special cu Avraam. El i-a poruncit acestui om fidel să-şi părăsească ţara şi să se mute într-o ţară pe care Dumnezeu însuşi urma să i-o arate. Avraam s-a supus fără ezitare. Când Avraam a ajuns la destinaţie, Iehova a spus că nu Avraam, ci descendenţii lui urmau să primească ţara ca moştenire (Geneza 12:1, 2, 7). Cum a reacţionat Avraam? El a fost gata să-l slujească pe Iehova oriunde şi în felul în care poruncea acesta, astfel încât descendenţii săi să-şi poată primi moştenirea. Avraam i-a slujit lui Iehova 100 de ani într-o ţară străină, adică până la moarte (Geneza 12:4; 25:8–10). Aţi fi făcut şi voi la fel? Iehova a spus că Avraam a fost „prietenul“ său. — Isaia 41:8.
6. a) Ce a demonstrat Avraam prin faptul că a fost dispus să-şi ofere fiul ca jertfă? b) Ce moştenire preţioasă a putut Avraam să lase descendenţilor săi?
6 Avraam a aşteptat mulţi ani naşterea fiului său mult iubit, Isaac. Conform dovezilor, când băiatul a devenit un adult tânăr, Iehova i-a poruncit lui Avraam să-l ia pe băiat şi să-l ofere ca jertfă. Avraam nu a ştiut că era pe punctul de a demonstra ceea ce Dumnezeu însuşi avea să facă atunci când urma să-şi ofere Fiul ca răscumpărare; totuşi, Avraam a ascultat şi era pe punctul de a-l oferi pe Isaac ca jertfă, când îngerul lui Iehova l-a oprit (Geneza 22:9–14). Iehova spusese deja că promisiunile pe care i le făcuse lui Avraam aveau să se împlinească prin Isaac. Aşadar, este evident că Avraam credea că, dacă era necesar, Dumnezeu putea să-l readucă la viaţă pe Isaac, cu toate că aşa ceva nu se mai întâmplase niciodată (Geneza 17:15–18; Evrei 11:17–19). Întrucât Avraam a fost gata să-l ofere chiar şi pe fiul său, Iehova a declarat: „Prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pământului se vor binecuvânta“ (Geneza 22:15–18, NW). Aceste cuvinte lăsau să se înţeleagă că Sămânţa menţionată în Geneza 3:15, eliberatorul mesianic, urma să vină pe linia genealogică a lui Avraam. Ce moştenire preţioasă urma să fie transmisă!
7. Cum au arătat Avraam, Isaac şi Iacov apreciere pentru moştenirea lor?
7 Avraam nu a înţeles semnificaţia acţiunii lui Iehova de la acea dată. Nici fiul său Isaac şi nici nepotul său Iacov, care au devenit „moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni“, nu au înţeles. Însă toţi au avut încredere în Iehova. Ei nu s-au alăturat nici unuia dintre oraşele-stat din ţară, deoarece aşteptau ceva mai bun, şi anume „oraşul care are temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu“ (Evrei 11:8–10, 13–16). Totuşi, nu toţi descendenţii lui Avraam au apreciat valoarea inestimabilă a moştenirii puse la dispoziţie prin Avraam.
Câteva persoane care au dispreţuit moştenirea
8. Cum a demonstrat Esau lipsă de apreciere faţă de valoarea moştenirii sale?
8 Esau, fiul cel mai mare al lui Isaac, nu şi-a preţuit dreptul de întâi-născut. El nu a apreciat lucrurile sacre. Astfel, într-o zi când era flămând, Esau şi-a vândut dreptul de întâi-născut fratelui său, Iacov. Pentru ce? Pentru o mâncare de linte şi puţină pâine (Geneza 25:29–34; Evrei 12:14–17). Naţiunea prin intermediul căreia aveau să se împlinească promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam a descins din Iacov, căruia Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel. Ce posibilităţi le-a oferit această moştenire deosebită membrilor naţiunii Israel?
9. De ce eliberare au avut parte descendenţii lui Iacov, sau Israel, datorită moştenirii lor spirituale?
9 În timpul unei foamete, Iacov şi familia lui s-au mutat în Egipt. Acolo ei s-au înmulţit şi au devenit foarte numeroşi, dar în acelaşi timp au ajuns să fie sclavi. Însă Iehova nu a uitat de legământul pe care îl încheiase cu Avraam. La timpul fixat de Dumnezeu, el i-a eliberat pe fiii lui Israel din sclavie şi i-a înştiinţat că urma să-i ducă într-o „ţară unde curge lapte şi miere“, ţară pe care i-o promisese lui Avraam. — Exodul 3:7, 8; Geneza 15:18–21.
10. Ce alte evenimente extraordinare au avut loc la muntele Sinai în legătură cu moştenirea fiilor lui Israel?
10 Când fiii lui Israel se aflau în drum spre Ţara Promisă, Iehova i-a adunat la muntele Sinai. Acolo el le-a spus următoarele: „Dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi ţine legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie [un regat, NW] de preoţi şi un popor sfânt“ (Exodul 19:5, 6). După ce poporul şi-a exprimat acordul în unanimitate şi în mod voluntar, Iehova i-a dat Legea sa — ceva ce nu făcuse pentru nici un alt popor. — Psalmul 147:19, 20.
11. Care au fost câteva lucruri preţioase incluse în moştenirea spirituală a fiilor lui Israel?
11 Ce moştenire spirituală avea această nouă naţiune! Membrii ei se închinau singurului Dumnezeu adevărat. Ei fuseseră eliberaţi de el din Egipt şi fuseseră martori oculari la evenimentele inspiratoare de teamă care au avut loc la muntele Sinai când a fost dată Legea. Moştenirea lor a fost apoi îmbogăţită pe măsură ce primeau alte „declaraţii sacre ale lui Dumnezeu“ prin intermediul profeţilor (Romani 3:1, 2). Ei au fost desemnaţi de Iehova să fie martori ai săi (Isaia 43:10–12). Sămânţa mesianică trebuia să apară în naţiunea lor. Legea indica spre ea, urma să o identifice şi trebuia să-i ajute să înţeleagă că aveau nevoie de ea (Galateni 3:19, 24). Mai mult decât atât, lor urma să li se ofere posibilitatea de a sluji în asociere cu această Sămânţă mesianică în calitate de regat de preoţi şi popor sfânt. — Romani 9:4, 5.
12. Deşi au intrat în Ţara Promisă, de ce anume nu au avut parte israeliţii şi din ce cauză?
12 Iehova şi-a ţinut promisiunea, conducându-i pe israeliţi în Ţara Promisă. Însă, aşa cum a explicat mai târziu apostolul Pavel, din cauză că le-a lipsit credinţa, ţara nu s-a dovedit a fi cu adevărat „un loc de odihnă“. Ca popor, ei nu au intrat în „odihna lui Dumnezeu“ deoarece nu au înţeles şi nu au lucrat în armonie cu scopul zilei de odihnă a lui Dumnezeu, care a început după crearea lui Adam şi a Evei. — Evrei 4:3–10.
13. Ce a pierdut Israelul ca naţiune din cauză că nu şi-a apreciat moştenirea spirituală?
13 Israelul natural putea să acopere în întregime numărul celor ce urmau să i se alăture lui Mesia în Regatul său ceresc ca regat de preoţi şi naţiune sfântă. Dar acest popor nu a apreciat preţioasa lui moştenire. Numai o rămăşiţă de israeliţi naturali l-au acceptat pe Mesia la venirea sa. Drept urmare, doar un mic număr de israeliţi au fost incluşi în prezisul regat de preoţi. Regatul a fost luat de la Israelul natural şi „dat unei naţiuni care va produce roadele lui“ (Matei 21:43). Despre ce naţiune este vorba?
O moştenire în ceruri
14, 15. a) Cum au început naţiunile să se binecuvânteze prin intermediul „seminţei“ lui Avraam după moartea lui Isus? b) Ce primesc membrii „Israelului lui Dumnezeu“ ca moştenire?
14 Naţiunea căreia i-a fost dat Regatul este „Israelul lui Dumnezeu“, Israelul spiritual, alcătuit din 144 000 de continuatori ai lui Isus Cristos, născuţi de spirit (Galateni 6:16; Revelaţia 5:9, 10; 14:1–3). Unii dintre cei 144 000 au fost evrei naturali, însă marea majoritate au fost oameni din naţiunile păgâne. În acest fel, promisiunea făcută de Iehova lui Avraam, conform căreia prin intermediul „seminţei“ sale urmau să fie binecuvântate toate naţiunile, a început să se împlinească (Faptele 3:25, 26; Galateni 3:8, 9). În această împlinire iniţială, oameni din naţiuni au fost unşi cu spirit sfânt şi adoptaţi de Iehova Dumnezeu ca fii spirituali, devenind fraţi cu Isus Cristos. Astfel şi ei au devenit o parte secundară a acelei „seminţe“. — Galateni 3:28, 29.
15 Înainte de moartea sa, Isus le-a prezentat unor evrei, viitori membri ai acelei noi naţiuni, noul legământ, care avea să fie validat prin sângele său. Pe baza credinţei lor în jertfa care îl valida, cei incluşi în acest legământ urmau să fie făcuţi „perfecţi pentru totdeauna“ (Evrei 10:14–18). Ei puteau fi „declaraţi drepţi“, iar păcatele lor puteau fi iertate (1 Corinteni 6:11). Astfel, sub acest aspect, ei sunt aşa cum era Adam înainte de a păcătui. Însă ei nu vor trăi într-un paradis terestru. Isus a spus că el se ducea să le pregătească un loc în cer (Ioan 14:2, 3). Ei renunţă la perspectivele pământeşti pentru ‘o moştenire rezervată în ceruri pentru ei’ (1 Petru 1:4). De ce merg ei acolo? Isus a explicat în felul următor: „Eu închei un legământ cu voi . . . pentru un regat“. — Luca 22:29.
16. Ce misiune minunată le este rezervată creştinilor unşi?
16 Din poziţia lor cerească, cei care vor domni cu Cristos vor ajuta, printre altele, la înlăturarea de pe pământ a tuturor urmelor rebeliunii împotriva suveranităţii lui Iehova (Revelaţia 2:26, 27). Ca parte secundară a seminţei spirituale a lui Avraam, ei vor participa la binecuvântarea oamenilor din toate naţiunile cu viaţă în condiţii perfecte (Romani 8:17–21). Ce moştenire preţioasă au ei! — Efeseni 1:16–18.
17. De care aspecte ale moştenirii lor se bucură creştinii unşi în timp ce se mai află pe pământ?
17 Însă moştenirea continuatorilor unşi ai lui Isus nu este în totalitate de domeniul viitorului. Într-o manieră unică, Isus i-a ajutat să-l cunoască pe Iehova, singurul Dumnezeu adevărat (Matei 11:27; Ioan 17:3, 26). Prin cuvânt şi faptă, el i-a învăţat ce înseamnă ‘încrederea în Iehova’ şi ascultarea de El (Evrei 2:13; 5:7–9). Isus le-a încredinţat cunoştinţa adevărului privitor la scopul lui Dumnezeu şi i-a asigurat că spiritul sfânt avea să-i conducă la o înţelegere mai deplină a acestuia (Ioan 14:24–26). El le-a întipărit în minte şi inimă importanţa Regatului lui Dumnezeu (Matei 6:10, 33). De asemenea, Isus le-a încredinţat misiunea de a depune mărturie şi de a face discipoli în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria şi până în cele mai îndepărtate părţi ale pământului. — Matei 24:14; 28:19, 20; Faptele 1:8.
O moştenire preţioasă pentru o mare mulţime
18. În ce fel se împlineşte în prezent promisiunea lui Iehova conform căreia toate naţiunile se vor binecuvânta prin intermediul „seminţei“ lui Avraam?
18 Se pare că numărul de membri ai Israelului spiritual, acea „turmă mică“ de moştenitori ai Regatului, a fost completat (Luca 12:32). Ca urmare a îndrumării lui Iehova, de zeci de ani se acordă atenţie strângerii unei mari mulţimi de persoane din toate naţiunile. În acest fel, promisiunea făcută de Iehova lui Avraam conform căreia prin intermediul „seminţei“ sale toate naţiunile se vor binecuvânta se împlineşte la scară mare. Aceste persoane binecuvântate îi aduc şi ele, pline de bucurie, un serviciu sacru lui Iehova şi recunosc că salvarea lor depinde de credinţa în Isus Cristos, Mielul lui Dumnezeu (Revelaţia 7:9, 10). Aţi acceptat şi voi invitaţia călduroasă a lui Iehova de a face parte din acest grup fericit?
19. Spre ce moştenire privesc aceia din naţiuni care sunt binecuvântaţi în prezent?
19 Ce moştenire preţioasă le oferă Iehova celor ce nu fac parte din turma mică? Nu, nu este vorba despre o moştenire în cer. Este vorba despre moştenirea pe care Adam ar fi putut să o lase descendenţilor săi: perspectiva vieţii eterne în perfecţiune într-un paradis care, în timp, va cuprinde tot globul. Va fi o lume în care „moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi“ (Revelaţia 21:4). Aşadar, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu vi se adresează vouă când spune: „Încrede-te în DOMNUL şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie! DOMNUL să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi; . . . Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace. Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. — Psalmul 37:3, 4, 10, 11, 29.
20. În ce fel beneficiază „alte oi“ de o mare parte din moştenirea spirituală a creştinilor unşi?
20 „Alte oi“ ale lui Isus au o moştenire în domeniul pământesc al Regatului ceresc (Ioan 10:16a). Deşi ele nu vor fi în ceruri, o mare parte din moştenirea spirituală de care se bucură cei unşi le este lăsată lor. Înţelegerea preţioaselor promisiuni conţinute de Cuvântul lui Dumnezeu le-a fost oferită altor oi prin intermediul corpului colectiv de creştini unşi, „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47; 25:34). Împreună, cei unşi şi alte oi dobândesc cunoştinţă despre singurul Dumnezeu adevărat, Iehova, şi îi aduc închinare (Ioan 17:20, 21). Aceşti creştini îi mulţumesc împreună lui Dumnezeu pentru valoarea ispăşitoare a jertfei lui Isus. Ei slujesc împreună ca o singură turmă sub conducerea unui singur Păstor, Isus Cristos (Ioan 10:16b). Cu toţii sunt membri ai unei fraternităţi mondiale în care domneşte iubirea. Ei au cu toţii privilegiul de a fi Martori ai lui Iehova şi ai Regatului său. Da, dacă sunteţi slujitori dedicaţi şi botezaţi ai lui Iehova, toate acestea fac parte din moştenirea voastră spirituală.
21, 22. Cum putem să demonstrăm că preţuim moştenirea noastră spirituală?
21 Cât de preţioasă este această moştenire spirituală pentru voi? O apreciaţi într-atât încât să faceţi din înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu cel mai important lucru din viaţa voastră? Şi, ca o dovadă în acest sens, daţi ascultare sfatului furnizat de Cuvântul său şi de organizaţia sa de a participa cu regularitate la toate întrunirile congregaţiei creştine (Evrei 10:24, 25)? Are această moştenire o atât de mare valoare în ochii voştri încât să vă simţiţi îndemnaţi să continuaţi să-l slujiţi pe Dumnezeu în pofida necazurilor? Este aprecierea voastră pentru ea suficient de puternică încât să vă dea forţa să vă împotriviţi oricărei tentaţii de a proceda într-un mod care ar putea duce la pierderea ei?
22 Fie ca toţi să preţuim moştenirea spirituală pe care ne-a dat-o Dumnezeu! În timp ce ne menţinem privirea aţintită asupra Paradisului viitor, să beneficiem din plin de privilegiile spirituale pe care ni le acordă Iehova în prezent. Dacă într-adevăr ne axăm viaţa pe relaţiile noastre cu Iehova, noi arătăm în mod convingător că preţuim la justa ei valoare moştenirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fie ca să ne numărăm printre aceia care declară: „Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci“! — Psalmul 145:1.
Cum aţi explica?
• Ce moştenire ne-ar fi lăsat Adam dacă i-ar fi rămas loial lui Dumnezeu?
• Ce atitudine au avut descendenţii lui Avraam faţă de moştenirea care le stătea la dispoziţie?
• Ce anume se include în moştenirea continuatorilor unşi ai lui Cristos?
• Care este moştenirea marii mulţimi, şi cum pot demonstra membrii ei că o apreciază cu adevărat?
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 20]
Descendenţilor lui Avraam li s-a promis o moştenire preţioasă
[Legenda fotografiilor de la pagina 23]
Apreciaţi moştenirea voastră spirituală?