CORN

Cornul de animal era folosit în Israel ca vas pentru ulei, recipient de băut, călimară și recipient pentru cosmetice, dar și ca instrument muzical sau de semnalizare. (1Sa 16:1, 13; 1Re 1:39; Eze 9:2; vezi CĂLIMARĂ DE SECRETAR)

Instrumente muzicale și de semnalizare. Termenul ebraic ce definește cornul de animal este qéren. (Ge 22:13) O singură dată este folosit cu sensul de instrument de suflat, în expresia „cornul [Heb., qéren] de berbec” din Iosua 6:5. Construcția este pusă în paralel cu termenul ebraic şofár (corn), termen ce definește întotdeauna cornul de berbec folosit ca instrument muzical. În epoca modernă, șofarul este un corn de berbec lung de circa 36 cm, îndreptat prin aplicarea unui tratament termic, dar lăsat curbat spre pavilion. Are o ambușură detașabilă, care facilitează suflatul. Se crede că șofarul din timpurile biblice nu era prevăzut cu ambușură detașabilă, iar, potrivit Talmudului, cornul de berbec nu era îndreptat, ci lăsat curbat.

Șofarul era, în principal, un instrument de semnalizare. Cu ajutorul acestuia era chemată la luptă armata israelită, era dat uneori „semnalul de alarmă” împotriva unui oraș ce urma să fie atacat și erau coordonate alte manevre de război. (Ju 3:27; 6:34; 2Sa 2:28; Ioe 2:1; Țe 1:16) În cazul unui atac inamic, se suna din corn ca avertisment. (Ne 4:18-20) Întrucât într-o confruntare armată cornul era doar un instrument de semnalizare, sunetul emis de 300 de astfel de corni ar fi însemnat, în condiții normale, prezența unei armate considerabile. De aceea, când madianiții au auzit cornii în care suflau cei 300 de bărbați ai lui Ghedeon, „toată tabăra a început să alerge”, cuprinsă de groază. (Ju 7:15-22)

Sunetul cornului nu doar anunța fiecare lună nouă, dar și proclama anul jubiliar și contribuia la atmosfera de bucurie din alte ocazii. (Ps 81:3; Le 25:8-10; 2Sa 6:15; 2Cr 15:14) Când Iehova a enunțat prevederile legământului Legii, sunetul miraculos de corn a fost una dintre manifestările spectaculoase de la muntele Sinai. (Ex 19:16-19; 20:18) Obiceiul de a se proclama începutul și sfârșitul sabatului prin intermediul șofarului a luat, probabil, ființă înaintea erei noastre.

Se pare că israeliții de orice condiție socială știau să folosească șofarul. Preoții au sunat din corn când au mărșăluit în jurul Ierihonului și se pare că tot ei au anunțat și Jubileul cu ajutorul acestuia. (Ios 6:4, 5, 15, 16, 20; Le 25:8-10) Faptul că Ehud, Ghedeon și cei 300 de oameni ai săi, Ioab, precum și străjerii – care nu erau neapărat leviți – au sunat din corn arată că mulți erau familiarizați cu acest instrument. (Ju 3:27; 6:34; 7:22; 2Sa 2:28; Eze 33:2-6)

Termenul ebraic yôvél (berbec) este folosit ca sinonim pentru şofár în Exodul 19:13, unde este redat prin „corn de berbec”. În Daniel 3:5, 7, 10, 15, cuvântul aramaic qéren este folosit cu referire la un instrument din orchestra babiloniană. (Vezi TROMPETĂ.)

Coarnele altarului. Coarnele altarului pentru tămâie și ale altarului pentru jertfe de la tabernacol erau proeminențe în formă de corn ce ieșeau din cele patru colțuri ale lor. Erau poleite cu același material din care era făcut și altarul, fie cupru, fie aur. (Ex 27:2; 37:25, 26) Altarele din templul lui Solomon erau construite, probabil, după modelul celor de la tabernacol. (1Re 6:20, 22)

Cu ocazia instituirii preoției aaronice, Moise a uns coarnele altarului pentru jertfe cu o parte din sângele taurului prezentat ca ofrandă pentru păcat, cu scopul de ‘a purifica altarul de păcat’. (Le 8:14, 15) Potrivit îndrumării lui Iehova, preotul trebuia să ungă cu sângele anumitor jertfe coarnele unuia sau ale altuia dintre altare, în funcție de jertfa oferită. (Le 4:7, 18, 25, 30, 34; 16:18)

Iehova a spus despre păcatele lui Iuda că erau gravate „pe coarnele altarelor lor”, ceea ce făcea ca altarele să fie necurate, iar jertfele lor inacceptabile. (Ier 17:1) Iar în Amos 3:14, Iehova afirmă că scopul său este acela de a profana altarele dedicate închinării la vițel din Betel prin tăierea coarnelor altarelor.

Afirmația din Exodul 21:14 se poate referi la faptul că și un preot putea fi executat pentru crimă sau că apucarea coarnelor altarului nu-l scutea de pedeapsă pe un ucigaș cu voia. (Compară cu 1Re 2:28-34.)

Altarele văzute în viziune de Ezechiel și de Ioan erau prevăzute cu coarne. (Eze 43:15; Re 9:13, 14)

Folosit cu sens figurat. Cornul unui animal (ebr. qéren și gr. kéras) este o armă redutabilă, iar în Biblie, îndeosebi în Scripturile ebraice, a fost folosit destul de frecvent cu sens figurat. Coarnele au simbolizat dinastii aflate la putere și conducători, indiferent că aceștia au acționat în mod drept sau nedrept, iar acțiunea de a împunge cu coarnele a reprezentat victoriile acestora. (De 33:17; Da 7:24; 8:2-10, 20-24; Za 1:18-21; Lu 1:69-71; Re 13:1, 11; 17:3, 12; vezi ANIMALE SIMBOLICE)

Cu o ocazie, pentru a-și asigura poporul de victorie, Iehova a spus că ‘avea să schimbe în fier cornul fiicei Sionului’. (Mi 4:13) În timp ce Iehova ‘a înălțat cornul’ poporului său, pe cei răi i-a avertizat ‘să nu-și înalțe cornul’ plini de aroganță, deoarece ‘coarnele celor răi’ vor fi tăiate. (1Sa 2:10; Ps 75:4, 5, 10; 89:17; Am 6:12-14) Ca expresie a sentimentului său de abandon total, Iov a spus cu amărăciune: „Mi-am înfipt cornul în țărână”. (Iov 16:15)

Termenul „corn” este folosit și pentru a descrie un lucru în formă de corn. Expresia „coarne de fildeș” din Ezechiel 27:15 (NTR, BC, 1921) se referă la colți de elefant. În Isaia 5:1 (n.s., TLN), expresia ebraică „pe un corn al unui fiu al grăsimii” se referă după cât se pare la „un deal foarte mănos”.