HERUVIM

1. Înger de rang înalt, cu îndatoriri speciale, diferit de serafim. Prima dintre cele 92 de ocurențe ale acestui termen în Biblie este la Geneza 3:24; după ce Dumnezeu îi înlătură pe Adam și pe Eva din Eden, la intrarea dinspre răsărit pune heruvimi (ebr. kerûvím) cu lama sabiei în flăcări „ca să păzească drumul spre pomul vieții”. Nu se precizează dacă sunt doi sau mai mulți heruvimi.

Imagini reprezentative cu heruvimi decorau mobilierul tabernacolului ridicat în pustiu. Doi heruvimi din aur bătut se înălțau la capetele capacului arcei. Ei stăteau față în față, aplecați spre capac, în poziție de închinare. Fiecare avea două aripi care se întindeau deasupra capacului, acoperindu-l, ca și cum l-ar fi păzit. (Ex 25:10-21; 37:7-9) De asemenea, învelitoarea interioară a tabernacolului, făcută din pânze de cort, și perdeaua care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor erau brodate cu heruvimi. (Ex 26:1, 31; 36:8, 35)

Heruvimii nu erau, așa cum s-a presupus, imagini grotești, inspirate de chipurile monștrilor cu aripi la care se închinau națiunile păgâne din jur. Mărturii din vechea tradiție iudaică admit în unanimitate că heruvimii aveau formă de om (Biblia nu spune nimic în această privință). Erau opere de artă rafinate, reprezentând îngeri de o frumusețe plină de măreție și urmau în cel mai mic detaliu ‘modelul’ pe care Moise l-a primit de la Iehova însuși. (Ex 25:9) Apostolul Pavel îi descrie drept ‘heruvimi glorioși care acopereau cu umbra lor capacul împăcării’. (Ev 9:5) Acești heruvimi erau asociați cu prezența lui Iehova: „Eu îți voi apărea acolo și voi vorbi cu tine de deasupra capacului, dintre cei doi heruvimi care sunt pe arca mărturiei”. (Ex 25:22; Nu 7:89) De fapt, despre Iehova se spune că „stă pe [sau între] heruvimi”. (1Sa 4:4; 2Sa 6:2; 2Re 19:15; 1Cr 13:6; Ps 80:1; 99:1; Is 37:16) În mod simbolic, heruvimii erau ‘reprezentarea carului’ pe care stătea Iehova (1Cr 28:18), iar aripile lor asigurau atât protecție, cât și rapiditate în deplasare. Iată cum descrie David într-un cântec liric promptitudinea cu care Iehova i-a venit în ajutor: „venea pe un heruvim, venea zburând” chiar „pe aripile unui spirit”. (2Sa 22:11; Ps 18:10)

Planurile arhitecturale detaliate ale mărețului templu construit de Solomon prevedeau doi heruvimi imenși în Sfânta Sfintelor. Aceștia erau făcuți din lemn de arbore de ulei acoperit cu aur, fiecare având o înălțime de 10 coți (4,5 m). Erau în picioare, cu fața către est, pe o axă nord-sud care, după cât se pare, trecea prin mijlocul încăperii. Deși erau la distanță de zece coți unul de altul, aripa întinsă a unuia atingea vârful aripii celuilalt în centrul încăperii, acoperindu-se astfel cu umbra aripilor arca legământului și drugii ei, care erau dedesubt. Celelalte două aripi ale lor atingeau peretele nordic, respectiv pe cel sudic. Așadar, aripile heruvimilor aveau o anvergură de 20 de coți, egală cu lățimea încăperii. (Vezi TEMPLU.) Heruvimi sculptați, acoperiți cu aur, decorau pereții și ușile templului. Dar și părțile laterale ale cărucioarelor de aramă pentru apă erau împodobite cu heruvimi. (1Re 6:23-35; 7:29-36; 8:6, 7; 1Cr 28:18; 2Cr 3:7, 10-14; 5:7, 8) În mod asemănător, heruvimi sculptați ornau zidurile și ușile templului pe care Ezechiel l-a văzut în viziune. (Eze 41:17-20, 23-25)

Dar Ezechiel descrie și viziuni în care apar heruvimi simbolici cu înfățișare neobișnuită. Dacă la începutul viziunii îi numește „creaturi vii” (Eze 1:5-28), mai târziu îi numește „heruvimi”. (Eze 9:3; 10:1-22; 11:22) În aceste viziuni, heruvimii sunt strâns asociați cu persoana plină de glorie a lui Iehova, căreia îi slujesc neîncetat.

În plus, în cartea sa profetică, lui Ezechiel i se spune să ‘înalțe un cântec de jale cu privire la regele Tirului’, pe care îl numește heruvim ocrotitor plin de glorie, care odinioară era „în Eden, grădina lui Dumnezeu”, dar căruia i s-a luat frumusețea și a ajuns precum cenușa pe pământ. „Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: «. . . Tu ești heruvimul uns, ocrotitor, eu te-am numit. Erai pe muntele sfânt al lui Dumnezeu. Umblai printre pietre de foc. Ai fost ireproșabil în căile tale din ziua când ai fost creat până s-a găsit nedreptatea în tine. . . . Te voi alunga de pe muntele lui Dumnezeu fiindcă te-ai profanat și te voi nimici . . . , o, heruvim ocrotitor!».” (Eze 28:11-19)

2. (Pronunțat cherúb). Oraș babilonian din care unii exilați s-au întors la Ierusalim în 537 î.e.n.; aceștia nu și-au putut stabili genealogia și, prin urmare, nu au putut dovedi că erau israeliți. (Ezr 2:59; Ne 7:61)