Ei „au făcut întocmai“

„Aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui.“ — 1 IOAN 5:3.

 1. Ce se poate spune despre profunzimea iubirii lui Dumnezeu?

„DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.“ Oricine ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu şi respectă poruncile lui dobândeşte o adâncă apreciere faţă de profunzimea acestei iubiri. „În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre.“ Deoarece exercităm credinţă în preţioasa jertfă de răscumpărare a lui Isus, ‘rămânem în [iubirea lui] Dumnezeu’ (1 Ioan 4:8–10, 16). Astfel, ne putem bucura de abundente binecuvântări spirituale acum, iar în sistemul de lucruri viitor de viaţă veşnică. — Ioan 17:3; 1 Ioan 2:15, 17.

 2. Cum au tras foloase slujitorii lui Dumnezeu din respectarea poruncilor lui?

² Biblia abundă în exemple de persoane care au respectat poruncile lui Dumnezeu şi care au fost, prin urmare, bogat binecuvântate. Dintre acestea fac parte martorii precreştini. Despre unii dintre ei apostolul Pavel a scris: „În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi primit lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au salutat de departe, mărturisind că erau străini şi călători pe pământ“ (Evrei 11:13). Mai târziu, slujitorii devotaţi ai lui Dumnezeu au tras foloase din „harul [bunătatea nemeritată, NW] şi adevărul [care] au venit prin Isus Hristos“ (Ioan 1:17). Pe parcursul a circa 6 000 de ani de istorie umană, Iehova i-a răsplătit pe martorii fideli care au ascultat de poruncile sale, care, într-adevăr, „nu sunt grele“. — 1 Ioan 5:2, 3.

În zilele lui Noe

 3. În ce privinţe a făcut Noe „întocmai“?

³ Relatarea biblică spune: „Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, mişcat de teamă, a pregătit o corabie ca să-şi scape casa; prin ea, el a condamnat lumea şi a ajuns moştenitor al dreptăţii care vine prin credinţă“. Ca „propovăduitor al dreptăţii“, Noe a ascultat fără nici o rezervă de Dumnezeu, avertizând violenta lume antediluviană cu privire la iminenta judecată divină (Evrei 11:7; 2 Petru 2:5). Când a construit arca, el a respectat cu atenţie proiectul divin. Apoi a adus înăuntru animalele desemnate şi rezervele de hrană indicate. „Aşa a făcut Noe: a făcut tot [întocmai, NW] ce-i poruncise Dumnezeu.“ — Geneza 6:22.

 4, 5. a) Cum a fost omenirea afectată până în ziua de azi de o influenţă funestă? b) De ce trebuie să facem „întocmai“ în ce priveşte ascultarea de instrucţiunile divine?

⁴ Noe şi familia sa au trebuit să lupte cu funesta influenţă a îngerilor neascultători. Aceşti fii ai lui Dumnezeu s-au materializat şi au convieţuit cu femei, producând hibrizi supraumani care au terorizat omenirea. „Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de violenţă.“ Iehova a trimis potopul pentru a şterge din existenţă acea generaţie rea (Geneza 6:4, 11–17; 7:1). Din zilele lui Noe încoace, îngerilor demonici nu li s-a mai permis să se materializeze în formă umană. Cu toate acestea, „toată lumea zace în Cel Rău“, Satan Diavolul (1 Ioan 5:19; Apocalipsa 12:9). Isus a comparat în mod profetic acea generaţie răzvrătită din zilele lui Noe cu generaţia de oameni care l-a respins pe el din momentul în care semnul „prezenţei“ sale a început să devină evident în 1914. — Matei 24:3, 34, 37–39, NW; Luca 17:26, 27.

⁵ Astăzi, la fel ca în zilele lui Noe, Satan încearcă să ducă la ruină omenirea şi planeta noastră (Apocalipsa 11:15–18). De aceea este urgent să dăm atenţie poruncii inspirate: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor Diavolului“ (Efeseni 6:11). În acest sens, suntem întăriţi prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin aplicarea lui în viaţă. În plus, avem organizaţia lui Iehova care ne poartă de grijă, cu sclavul ei „fidel şi prevăzător“ uns şi cu bătrânii ei iubitori care ne păstoresc cu răbdare pe calea pe care trebuie să mergem. Avem de îndeplinit o lucrare mondială de predicare (Matei 24:14, 45–47, NW). Asemenea lui Noe, care a respectat cu atâta meticulozitate instrucţiunile divine, fie ca şi noi să facem întotdeauna „întocmai“.

Moise — cel mai smerit dintre oameni

 6, 7. a) Ce alegere recompensatoare a făcut Moise? b) Ce model de curaj ne-a lăsat Moise?

⁶ Să luăm cazul unui alt bărbat al credinţei — Moise. El s-ar fi putut bucura de o viaţă de plăceri în mijlocul bogăţiilor Egiptului. Dar el a ales „mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului“. Ca slujitor numit de Iehova, el „privea la răsplătire [şi] . . . a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut“. — Evrei 11:23–28.

⁷ În Numeri 12:3 citim: „Bărbatul Moise era foarte blând [„smerit“, nota de subsol], mai blând decât orice om de pe faţa pământului“. Dimpotrivă, faraonul Egiptului a acţionat asemenea celui mai mândru dintre toţi oamenii. Cum au reacţionat Moise şi Aaron când Iehova le-a poruncit să declare judecata sa împotriva lui faraon? Iată ce ni se spune: „Moise şi Aaron au făcut aşa cum le poruncise DOMNUL: aşa au făcut [au făcut întocmai, NW]“ (Exodul 7:4–7). Ce model de curaj pentru noi, cei care declarăm judecăţile lui Dumnezeu astăzi!

 8. Cum li s-a cerut israeliţilor să facă „întocmai“, şi ce paralelă va avea în viitorul apropiat bucuria ce a rezultat?

⁸ I-au acordat israeliţii un sprijin loial lui Moise? După ce a adus asupra Egiptului nouă din cele zece plăgi chinuitoare, Iehova i-a dat lui Israel instrucţiuni detaliate în legătură cu celebrarea Paştelui. „Şi poporul s-a plecat până la pământ şi s-a închinat. Şi fiii lui Israel au plecat şi au făcut aşa cum DOMNUL poruncise lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut [au făcut întocmai, NW]“ (Exodul 12:27, 28). La miezul nopţii acelei zile memorabile, 14 Nisan 1513 î.e.n., îngerul lui Dumnezeu a început să-i ucidă pe toţi întâii-născuţi ai Egiptului, dar a trecut peste casele israeliţilor. De ce au fost cruţaţi întâii-născuţi ai lui Israel? Deoarece au găsit protecţie sub sângele mielului de Paşte, stropit pe uşorii uşilor lor. Ei au făcut întocmai cum le poruncise Iehova lui Moise şi lui Aaron. Da, „ei au făcut întocmai“ (Exodul 12:50, 51, NW). La Marea Roşie, Iehova a înfăptuit un alt miracol, salvându-şi poporul ascultător şi distrugându-l pe faraon şi puternica-i forţă militară. Cum au exultat israeliţii! Tot la fel, astăzi, mulţi care au ascultat de poruncile lui Iehova se vor bucura să fie martori oculari ai justificării sale în Armaghedon. — Exodul 15:1, 2; Apocalipsa 15:3, 4.

 9. Ce privilegii actuale sunt prefigurate de faptul că israeliţii au făcut „întocmai“ în ce privea tabernacolul?

⁹ Când Iehova i-a poruncit lui Israel să ofere donaţii şi să construiască tabernacolul în pustiu, poporul şi-a oferit cu generozitate tot sprijinul. Apoi, Moise şi colaboratorii săi binevoitori au respectat până în cel mai mic detaliu planurile arhitecturale furnizate de Iehova. „Astfel toată lucrarea locaşului cortului întâlnirii a fost terminată. Fiii lui Israel au făcut tot ce DOMNUL poruncise lui Moise: aşa au făcut [au făcut întocmai, NW].“ În mod similar, la inaugurarea preoţiei, „Moise a făcut întocmai aşa cum DOMNUL îi poruncise; aşa a făcut“ (Exodul 39:32; 40:16). În timpurile actuale, avem ocazia să acordăm din toată inima sprijin lucrării de predicare şi proiectelor de extindere a Regatului. Avem deci privilegiul să ne unim şi să facem „întocmai“.

Iosua — curajos şi foarte puternic

10, 11. a) Ce l-a echipat pe Iosua în vederea obţinerii succesului? b) Cum putem fi întăriţi pentru a înfrunta încercările din timpurile moderne?

¹⁰ Când Moise i-a încredinţat lui Iosua misiunea să-l ducă pe Israel în ţara promisiunii, din Cuvântul scris şi inspirat al lui Iehova erau disponibile, probabil, doar cele cinci cărţi ale lui Moise, unul sau doi psalmi şi cartea lui Iov. Moise îl instruise pe Iosua să adune poporul când aveau să ajungă în Ţara Promisă şi să citească „legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor“ (Deuteronomul 31:10–12). Mai mult, Iehova însuşi i-a poruncit lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, ca să poţi face potrivit cu tot ce este scris în ea; căci atunci vei face să-ţi reuşească toate căile şi atunci vei prospera“. — Iosua 1:8.

¹¹ Citirea zilnică a ‘cărţii’ lui Iehova l-a echipat pe Iosua pentru a depăşi cu succes încercările care i-au stat în faţă, întocmai cum citirea zilnică a Cuvântului lui Iehova, Biblia, îi întăreşte pe Martorii săi moderni pentru a înfrunta încercările generate de aceste critice ‘zile din urmă’ (2 Timotei 3:1). Înconjuraţi fiind de o lume violentă, să luăm şi noi în considerare sfatul pe care i l-a dat Dumnezeu lui Iosua: „Fii puternic şi curajos. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci DOMNUL Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge“ (Iosua 1:9). După cucerirea Canaanului, triburile lui Israel au fost bogat răsplătite atunci când s-au stabilit în moştenirea lor. „Fiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care DOMNUL le dăduse lui Moise“ (Iosua 14:5). O răsplată similară ne aşteaptă pe toţi cei care astăzi citim Cuvântul lui Dumnezeu şi îl aplicăm în viaţă, făcând în mod ascultător „întocmai“.

Regi — fideli şi neascultători

12. a) Ce poruncă le-a fost dată regilor lui Israel? b) Ce rezultat a avut faptul că regii nu au ascultat?

¹² Dar ce se poate spune despre regii lui Israel? Iehova îi impusese regelui această cerinţă: „Când se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să-şi scrie într-o carte, o copie a acestei legi care este înaintea preoţilor, a leviţilor. Va trebui s-o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de DOMNUL Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate rânduielile acestea“ (Deuteronomul 17:18, 19). Au respectat regii lui Israel această poruncă? În cea mai mare parte ei au eşuat în mod lamentabil, suferind astfel blestemele prezise în Deuteronomul 28:15–68. În cele din urmă, Israelul a fost împrăştiat „de la o margine a pământului până la cealaltă“.

13. Cum putem trage foloase, asemenea lui David, din faptul că arătăm iubire faţă de Cuvântul lui Iehova?

¹³ Totuşi, David — primul rege uman fidel al lui Israel — a manifestat o excepţională devoţiune faţă de Iehova. El s-a dovedit a fi ‘un leu tânăr în Iuda’, prefigurându-l pe Cristos Isus, biruitorul ‘Leu din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David’ (Geneza 49:8, 9; Apocalipsa 5:5). De unde provenea puterea lui David? El avea o profundă apreciere faţă de Cuvântul scris al lui Iehova şi trăia în armonie cu el. În Psalmul 19, „un psalm al lui David“, citim: „Legea DOMNULUI este desăvârşită“. După ce face referire la mărturia, ordinele, porunca şi deciziile judecătoreşti ale lui Iehova, David continuă declarând: „Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Slujitorul Tău primeşte şi el învăţătură de la ele; în păzirea lor este mare răsplată“ (Psalmul 19:7–11). Dacă citirea zilnică şi meditarea la Cuvântul lui Iehova au fost recompensatoare cu 3 000 de ani în urmă, cu atât mai mult lucrurile stau aşa astăzi! — Psalmii 1:1–3; 13:6; 119:72, 97, 111.

14. Cum reiese din conduita lui Solomon necesitatea de a avea mai mult decât cunoştinţă?

¹⁴ Însă nu este suficient doar să dobândim cunoştinţă. Este, de asemenea, esenţial ca slujitorii lui Dumnezeu să acţioneze în armonie cu această cunoştinţă, să o aplice potrivit voinţei divine — da, să facă „întocmai“. Acest lucru poate fi ilustrat prin ceea ce s-a întâmplat cu Solomon, fiul lui David, pe care Iehova a ales „să-l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei DOMNULUI, peste Israel“. Solomon a primit sarcina să construiască templul, utilizând planurile arhitecturale pe care David le primise „prin Duhul“ (1 Cronici 28:5, 11–13). Cum s-a putut achita Solomon de această sarcină uriaşă? Ca răspuns la rugăciune, Iehova i-a acordat înţelepciune şi cunoştinţă. Dispunând de acestea şi respectând planurile furnizate de Dumnezeu, Solomon a reuşit să construiască acea casă măreaţă care a ajuns să fie umplută de gloria lui Iehova (2 Cronici 7:2, 3). Însă, mai târziu, Solomon a eşuat. În ce privinţă? Legea lui Iehova declarase cu privire la regele lui Israel: „Să nu-şi înmulţească soţiile, ca să nu i se abată inima“ (Deuteronomul 17:17). Totuşi, Solomon „a avut de soţii şapte sute de prinţese şi trei sute de ţiitoare; şi soţiile . . . i-au plecat inima spre alţi dumnezei“. În anii săi de mai târziu, Solomon nu a mai făcut „întocmai“. — 1 Împăraţi 11:3, 4; Neemia 13:26.

15. Cum a făcut Iosia „întocmai“?

¹⁵ În Iuda au existat câţiva regi ascultători, ultimul dintre ei fiind Iosia. În anul 648 î.e.n., el a început să înlăture idolatria din ţară şi să renoveze templul lui Iehova. Acolo, marele preot a găsit „cartea legii DOMNULUI, dată prin Moise“. Ce a făcut Iosia cu această carte? „Apoi împăratul s-a suit la casa DOMNULUI, cu toţi bărbaţii lui Iuda şi cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi leviţii şi cu tot poporul, de la cel mai mare până la cel mai mic. A citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului, care se găsise în casa DOMNULUI. Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc şi a încheiat legământ înaintea DOMNULUI, să urmeze pe DOMNUL şi să păzească poruncile Lui, mărturiile Lui şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul lui şi să practice cuvintele legământului, scrise în cartea aceasta“ (2 Cronici 34:14, 30, 31). Da, Iosia „a făcut întocmai“. Ca urmare a conduitei sale fidele, executarea judecăţii lui Iehova asupra necredincioasei Iuda a fost amânată până în zilele fiilor săi delincvenţi.

Trăind conform Cuvântului lui Dumnezeu

16, 17. a) În ce privinţe trebuie să călcăm pe urmele lui Isus? b) Ce alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu servesc drept exemple pentru noi?

¹⁶ Dintre toţi oamenii care au trăit vreodată, cel mai minunat exemplu de meditare la Cuvântul lui Dumnezeu şi de conformare la acesta îl constituie Domnul Isus Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu era ca o hrană pentru el (Ioan 4:34). El le-a spus ascultătorilor săi: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai“ (Ioan 5:19, 30; 7:28; 8:28, 42). Isus „a făcut întocmai“, declarând: „M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“ (Ioan 6:38). Noi, care suntem Martori dedicaţi ai lui Iehova, suntem chemaţi să facem „întocmai“, călcând pe urmele lui Isus. — Luca 9:23; 14:27; 1 Petru 2:21.

¹⁷ Înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu a ocupat întotdeauna locul cel mai important în gândirea lui Isus. El era foarte familiarizat cu Cuvântul lui Dumnezeu, fiind astfel echipat să dea răspunsuri scripturale (Matei 4:1–11; 12:24–31). Acordând o atenţie constantă Cuvântului lui Dumnezeu, şi noi putem deveni ‘desăvârşiţi şi cu totul pregătiţi pentru orice lucrare bună’ (2 Timotei 3:16, 17). Să urmăm exemplul slujitorilor fideli ai lui Iehova din timpurile antice şi de mai târziu şi, mai presus de toate, cel al Stăpânului nostru, Isus Cristos, care a spus: „Fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14:31). Fie ca şi noi să ne arătăm iubirea faţă de Dumnezeu continuând să facem „întocmai“. — Marcu 12:29–31.

18. Ce ar trebui să ne stimuleze să devenim „împlinitori ai Cuvântului“, şi despre ce se va trata în continuare?

¹⁸ În timp ce medităm la conduita ascultătoare a slujitorilor lui Dumnezeu din timpurile biblice, nu suntem oare încurajaţi să îndeplinim un serviciu fidel pe parcursul zilelor de încheiere ale acestui sistem rău care îi aparţine lui Satan (Romani 15:4–6)? Ar trebui să fim, într-adevăr, stimulaţi să devenim „împlinitori ai Cuvântului“ în cel mai deplin mod, aşa cum se va trata în articolul următor. — Iacov 1:22.

Vă amintiţi?

◻ Ce ar trebui să însemne „dragostea de Dumnezeu“ pentru noi?

◻ Ce învăţăm din exemplele lui Noe, Moise şi Iosua?

◻ Cât de supuşi au fost regii lui Israel faţă de „Cuvântul“ lui Dumnezeu?

◻ Cum este Isus Exemplul nostru în ce priveşte faptul de a face „întocmai“?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Noe, Moise şi Iosua „au făcut întocmai“.